Competence conflict over continued bribery and abuse of office: precedence of the first-seized court where criminal acts span multiple jurisdictions under Art. 41 C.C.P.

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. x/2018 din 17 octombrie 2018 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (3 acte materiale), abuz în serviciu, în formă continuată, prevăzută de art. 248 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (1969).

În actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut, în esenţă, în fapt, că inculpatul A., ce ocupa funcţia de personal de tren în cadrul S.N.T.F.C. "C.F.R. Călători" SA, a primit, în mod direct şi pentru sine, în datele de 07 august 2012 şi 22 septembrie 2012, în timp ce activa pe trenul IC 531 ce circula pe ruta Mediaş - Cluj-Napoca, respectiv pe trenul IC 532 ce circula pe ruta Braşov - Predeal, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, sume de bani care nu i se cuveneau de la călători frauduloşi (câte 20 de RON de la investigatorii B. şi C. - în data de 07 august 2012, respectiv 6 RON de la investigatorul D. -în data de 22 septembrie 2012), în scopul de a nu îndeplini actele ce intrau în îndatoririle sale de serviciu referitoare la revizia legitimaţiilor de călătorie privind pe aceştia, fapte care au fost încadrate în drept în dispoziţiile art. 254 alin. (1) C. pen. (1969), raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) (3 acte materiale) şi art. 5 C. pen., privind infracţiunea de luare de mită.

S-a mai reţinut că faptele aceluiaşi inculpat, care, în datele de 07 august 2012 şi 22 septembrie 2012, în timp ce activa pe trenurile menţionate, în exercitarea funcţiei de personal de tren în cadrul S.N.T.F.C. "C.F.R. Călători" SA, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, nu a îndeplinit actele referitoare la revizia legitimaţiilor de călătorie privind 3 călători frauduloşi - investigatorii B., C. şi D., încălcând dispoziţiile art. 14 alin. (4), (5), (6) din Ordonanţa nr. 7 din 20 ianuarie 2005, republicată, pentru aprobarea Regulamentului privind transportul pe căile ferate din România, şi a permis acestora călătoria cu mijloacele de transport pe calea ferată, cauzând, astfel, o pagubă S.N.T.F.C. "C.F.R. Călători" SA, în cuantum total de 198 de RON, constând în preţul legitimaţiilor de călătorie necesare a fi fost eliberate în tren pentru distanţele respective de deplasare şi obţinând pentru investigatorii călători frauduloşi avantajul patrimonial privind neplata costului călătoriei respective, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată, prevăzută de art. 248 C. pen. (1969), raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) (3 acte materiale) şi art. 5 C. pen.

Cauza a fost înregistrată la data de 23 octombrie 2018 pe rolul Tribunalului Braşov sub nr. x/2018, pentru etapa camerei preliminare formându-se dosarul asociat nr. x/2018.

La data de 03 decembrie 2018, inculpatul A., prin apărător ales, a depus un memoriu cuprinzând cereri şi excepţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 342 şi urm. C. proc. pen., invocând, printre altele, excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Braşov în raport cu prevederile art. 41 lit. a) şi b) C. proc. pen. şi solicitând declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

Prin încheierea penală din 17 decembrie 2016, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 346 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 50 C. proc. pen., s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul A. în favoarea Tribunalului Cluj, reţinându-se, în esenţă, că atât locul săvârşirii infracţiunii, cât şi sediul persoanei vătămate constituită parte civilă, se află în raza de competenţă a acestei din urmă instanţe.

Astfel, s-a arătat că inculpatul se presupune că ar fi săvârşit două dintre actele materiale ce intră în conţinutul infracţiunilor continuate în trenul IC 531 care circula pe ruta Mediaş - Cluj-Napoca, iar sediul părţii civile S.N.T.F.C. "C.F.R. Călători" SA, prin Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Cluj, este situat în municipiul Cluj-Napoca. În plus, dosarul s-a format ca urmare a disjungerii dintr-o altă cauză privitoare la mai mulţi inculpaţi şi la o amplă activitate infracţională, actele materiale fiind săvârşite pe întreg teritoriul ţării. Deşi s-a considerat că, în cauză, nu se pune problema nerespectării dispoziţiilor privitoare la competenţa teritorială în cursul urmăririi penale, în condiţiile în care inculpatul este acuzat şi de săvârşirea unui act material, în luna septembrie 2012, în trenul IC 532 care circula pe ruta Braşov - Predeal, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că sesizarea instanţei s-a făcut cu încălcarea normelor ce reglementează competenţa teritorială. Ca urmare, a constatat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 282 C. proc. pen., apreciind că vătămarea suferită priveşte interesele patrimoniale ale inculpatului, pentru care deplasarea la Tribunalul Braşov este evident mai costisitoare, având în vedere că locuieşte mai aproape de sediul Tribunalului Cluj. În plus, s-a arătat că nu poate fi ignorat faptul că însăşi persoana vătămată care s-a constituit parte civilă în cauză are sediul în raza de competenţă a acestei instanţe.

Prin urmare, dosarul a fost înaintat spre soluţionare Tribunalului Cluj unde a fost înregistrat, la data de 27 decembrie 2018, sub nr. x/2018. La termenul de judecată din 25 ianuarie 2019, stabilit în dosarul asociat nr. x/2018 pentru dezbaterea cererilor şi excepţiilor formulate de inculpatul A. în procedura de cameră preliminară, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe.

Prin Încheierea penală nr. 59/C din 1 februarie 2019 pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia penală, în temeiul art. 47 C. proc. pen., a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată de reprezentantul Ministerului Public, iar, în baza art. 346 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art. 50 C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul A., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. x/2018 din 17 octombrie 2018 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, sub aspectul comiterii infracţiunilor de luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (3 acte materiale), şi de abuz în serviciu, în formă continuată, prevăzută de art. 248 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (1969), în favoarea Tribunalului Braşov.

În temeiul art. 51 C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, prin urmare, s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Cluj a reţinut, în esenţă, că, în conformitate cu dispoziţiile art. 41 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi alin. (3) C. proc. pen., Tribunalul Braşov este instanţa competentă sub aspect teritorial să soluţioneze cauza, având în vedere că a fost prima sesizată şi că în circumscripţia sa teritorială s-a desfăşurat o parte a activităţii pretins infracţionale (respectiv în trenul IC 532 ce circula pe ruta Braşov - Predeal). În acest sens, s-a arătat că art. 41 alin. (1) C. proc. pen. stabileşte o ordine de preferinţă legală pentru organele judiciare, inclusiv pentru instanţele judecătoreşti, ce se aplică în cazul sesizării unice, şi că potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, în situaţia în care o infracţiune a fost săvârşită în circumscripţia mai multor instanţe, cum este cazul în speţă, oricare dintre acestea este competentă să o judece.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că Tribunalul Braşov este competent să soluţioneze cauza privind pe inculpatul A., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. x/2018 din 17 octombrie 2018 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, motiv pentru care, în conformitate cu dispoziţiile art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanţe.

Astfel, reglementând competenţa teritorială a instanţelor judecătoreşti, art. 41 C. proc. pen. stabileşte, în alin. (1), că aceasta este determinată, în ordine, de: a) locul săvârşirii infracţiunii; b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; c) locuinţa suspectului sau inculpatului persoana fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta; d) locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate, iar, în alin. (2), defineşte noţiunea de "loc al săvârşirii infracţiunii" ca fiind acela unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia, pentru ca, în alin. (3), să stipuleze că în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracţiune a fost săvârşită în circumscripţia mai multor instanţe, oricare dintre acestea este competentă să o judece.

Totodată, art. 41 alin. (4) C. proc. pen. prevede că atunci când niciunul din locurile menţionate la alin. (1) nu sunt cunoscute sau când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanţe dintre cele indicate în primul alineat, competenţa revine instanţei mai întâi sesizate. În plus, conform art. 41 alin. (5) C. proc. pen., ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanţe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.

Se observă, astfel, că dispoziţiile art. 41 alin. (1) C. proc. pen. stabilesc o ordine de preferinţă legală ce trebuie respectată cu prilejul sesizării instanţelor judecătoreşti.

Verificând, în acest context, actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că o parte a actelor materiale ce intră în conţinutul celor două infracţiuni unice imputate inculpatului A. s-a derulat în trenul IC 532 ce circula pe ruta Braşov - Predeal, aşadar, în circumscripţia teritorială a Tribunalului Braşov şi a parchetului de pe lângă această instanţă, care, de altfel, a şi instrumentat cauza în cursul urmăririi penale. Pe de altă parte, Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov a învestit, cu rechizitoriul emis în Dosarul nr. x/2018, Tribunalul Braşov, care, astfel, este prima instanţă sesizată în cauză.

Ca urmare, din moment ce locul săvârşirii infracţiunii, în accepţiunea art. 41 alin. (2) C. proc. pen., se află în raza teritorială a Tribunalului Braşov, Înalta Curte, având în vedere şi dispoziţiile art. 41 alin. (1) lit. a), alin. (3) şi alin. (4) teza a II-a C. proc. pen., constată că această instanţă este competentă teritorial să judece cauza privind pe inculpatul A., fiind prima sesizată dintre jurisdicţiile prevăzute de art. 41 alin. (1) C. proc. pen.

Împrejurarea că o altă parte a activităţii infracţionale s-a desfăşurat în trenul IC 531 ce circula pe ruta Mediaş - Cluj-Napoca, respectiv în circumscripţia unei alte instanţe (Tribunalul Cluj), nu este de natură să atragă competenţa teritorială exclusivă a acesteia din urmă, în condiţiile în care prevederile art. 41 alin. (3) C. proc. pen., cu referire la cele ale alin. (2) ale aceluiaşi articol, stabilesc o competenţă alternativă în acele situaţii în care actele materiale au fost săvârşite în mai multe locuri.

În plus, din actele dosarului, rezultă că, în fapt, calitatea de persoană vătămată a fost recunoscută S.N.T.F.C. "C.F.R. Călători" SA, având sediul în municipiul Bucureşti, iar nu Sucursalei Regională de Transport Feroviar de Călători Cluj, care a acţionat doar ca reprezentant convenţional al primeia în vederea constituirii de parte civilă, aşa încât locul unde este situat sediul acesteia din urmă nu poate atrage stabilirea competenţei teritoriale în favoarea Tribunalului Cluj.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă să soluţioneze cauza privindu-l pe inculpatul A. este Tribunalul Braşov, instanţă căreia, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., îi va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul A. în favoarea Tribunalului Braşov, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 martie 2019.

GGC - GV