Inadmissibility of constitutional challenge seeking to expand statutory grounds for case transfer

Şedinţa publică din data de 10 februarie 2021

Asupra cauzei de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 6 din data de 12 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2020 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 C. proc. pen., formulată de petentul A..

Totodată a fost respinsă, ca nefondată, cererea de strămutare formulată de petentul A., privind dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Novaci.

Petentul a fost obligat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut următoarele:

La data de 18.11.2020, s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova, cererea de strămutare formulată de petentul A. privind dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Novaci.

Totodată petentul a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a art. 71 C. proc. pen.

Referitor la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 C. proc. pen., formulată de petentul A., Curtea de Apel Craiova a respins-a ca inadmisibilă apreciindu-se că nu are legătură cu soluţionarea cauzei şi prin urmare nu poate fi sesizată Curtea Constituţională.

Împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cuprinsă în sentinţa penală nr. 6 din data de 12 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2020, în termen legal, petentul A. a formulat recurs.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală sub nr. x/2020.

În motivarea scrisă a cererii sale, petentul a arătat că o eventuală admitere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 C. proc. pen., ar conduce în mod direct la modificarea soluţiei de fond, iar respingerea cererii de instanţa de fond echivalează cu îngrădirea accesului la justiţie

S-a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea în parte a sentinţei şi, în rejudecare admitea cererii şi sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 C. proc. pen.

Petentul a apreciat că sunt neconstituţionale dispoziţiile art. 71 C. proc. pen. deoarece nu sunt încadrate printre motive de bănuială legitimă şi în temeiul lor să poată fi cerută strămutarea cauzei şi următoarele împrejurări:

"atunci când un judecător incompatibil nu formulează declaraţie de abţinere; când toţi judecătorii unei instanţe sunt, conform legii incompatibili absolut; când în interiorul unei instanţe sunt falsificate şi înlocuite înscrisuri; în situaţia în care în temeiul unui înscris falsificat, prim-procurorul parchetului arondat instanţei respective solicită, ca procuror de şedinţa, producerea de consecinţe juridice a înscrisului falsificat; atunci când în mod evident este încălcata echitatea procesuală prin termenul nerezonabil al unei cauze şi distinct, împrejurarea că în mod repetat, organele de cercetare penală soluţionează nelegal cauza".

Totodată petentul apreciază că ar trebui să constituie motiv temeinic de strămutare împrejurarea "ca organele de cercetare penala tărăgănează cauza prin numeroase soluţii nelegale şi prin lăsarea în nelucru a unei cauze".

Analizând recursul declarat de petentul A. împotriva dispoziţiei din sentinţa penală nr. 6 din data de 12 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 (modificată şi republicată), Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.

Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) şi 3 din Legea nr. 47/1992 rezultă că, pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii:

- excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial;

- excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

- norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei; - să nu fi fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate impune justificarea unui interes de către autorul cererii.

Stabilirea acestui interes se face de către instanţă, pe calea verificării pertinenţei excepţiei, în raport cu procesul în care a intervenit şi a efectului pe care decizia Curţii Constituţionale o produce în soluţionarea procesului principal, respectiv asupra conţinutului hotărârii ce se va pronunţa în cauză.

Înalta Curte notează că aceste condiţii trebuie îndeplinite cumulativ, iar examenul legăturii cu cauza nu se face doar formal, ci în mod concret.

În speţă, petentul A. a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 din C. proc. pen., apreciind că aceste text de lege este neconstituţional, apreciind că se impune ca textul de lege menţionat să cuprindă şi alte temeiuri în baza cărora se poate cere strămutarea.

Din interpretarea raţională a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 rezultă că legătura dintre legile a căror neconstituţionalitate se invocă şi modul de soluţionare a cauzei trebuie să fie evidentă şi de natură a produce consecinţe directe asupra soluţiei ce urmează a fi dată în cauză, în eventualitatea admiterii excepţiei de neconstituţionalitate.

Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale anterior menţionate, rezultă că sesizarea Curţii Constituţionale este admisibilă numai în măsura în care, prin excepţia invocată, se solicită constatarea neconstituţionalităţii unei prevederi dintr-o lege, iar nu şi atunci când se tinde la modificarea şi completarea acesteia, aspect care este de competenţa exclusivă a Parlamentului, ca unică autoritate legiuitoare, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţia României.

Or, analizând termenii în care excepţia a fost formulată, Înalta Curte constată că, în realitate, se tinde la extinderea, la modificarea textul de lege apreciat ca fiind neconstituţional, în sesnul de a se lărgi aria temeiurilor strămurării în sensul dorit de petent ceea ce nu este admisibil.

Totodată, dacă s-ar proceda potrivit solicitării autorului excepţiei, Curtea Constituţională ar deveni legiuitor pozitiv, ceea ce este vădit inadmisibil.

Ca urmare, având în vedere că remediul procedural al excepţiei de neconstituţionalitate nu a fost folosit de petentul A. în scopul şi finalitatea sa, adică pentru armonizarea prevederilor legale considerate neconstituţionale cu legea fundamentală, situaţie în care un asemenea demers este inadmisibil, se constată că, în mod corect, Curtea de Apel Craiova a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, apreciind că excepţia invocată nu respectă cerinţa reglementată de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de petentul A. împotriva dispoziţiei din sentinţa penală nr. 6 din data de 12 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 71 din C. proc. pen.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de petentul A. împotriva dispoziţiei din sentinţa penală nr. 6 din data de 12 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 71 din C. proc. pen.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 februarie 2021.