Unconstitutionality exception inadmissible for lack of effective link to the cause in final criminal procedural stage

Asupra recursului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Încheierea penală nr. 129/CP din data de 28 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, între altele, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, s-au respins, ca inadmisibile, cererile contestatorului A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 80, 81, 91 şi 93 C. proc. pen., art. 3, 2, 6, 8, 13 şi 20 din C. civ. şi a prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Analizând condiţiile de admisibilitate a sesizării Curţii Constituţionale, instanţa a reţinut că, potrivit art. 29 alin. (1), (2) şi 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale trebuie să vizeze o dispoziţie normativă în vigoare, care să aibă legătură cu cauza şi să nu fi fost declarată anterior neconstituţională.

Astfel, s-a constatat că prevederile legale criticate sunt în vigoare şi nu au fost declarate neconstituţionale.

În ceea ce priveşte însă legătura cu cauza a excepţiilor ridicate, Curtea a constatat că faţă de caracterul vădit inadmisibil al căii de atac astfel formulate, petentul declanşând un demers judiciar fără nicio finalitate, se poate aprecia că obiectul cauzei este unul artificial formulat, în scopul unic al eludării dispoziţiilor legale privind sesizarea instanţei de contencios constituţional, contrar caracterului său de excepţie într-o cauză pendinte.

Potrivit legii, Curtea Constituţională poate fi sesizată cu o excepţie de neconstituţionalitate doar de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial în faţa căreia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate sau direct, de către Avocatul Poporului. Părţile din proces nu pot sesiza direct Curtea Constituţională, ci pot invoca excepţia de neconstituţionalitate în faţa instanţei de judecată sau de arbitraj comercial.

Împotriva acestei încheieri, recurentul A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţiile invocate.

Pe fondul excepţiilor de neconstituţionalitate a invocat neprevederea dreptului persoanei vătămate de a beneficia de un proces echitabil, just, corect, conform Constituţiei şi a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, respectiv prevederile art. 80, art. 81, art. 91, art. 93 din C. proc. pen. şi art. 3, 2, 6, 8, 13, 20 din C. civ. sunt contrare dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi (2), art. 15 alin. (1) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, prevederilor cuprinse în art. 2, 6, 8, 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului privind eliminarea discriminărilor, dar şi dispoziţiilor art. 13, 14 şi 17 din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. De asemenea, art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 intră în contradicţie cu prevederile Constituţiei României.

Examinând recursul declarat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, în considerarea celor ce succed:

Astfel, referitor la admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, Înalta Curte reţine că trebuie îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată şi anume:

a. excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;

b. excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

c. excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;

d. excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Analizând condiţiile enumerate, se constată că excepţiile au fost ridicate de către una dintre părţile din proces (contestatorul petent A.), în faţa unei instanţe judecătoreşti învestite cu soluţionarea contestaţiei declarate împotriva Încheierii penale nr. 79/CP din data de 21.07.2020, pronunţată de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov, în Dosarul nr. x/2019.

Totodată, se constată că excepţiile invocate vizează neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 80, 81, 91 şi 93 din C. proc. pen. (care reglementează drepturile persoanei vătămate corelativ cu situaţiile în care este obligatorie asistenţa juridică a acestora), art. 3, 2, 6, 8, 13 şi 20 din C. civ. şi a prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, texte de lege care nu au fost anterior declarate neconstituţionale.

Referitor la cerinţa ca excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia, Înalta Curte apreciază că aceasta nu este realizată, având în vedere că instanţa în faţa căreia se invocă excepţia de neconstituţionalitate nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluţionarea cauzei a textului invocat ca neconstituţional, în condiţiile în care este necesar a verifica şi măsura în care o astfel de excepţie tinde, în mod real, la învestirea Curţii Constituţionale cu un examen al conformităţii dintre înţelesul normei legale şi exigenţele Constituţiei, prerogativă recunoscută Curţii prin dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei.

Ca atare, în cadrul examenului de admisibilitate, instanţa trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege. Fiind un incident apărut în cursul soluţionării unei cauze, este necesar ca invocarea excepţiei de neconstituţionalitate să fie justificată prin existenţa unui interes şi să aibă relevanţă în raport cu procesul în care a intervenit, însă nu este suficient ca partea care ridică excepţia de neconstituţionalitate să indice textele de lege pe care doreşte să le supună controlului şi să dea acestora o interpretare proprie pentru a crea aparenţa utilităţii demersului, ci are obligaţia să raporteze aceste dispoziţii la legea fundamentală şi să-şi argumenteze pertinent cererea, prin referiri la măsura în care dispoziţia legală contestată corespunde sau nu prevederilor constituţionale.

Fiind expresia cerinţei pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului, "legătura cu soluţionarea cauzei" poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităţilor speţei, prin evaluarea atât a "aplicabilităţii textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi a necesităţii invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate" (mutatis mutandis, Decizia Curţii Constituţionale nr. 591 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 916 din 16 decembrie 2014).

În urma unui scurt istoric al parcursului procesual al cauzei se constată următoarele:

Prin Încheierea penală nr. 79/CP din 21 iulie 2020, pronunţată de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov, în Dosarul nr. x/2019, s-au respins plângerile formulate de către petentul A. împotriva ordonanţei nr. x/D/P/2019 emisă la data de 31.05.2019 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Serviciul Teritorial Braşov, menţinută prin ordonanţa nr. x/II-2/17.07.2019 a procurorului şef din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Serviciul Teritorial Braşov.

Prin Încheierea penală nr. 129/CP din data de 28 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 4251 alin. (7), pct. 1, lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 341 alin. (10) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A., împotriva încheierii penale nr. 79/CP din data de 21.07.2020, pronunţată de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov, în Dosarul nr. x/2019.

Prin aceeaşi încheiere, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, s-au respins, ca inadmisibile, cererile contestatorului A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 80, 81, 91 şi 93 C. proc. pen., art. 3, 2, 6, 8, 13 şi 20 din C. civ. şi a prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, această dispoziţie făcând obiectul prezentului recurs.

După cum se poate constata din istoricul hotărârilor expus anterior, excepţiile de neconstituţionalitate au fost invocate în faţa instanţei învestite cu o contestaţie împotriva încheierii penale nr. 79/CP din data de 21 iulie 2020, pronunţată de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov. Această ultimă hotărâre fiind definitivă, în raport de dispoziţiile art. 341 alin. (8) raportat la art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., contestaţia a fost respinsă ca inadmisibilă.

Invocarea excepţiilor de neconstituţionalitate nu este justificată prin existenţa interesului specific al celui ce invocă excepţiile, relevanţei şi înrâuririi pe care dispoziţiile legale ar mai putea să le aibă în speţă faţă de stadiul procedurii, respectiv contestaţie declarată împotriva unei încheieri definitive potrivit art. 341 alin. (8) din C. proc. pen.

În consecinţă, faţă de lipsa unei legături efective între necesitatea pronunţării unei hotărâri în contenciosul constituţional şi soluţionarea cauzei, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii penale nr. 129/CP din data de 28 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, cu privire la dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 80, 81, 91 şi 93 din C. proc. pen., art. 3, 2, 6, 8, 13 şi 20 din C. civ. şi a prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii penale nr. 129/CP din data de 28 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, cu privire la dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 80, 81, 91 şi 93 din C. proc. pen., art. 3, 2, 6, 8, 13 şi 20 din C. civ. şi a prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 12 ianuarie 2020.

GGC - GV