Insurance damage compensation: exclusion of non-contradictory extrajudicial expert evidence and limits of cassation review over factual findings

Şedinţa publică din data de 11 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

A. Obiectul cererii introductive

Prin cererea înregistrată la data de 20 iulie 2016 pe rolul Judecătoriei Braşov, sub nr. x/2016, care a fost precizată la 9 februarie 2017, reclamantele A. şi B. au chemat în judecată pe pârâta C. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 287.454 RON, reprezentând diferenţa prejudiciului suferit de reclamante la imobilul din Săcele, str. x, jud. Braşov, urmare a incendiului din data de 03.02.2016, având poliţa de asigurare seria x/14.01.2016 (contract de asigurare cu extra acoperiri) încheiată între pârâtă în calitate de asigurător şi reclamantă în calitate de asigurat, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculate la suma solicitată de la data cererii de despăgubire până la data plăţii efective, precum şi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea litigiului.

În motivarea acţiunii, reclamantele au arătat că, între reclamanta A. şi pârâta C. S.A. s-a încheiat poliţa de asigurare seria x din 14.01.2016 (contract de asigurare a locuinţei cu extra acoperiri) cu privire la imobilul din Săcele, str. x, jud. Braşov, reclamanta fiind beneficiarul dreptului de despăgubire.

S-a relevat faptul că în data de 3 februarie 2016, ora 21:35, s-a produs riscul asigurat, respectiv a izbucnit un incendiu la acoperişul imobilului asigurat, fapt consemnat oficial de autorităţile competente, conform procesului-verbal de intervenţie I.S.U. - Detaşament 2 Braşov nr. 40 din 03.02.2016, cauza incendiului fiind lăsarea nesupravegheată a unui calorifer electric.

Totodată, s-a arătat că la data de 4 februarie 2016 acesta a fost avizat de către pârâtă şi s-a deschis dosarul de daună x.

În urma expertizei extrajudiciare efectuate de D. expert construcţii judiciar, despăgubirile au fost stabilite la suma de 604.153 RON, iar societatea de asigurări a plătit suma de 316.699 RON, prin ordin de plată.

În drept, reclamantele au invocat dispoziţiile Legii nr. 136/1995, Ordinul CSA nr. 3126/2005, art. 1270 şi art. 1535 din C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 10630 din 27.10.2016 a Judecătoriei Braşov s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Braşov şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei având ca obiect "pretenţii" privind pe reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., în favoarea Tribunalului Braşov.

Cauza a fost înregistrată, sub nr. x/2016, pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 17 noiembrie 2016.

La termenul de judecată din 18 ianuarie 2017 instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active "parţiale", astfel cum a fost invocată de pârâtă prin întâmpinare, considerentele fiind reţinute în încheierea de şedinţă de la acea dată.

Reclamanta A. a decedat la 22 martie 2017, iar calitatea sa procesuală activă a fost preluată de B. şi E., moştenitoarele sale, în calitate de fiice, potrivit certificatului de moştenitor nr. x din 20.12.2017, eliberat de Biroul Individual Notarial "F.".

Referitor la cuantumul prejudiciului produs la imobilul din Săcele, str. x, jud. Braşov, ca urmare a incendiului care a avut loc la data de 03.02.2016, instanţa a reţinut că, în dosarul de daună x, pârâta C. S.A. a evaluat cuantumul despăgubirilor aprobate la plată la suma totală de 316.699 RON, sumă achitată coproprietarelor imobilului asigurat proporţional cu cota-parte a fiecăreia din dreptul de proprietate asupra imobilului, după cum urmează: suma de 59.381,08 RON achitată numitei G. potrivit ordinului de plată nr. x/14.04.2016; suma de 59.381,08 RON achitată reclamantei B. şi suma de 197.936,84 RON achitată reclamantei A..

Faptul că reclamantele A. şi B. au acceptat plata acestor despăgubiri din partea pârâtei, nu înseamnă că acestea nu mai sunt îndreptăţite la plata diferenţei de despăgubiri rezultate în urma probatoriului administrat în faţa instanţei de judecată, iar aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit procesului-verbal încheiat la data de 6 aprilie 2016 în dosarul execuţional nr. x/2016 - dosar în care reclamantele au fost notificate să primească plata despăgubirii aprobate de pârâtă - reclamantele A. şi B. au arătat că "acceptă suma de bani oferită ca plată parţială, rezervându-şi dreptul ca, după efectuarea expertizei, să solicite şi diferenţa de bani rezultată din aceasta", în acest sens fiind întocmit raportul de expertiză extrajudiciară tehnică extrajudiciară nr. 23 din 20.06.2016 de către expertul tehnic judiciar ing. D..

Pârâta C. S.A. a arătat că nu este de acord cu concluziile raportului de expertiză extrajudiciară întocmit la cererea reclamantelor, astfel că, în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Braşov având ca obiect "asigurare dovezi", în urma cererii formulate de reclamanta C. S.A., în contradictoriu cu pârâtele A., B. şi G., a fost administrată proba cu expertiză tehnică ce a avut ca obiectiv evaluarea costurilor necesare readucerii în starea iniţială a imobilului din Săcele, str. x, jud. Braşov, avariat prin incendiu.

Astfel, prin decizia civilă nr. 1190/A din 04.05.2018 a Tribunalului Braşov, definitivă, s-a dispus admiterea cererii formulate de apelanta-reclamantă C. S.A., în contradictoriu cu pârâtele A., B. şi G. şi, în consecinţă, instanţa a constatat starea imobilului situat în Săcele, str. x, jud. Braşov, conform raportului de expertiză şi a răspunsului la obiecţiuni întocmite în cauză de expertul H..

Astfel, potrivit raportului de expertiză tehnică nr. x din 13.01.2017 întocmit în dosarul nr. x/2016 de expertul ing. H., ca urmare a incendiului care a izbucnit la 3 februarie 2016 la imobilul din Săcele, str. x, jud. Braşov, s-au distrus parţial acoperişul imobilului şi planşeul din lemn al mansardei cu instalaţia electrică aferentă mansardei, trei calorifere din tablă de oţel şi o cabină cu hidromasaj, producându-se, de asemenea, şi degradarea plăcilor din gipscarton şi a izolaţiei fonice şi termice executate din vata minerală, a pardoselilor din parchet laminat, precum şi a uşilor celulare din lemn şi compromiterea aproape integrală a zugrăvelilor lavabile interioare şi parţial şi a celor exterioare, degradarea unor suprafeţe de faianţă şi a finisajului scării de acces între parter şi mansardă, confecţionată din lemn, precum şi degradarea unor uşi armonice la debaralele din mansardă şi a unei suprafeţe de circa 10 mp de policarbonat.

Valoarea costurilor necesare pentru reamenajarea imobilului şi readucerea acestuia în starea anterioară incendiului, a fost calculată de expertul tehnic la suma de 370.323,74 RON cu TVA.

Potrivit răspunsului la obiecţiuni depus la dosar la data de 9 martie 2018, din devizul întocmit iniţial au fost omise două lucrări, respectiv vopsitoriile stucco veneţian în zona hol de la mansardă în valoare de 4.549 RON şi schela pentru lucrări de interior în zona tavanului înalt şi înclinat în valoare de 1.230 RON, aşadar suma totală de 5.779 RON.

În consecinţă, instanţa a reţinut cuantumul total al prejudiciului produs la imobilul din Săcele, str. x, jud. Braşov, ca urmare a incendiului care a avut loc la 3 februarie 2016, ca fiind de 376.102,74 RON (370.323,74 RON plus 5.779 RON).

B. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 433/C din 6 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016, s-a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantele E. (succesoare a reclamantei decedate A.) şi B. (în nume propriu şi în calitate de succesoare a reclamantei decedate A.), în contradictoriu cu pârâta C. S.A. şi, în consecinţă:

Pârâta a fost obligată să plătească reclamantelor suma de 48.265,56 RON, reprezentând diferenţă despăgubiri pentru prejudiciul suferit la imobilul din Săcele, str. x, jud. Braşov, ca urmare a incendiului din data de 03.02.2016, precum şi dobânda legală aferentă începând cu data la care hotărârea judecătorească va deveni executorie şi până la data plăţii efective.

De asemenea, pârâta a fost obligată să plătească reclamantelor suma de 4.630 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, precum şi la plata către stat a sumei de 2.052,97 RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru pentru care reclamantele au beneficiat de scutire prin încuviinţarea ajutorului public judiciar.

S-au respins celelalte pretenţii.

C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe

Împotriva sentinţei civile nr. 433/C din 6 iunie 2018 a Tribunalului Braşov, a declarat apel, în termenul legal, pârâta C. S.A., solicitând desfiinţarea sentinţei apelate şi, pe cale de consecinţă, să se dispună respingerea acţiunii ca netemeinică, cu cheltuieli de judecată.

De asemenea, împotriva aceleiaşi sentinţe, au formulat apel reclamantele E. şi B., prin care au solicitat schimbarea, în parte, a sentinţei apelate, în sensul obligării pârâtei la plata întregii sume de 287.454 RON, reprezentând diferenţă prejudiciu, precum şi la plata dobânzii legale de la data cererii de despăgubire, cu cheltuieli de judecată.

D. Hotărârea instanţei de apel

Prin decizia civilă nr. 1912/Ap. din 13 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2016, s-a admis cererea de apel formulată de către apelanta-pârâtă C. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 433/C din 6 iunie 2018 a Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu apelantele-reclamante B. şi E., sentinţa apelată fiind schimbată, în parte, în sensul că s-a respins cererea de chemare în judecată promovată de către reclamantele B. şi E. în contradictoriu cu pârâta C. S.A.

S-a respins cererea de apel formulată de apelantele-reclamante B. şi E. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Apelantele-reclamante au fost obligate la plata sumei de 1151 RON către apelanta-pârâtă C. S.A., cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

E. Considerentele instanţei de apel

Analizând sentinţa apelată, prin prisma motivelor de apel şi a probelor administrate în cauză, Curtea de Apel Braşov a constatat următoarele:

În ceea ce priveşte apelul pârâtei C. S.A., s-a reţinut că, potrivit răspunsului la obiecţiunile formulate de către această parte, expertul desemnat în cadrul dosarului nr. x/2016, având ca obiect asigurare dovezi, a stabilit că, în cazul în care lucrările s-ar fi efectuat în regie proprie, fără cote de recapitulaţie de deviz la manoperă şi fără cheltuieli indirecte, se poate adăuga la cheltuieli direct numai TVA-ul, suma aferentă despăgubirilor datorate de către pârâtă fiind de 296.388,86 RON .

Potrivit răspunsului la obiecţiuni depus la data de 9 martie 2018, la această sumă, se adaugă valoarea celor două lucrări omise iniţial, respectiv vopsitoriile stucco veneţian în zona hol de la mansardă în valoare de 4.549 RON şi schela pentru lucrări de interior în zona tavanului înalt şi înclinat în valoare de 1.230 RON, aşadar, suma de 5.779 RON, rezultând o despăgubire totală de 302.167,86 RON.

Prin urmare, avându-se în vedere că în dosarul de daună x, pârâta C. S.A. a aprobat la plată despăgubiri în cuantum de 316.699 RON, rezultă că nu mai există nicio diferenţă de despăgubiri care s-ar cuveni coproprietarilor imobilului din Săcele, str. x, jud. Braşov, sens în care se impune respingerea acţiunii reclamantelor.

Referitor la cererea de apel formulată de către reclamantele E. şi B., s-a constatat că primul motiv de apel, prin intermediul căruia s-a invocat încălcarea principiilor contradictorialităţii şi a dreptului la apărare, este neîntemeiat, deoarece din cuprinsul încheierii de şedinţă de la termenul de judecată din 18 ianuarie 2017 rezultă că instanţa de fond a pus în discuţia părţilor prezente proba cu expertiza tehnică solicitată de reclamantă şi a respins această probă, reţinându-se că urmează a se efectua un raport de expertiză în cadrul dosarului având ca obiect asigurare de dovezi.

În ceea ce priveşte diferenţa existentă între prejudiciul stabilit de expertul D., prin intermediul expertizei extrajudiciare şi expertul H., prin expertiza efectuată în cadrul dosarului nr. x/2016, s-a reţinut că reclamantele nu se pot prevala de o expertiză extrajudiciară, care nu a fost administrată în condiţii de contradictorialitate, de vreme ce apelanta-pârâtă s-a opus primirii acesteia la dosar, iar singura probă cu valoare ştiinţifică şi care putea fi avută în vedere de către instanţa de fond era expertiza judiciară efectuată în cadrul dosarului având ca obiect asigurare dovezi.

În acest sens, s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 363 alin. (1) C. proc. civ., probele administrate în cadrul procedurii asigurării de dovezi, vor fi avute în vedere de către instanţa sesizată cu soluţionarea în fond a litigiului, iar această instanţă poate face o nouă administrare a probei, în cazul în care găseşte că acest lucru ar fi necesar.

Or, în speţă, nu s-a făcut dovada că s-ar fi schimbat elementele de fapt avute în vedere de către expertul tehnic judiciar desemnat în cadrul dosarului având ca obiect asigurare de dovezi, motiv pentru care, în mod legal şi temeinic, instanţa de fond a apreciat că nu se impune efectuarea unui alt raport de expertiză în cauză.

S-a arătat că prin intermediul cererii de apel, reclamantele au invocat mai multe aspecte care constituie obiecţiuni la raportul de expertiză întocmit în cadrul dosarului nr. x/2016, însă trebuie remarcat că aceleaşi reclamante, fiind prezente prin reprezentant convenţional la termenul de judecată din 20 aprilie 2018, au declarat în faţa instanţei învestite cu judecarea acelui dosar, că expertul desemnat în cauză a răspuns la toate obiecţiunile şi că nu mai au alte cereri noi de formulat.

De asemenea, s-a reţinut că, în cuprinsul raportului de expertiză tehnică întocmit în cadrul dosarului sus-menţionat, expertul H. a precizat că a convocat părţile la faţa locului în data de 24 noiembrie 2016, dată la care a efectuat inspecţia imobilului în litigiu, iar reclamantele nu au invocat în niciun moment faptul că expertul nu s-ar fi deplasat la faţa locului şi nu au solicitat anularea raportului de expertiză pentru nerespectarea dispoziţiilor procedurale referitoare la citarea părţilor.

Faţă de considerentele expuse, Curtea de Apel Braşov a admis, în temeiul art. 480 alin. (2) din C. proc. civ., cererea de apel formulată de către pârâta C. S.A. şi a schimbat, în parte, sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii introduse de către reclamante.

Totodată, în baza dispoziţiilor art. 480 alin. (1) C. proc. civ., a respins cererea de apel formulată de către reclamante împotriva aceleiaşi sentinţe.

F. Calea de atac împotriva hotărârii instanţei de apel

La data de 14 martie 2019 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă recursul declarat de reclamantele E. şi B. împotriva deciziei civile nr. 1912/Ap. din 13 decembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Recurentele-reclamante au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în apel pentru completarea raportului de expertiză cu ceea ce expertul nu a avut în vedere.

În subsidiar, au cerut admiterea recursului, casarea hotărârii instanţei de apel şi modificarea sentinţei de fond, cu consecinţa admiterii pretenţiilor solicitate în cuantum de 59.403,74 RON, conform raportului de expertiză întocmit în cauză.

Au susţinut că dobânda calculată la prejudiciu ar fi trebuit să fie acordată de la data formulării cererii de despăgubire, respectiv 04.02.2016, aşa cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, apreciind că instanţa de apel nu s-a pronunţat pe acest aspect, deşi a fost învestită cu o astfel de cerere.

În acest sens, recurentele au evocat dispoziţiile art. 397 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "Instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor cererilor deduse judecăţii. Ea nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, dacă legea nu prevede altfel".

S-a prezentat situaţia de fapt care a condus la promovarea litigiului de faţă, cu referire la faptul că suma asigurată este de 277.000 euro, iar despăgubirile au fost stabilite la valoarea de 604.153 RON, în urma expertizei extrajudiciare efectuate de experta D..

Recurentele au precizat că la 19 aprilie 2016 societatea de asigurări a plătit suma de 316.699 RON şi că în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Braşov s-a pronunţat decizia civilă nr. 1190/A din 04.05.2018, prin care s-a constatat starea imobilului situat în Municipiul Săcele, judeţul Braşov, conform raportului de expertiză şi a răspunsului la obiecţiuni, întocmite în cauză de către expertul H..

În opinia recurentelor, societatea de asigurări avea obligaţia de a acorda despăgubiri, conform contractului de asigurare a locuinţei cu extra acoperiri, încheiat cu autoarea acestora, A., sens în care a făcut trimitere la art. 1270, art. 2214, art. 1381, art. 1385 şi art. 1386 C. civ.

Cu privire la valoarea prejudiciului s-a învederat că există diferenţă mare între prejudiciul stabilit de experta D., care a fost prezentă la faţa locului şi prejudiciul rezultat în urma expertizei efectuate de expertul H..

Recurentele au apreciat că există o serie de inadvertenţe între cele două expertize, întrucât expertul H. nu s-a deplasat la faţa locului pentru a evalua prejudiciul efectiv produs şi nu a citat părţile pentru a da lămuriri, diferenţa faţă de expertiza extrajudiciară fiind de aproximativ 60.000 euro.

Totodată, recurentele au susţinut că pârâta C. S.A. era obligată, potrivit contractului de asigurare, să acorde un avans din despăgubirile cuvenite pentru acoperirea provizorie a prejudiciului suferit, ca urmare a incendiului din data de 3 februarie 2016.

Cum pârâta nu a dat curs unei solicitări scrise în acest sens, în perioada februarie-mai 2016 casa incendiată a rămas fără acoperiş şi a fost supusă intemperiilor vremii, ceea ce a condus la degradarea clădirii.

G. Apărările intimatei-pârâte

Intimata-pârâtă C. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a arătat că motivele de recurs invocate nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi că nu sunt incidente dispoziţiile art. 480 alin. (3) din acelaşi cod. Pe fond, a solicitat respingerea recursului reclamantelor.

H. Considerentele instanţei de recurs

Analizând decizia recurată, în limitele controlului de legalitate, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte solicitarea intimatei-pârâte C. S.A., în sensul de a se constata că prin recursul formulat nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate între cele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte a reţinut că această apărare nu mai poate fi avută în vedere, cât timp, prin încheierea din 16 ianuarie 2020, a fost admis, în principiu, recursul şi s-a acordat termen în fond, cu citarea părţilor.

Motivul de nelegalitate invocat de către recurente, respectiv cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. sancţionează hotărârea care a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Încălcarea legii presupune fie refuzul aplicării normei juridice, fie interpretarea greşită a acesteia.

Interpretarea greşită a legii presupune că textul legal incident speţei este susceptibil de interpretări contrarii iar, prin hotărârea atacată, instanţa a dat o interpretare neconformă sensului real al textului.

Aplicarea greşită a legii presupune incongruenţa normei juridice raportată la situaţia de fapt reţinută de către instanţele de fond şi de apel. În acest caz, situaţia de fapt a fost greşit calificată, comparativ cu exigenţele normei de drept, ceea ce a condus judecătorii fondului şi apelului la a aplica o altă lege decât aceea incidentă raportului juridic dedus judecăţii.

Recurentele-reclamante din prezenta cauză nu invocă, în mod concret, încălcarea sau aplicarea greşită a unor norme de drept material, ci expun argumente, care vizează exclusiv aspecte ce ţin de modalitatea în care instanţa de apel a apreciat şi a valorificat probele administrate în cauză, invocându-se, în esenţă, faptul că societatea de asigurări avea obligaţia de a acorda despăgubiri, conform contractului de asigurare a locuinţei cu extra acoperiri, încheiat cu autoarea lor sau că există diferenţă mare între prejudiciul stabilit de experta D., care a fost prezentă la faţa locului şi prejudiciul rezultat în urma expertizei efectuate de expertul H..

Or, aceste susţineri nu pot face obiectul analizei în recurs, întrucât ar presupune reaprecierea probatoriului şi o nouă judecată pe fond a cauzei.

Prin urmare, atâta timp cât recurentele-reclamante au făcut doar referire la anumite dispoziţii de drept material, care reglementează forţa obligatorie a contractului (art. 1270 C. civ.), noţiunea de asigurare de bunuri (art. 2214 C. civ.), obiectul reparaţiei (art. 1381 C. civ.), întinderea reparaţiei (art. 1385 C. civ.) şi formele reparaţiei (art. 1386 C. civ.), fără a indica în ce sens instanţa de apel a încălcat respectivele dispoziţii legale sau a făcut o aplicare greşită a acestora, Înalta Curte a constatat că nu se poate face o analiză pertinentă a incidenţei motivului de recurs invocat.

Nici criticile referitoare la valoarea probantă pe care judecătorii instanţelor anterioare au acordat-o expertizei tehnice specialitatea construcţii efectuate în cadrul dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Braşov având ca obiect asigurare de dovezi nu pot fi primite.

Sub un prim aspect, se cuvine subliniat faptul că instanţele de fond sunt suverane în aprecierea pertinenţei şi utilităţii probelor solicitate de părţi, conform art. 258 raportat la art. 255 alin. (1) C. proc. civ., acestea fiind aspecte ce nu pot fi cenzurate de instanţa de recurs, limitată doar la analizarea unor critici de nelegalitate.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 264 din C. proc. civ., aprecierea probelor se face în mod liber, potrivit convingerii instanţei învestite cu o cale devolutivă de atac.

Aşa fiind, nu pot reprezenta critici de nelegalitate decât invocarea unor eventuale încălcări ale normelor care interzic sau limitează puterea de apreciere a judecătorului sau a celor privind admisibilitatea probelor ori administrarea acestora.

În cauză, instanţele anterioare au apreciat corect în sensul că nu poate fi valorificată expertiza extrajudiciară efectuată de experta D., la solicitarea reclamantelor, în condiţiile în care pârâta C. S.A. a arătat că nu este de acord cu această probă, întrucât nu a fost administrată în condiţii de contradictorialitate.

Totodată, s-a reţinut că singura probă cu valoare ştiinţifică este expertiza tehnică în specialitatea construcţii, care a fost administrată, de urgenţă, în condiţiile art. 362 din C. proc. civ., în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Braşov ce a avut ca obiective: identificarea în detaliu a stării imobilului situat în Municipiul Săcele, str. x, jud. Braşov, respectiv a stării pereţilor, pardoselii, tavanului, din punct de vedere structural şi estetic; starea construcţiei în ansamblu, în sensul de a se stabili dacă a fost afectată în incendiu structura de rezistenţă; starea instalaţiilor de electricitate, gaz, apă, sanitare; evaluarea costurilor necesare pentru reamenajarea imobilului şi readucerea acestuia în starea anterioară incendiului, raportul de expertiză tehnică nr. x din 13.01.2017 fiind întocmit de către expertul H., care a formulat şi răspuns la obiecţiuni.

Susţinerea recurentelor în sensul că expertul H. nu s-a deplasat la faţa locului pentru a evalua prejudiciul efectiv produs şi nu a citat părţile pentru a da lămuriri, rezultând astfel o diferenţă de aproximativ 60.000 euro faţă de expertiza extrajudiciară nu este reală, fiind contrazisă de actele aflate la dosar.

În acest sens, se reţine că în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Braşov având ca obiect asigurare de dovezi apărătorul recurentelor-reclamante din prezenta cauză, prezent în instanţă la termenul de judecată din 20 aprilie 2018, a menţionat faptul că expertul tehnic H. a răspuns la toate obiecţiunile formulate.

Instanţa învestită cu soluţionarea fondului litigiului nu a considerat că este necesar să se procedeze la o nouă administrare a probei asigurate, deoarece nu s-au schimbat elementele de fapt avute în vedere de către expertul tehnic judiciar desemnat în cadrul dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Braşov.

De altfel, sub pretinsa incidenţă a motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentele-reclamante îşi exprimă nemulţumirea cu privire la faptul că instanţele fondului nu au avut în vedere raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de experta D., tinzând, în realitate, la o restabilire a situaţiei de fapt, ceea ce nu mai este posibil în această etapă procesuală.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentelor, potrivit căreia dobânda calculată la prejudiciu ar fi trebuit să fie acordată de la data formulării cererii de despăgubire, respectiv 04.02.2016, Înalta Curte a constatat că aceasta nu se impune a fi analizată, atâta timp cât instanţa de apel a admis apelul pârâtei C. S.A., a schimbat, în parte, sentinţa atacată în sensul că s-a respins acţiunea introdusă de către reclamante, întrucât nu mai există nicio diferenţă de despăgubiri care s-ar cuveni coproprietarilor imobilului din Săcele, str. x, jud. Braşov.

Prin urmare, soluţia instanţei de prim control judiciar reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză, argumentele recurentelor-reclamante neavând pertinenţa de a susţine nelegalitatea hotărârii atacate prin prisma motivului de casare invocat.

Faţă de cele arătate, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantele E. şi B. împotriva deciziei civile nr. 1912/Ap. din 13 decembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2020.