Pension appeal perished despite medical hospitalizations exceeding statutory suspension limits
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice rejected the appellant's appeal, thereby upholding the Court of Appeal’s decision to declare the appeal perished (perimat) and leaving the lower tribunal's dismissal of the original action against the pension authority in force. The dispute centered on a pensioner's challenge to a pension determination, where the appeal was suspended in January 2018 due to the absence of both parties; although the appellant claimed the statute of limitations for perishing was suspended due to medical hospitalizations and alleged the court erred in suspending rather than adjudicating in his absence, the facts showed that even accounting for the documented 37 days of hospitalization post-suspension, the six-month period of inaction required for perishing had fully elapsed. Applying Article 416 and Article 418 of the Code of Civil Procedure, the court held that the appeal was legally perished because the party failed to resume proceedings within the statutory deadline, and it declined to examine the criticism regarding the initial suspension order, as that ruling was not subject to the current appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 416 C. proc. civ, art. 418 alin. (3) din C. proc. civ, art. 418 C. proc. civ, art. 418 din C. proc. civ, art. 493 alin. (2) C. proc. civ; Pension appeal perished despite medical hospitalizations exceeding statutory suspension limits: Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, care a fost redactat şi comunicat părţilor, cu menţiunea că acestea au posibilitatea depunerii în scris a unui punct de vedere în termen de 10 zile de la data comunicării.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 11 iunie 2020
Asupra recursului de faţă;
Prin cererea înregistrată la data de 7 iunie 2016 pe rolul Tribunalului Bacău, secţia I civilă, sub nr. x/2016, contestatorul A. a chemat în judecată CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII BACĂU, arătând că înţelege să conteste hotărârea nr. 159441 din 26.04.2016, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Bacău -Casa Locală de Pensii Oneşti, solicitând obligarea intimatei la revizuirea deciziei de pensionare nr. 3770 din 14.04.2016, ca urmare a folosirii necorespunzătoare a datelor existente în dosarul de pensionare.
Prin sentinţa civilă nr. 487/D/2017 din 13 iunie 2017, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016, s-a respins acţiunea formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII BACĂU, ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel contestatorul A., dosarul fiind înregistrat, sub nr. x/2016, pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, la data de 19 octombrie 2017.
La termenul de judecată din 22 ianuarie 2018, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanţa de apel a dispus suspendarea judecăţii cauzei, având în vedere că niciuna dintre părţi nu s-a prezentat la strigarea pricinii şi nici nu a solicitat judecarea acesteia în lipsă.
În urma verificărilor efectuate, potrivit art. 63 lit. p) din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanţelor Judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375/2015, la data de 5 decembrie 2018, s-a întocmit un referat, în baza căruia dosarul a fost înaintat completului de judecată pentru a aprecia asupra soluţiei ce se impune.
Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, prin decizia nr. 136/2019 din 11 februarie 2019, în baza art. 416 C. proc. civ., a constatat perimat apelul promovat de contestatorul A. împotriva sentinţei civile nr. 487 din 13 iunie 2017 a Tribunalului Bacău, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII BACĂU.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa învestită cu soluţionarea apelului a constatat că de la data suspendării judecării cauzei - 22.01.2018 şi până la termenul acordat în vederea constatării perimării - 11.02.2019 niciuna dintre părţi nu a mai îndeplinit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii.
S-a reţinut că apelantul A., prezent în instanţă la termenul din 11 februarie 2019, a depus o serie de înscrisuri, solicitând a nu se perima cauza.
Din înscrisurile medicale depuse a rezultat faptul că apelantul a fost internat în spital - în perioada 23.12.2017 - 05.01.2018 (adică înainte de suspendarea cauzei - care a avut loc la 22.01.2018) şi în perioadele 24.04.2018-27.04.2018, 01.08.2018 - 09.08.2018, 09.08.2018 - 22.08.2018.
Curtea de Apel Bacău a analizat motivele invocate de către apelant, prin prisma dispoziţiilor art. 418 alin. (3) din C. proc. civ., apreciind asupra caracterului justificat al acestora şi al duratei lor.
Astfel, a constatat că ulterior suspendării judecării cauzei, care a avut loc la termenul din 22 ianuarie 2018, apelantul a făcut dovada faptului că a fost internat în spital un interval de 26 zile, însă a ajuns la concluzia că termenul de perimare de 6 luni s-a împlinit, chiar dacă s-ar înlătura perioada în care partea susţine că a fost împiedicată să stăruie în judecată.
La data de 15 martie 2019 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2016, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 136/2019 din 11 februarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.
Recurentul-contestator a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii Curţii de Apel Bacău şi să se constate că nu a intervenit perimarea apelului.
În esenţă, a susţinut că decizia recurată este nelegală, întrucât instanţa de apel a constatat, în mod greşit, că a operat sancţiunea perimării, deşi cursul acesteia a fost suspendat, potrivit art. 418 C. proc. civ.
Recurentul A. a precizat faptul că a fost în imposibilitate de a se prezenta la termenul de judecată din 22 ianurie 2018 şi că a depus la dosar acte medicale în acest sens.
De asemenea, a relevat faptul că în perioada ce a urmat termenului din 22 ianuarie 2018 a fost internat în spital, fiind depuse la dosar biletele de ieşire din spital pentru a dovedi imposibilitatea de prezentare în instanţă.
În finalul cererii de recurs, recurentul a arătat că instanţa de apel a dispus, în mod nelegal, suspendarea judecării cauzei, deşi, a formulat cerere de judecare a acesteia în lipsă.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 421 alin. (2) şi art. 418 din C. proc. civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII BACĂU a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu consecinţa menţinerii deciziei recurate ca fiind temeinică şi legală.
La data de 13 mai 2019 recurentul-contestator a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat aspectele învederate prin cererea de recurs. A arătat că toate susţinerile sale sunt justificate cu acte medicale depuse la dosar, astfel încât se impune a se constata că nu a intervenit perimarea, urmând ca dosarul să fie judecat pe fond.
Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, care a fost redactat şi comunicat părţilor, cu menţiunea că acestea au posibilitatea depunerii în scris a unui punct de vedere în termen de 10 zile de la data comunicării.
Intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII BACĂU a depus la dosar punct de vedere la raport, solicitând respingerea recursului.
Prin încheierea din 16 ianuarie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a admis în principiu recursul şi s-a acordat termen la 19 martie 2020, în şedinţă publică, pentru soluţionarea, pe fond, a acestuia.
Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 16 martie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a preschimbat, din oficiu, termenul de judecată din 19 martie 2020 la data de 11 iunie 2020, cu citarea părţilor, avându-se în vedere Ordinul nr. 91 din 12 martie 2020 al Preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Analizând decizia recurată, în limitele controlului de legalitate, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Deşi, recurentul-contestator A. nu a indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., critica dezvoltată prin cererea de recurs va fi încadrată în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din acelaşi cod, întrucât se referă la aplicarea greşită a unei norme de drept procesual.
Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.
Analiza prezentului recurs va porni de la examinarea criticilor de nelegalitate prezentate ce vizează soluţia de constatare a perimării apelului.
În susţinerea recursului formulat, recurentul a susţinut că instanţa de apel a constatat, în mod nelegal, perimarea apelului, deşi, cursul perimării a fost suspendat potrivit art. 418 C. proc. civ.
În acest sens, a învederat faptul că a fost în imposibilitate de a se prezenta în faţa instanţei de judecată la termenul din 22 ianuarie 2018 din motive medicale şi că în perioada următoare s-a internat în spital de mai multe ori.
Totodată, recurentul-contestator a arătat că a formulat cerere de judecare a cauzei în lipsă şi că instanţa a procedat, în mod greşit, la suspendarea judecăţii.
Raportat la situaţia de fapt reţinută de către instanţa de judecată privind cursul judecăţii în apel, Înalta Curte a constatat că, în cauză, s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 416 din C. proc. civ.
Suspendarea reprezintă un incident procedural survenit în cursul judecăţii şi are ca efect sistarea temporară a procedurii de judecată ca urmare a apariţiei unor împrejurări voite de părţi sau independente de voinţa lor.
În conformitate cu prevederile art. 416 alin. (1) C. proc. civ. "Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni".
Perimarea reprezintă atât o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată.
Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află.
Totodată, se reţine că excepţia de perimare şi este absolută, deoarece este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor, dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.
Pentru a interveni însă perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, care nu a acţionat în acest scop, deşi, avea posibilitatea să o facă, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.
În cauza de faţă, Înalta Curte a constatat că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală, statuând, în mod corect, că termenul de perimare s-a împlinit.
Susţinerea recurentului în sensul că a fost suspendat cursul perimării va fi înlăturată.
Conform art. 418 alin. (1) din C. proc. civ. "Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecăţii, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute la art. 413, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată".
Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că "Perimarea se suspendă, de asemenea, pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege".
În speţă, recurentul încearcă să acrediteze ideea că termenul de perimare a fost suspendat, prevalându-se de faptul că a fost internat în spital de mai multe ori, ulterior momentului la care instanţa de judecată a dispus suspendarea judecăţii, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
O atare împrejurare nu prezintă relevanţă în cauză, în condiţiile în care din actele medicale depuse la dosar rezultă că, după data de 22 ianuarie 2018, recurentul a fost împiedicat să stăruie în judecată doar în cele 37 de zile de internare (24.04.2018-27.04.2018, 15.07.2018-25.07.2018, 01.08.2018-09.08.2018 şi 09.08.2018-22.08.2018), iar termenul de perimare a fost cu mult depăşit.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte a reţinut că suspendarea judecăţii a produs efecte, atât timp cât părţile implicate în judecarea procesului au stat în pasivitate şi nu au iniţiat niciun demers pentru repunerea cauzei pe rol, o perioadă îndelungată de timp, ce excede termenului de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.
Aşa fiind, în mod legal, instanţa de apel a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege şi a aplicat sancţiunea perimării.
Critica recurentului referitoare la împrejurarea că s-a formulat cerere de judecare a cauzei în lipsă şi că instanţa de apel a dispus, în mod greşit, măsura suspendării judecăţii pentru lipsa părţilor, nu va fi analizată, întrucât aceasta priveşte încheierea din 22 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016 şi, prin urmare, ar fi putut fi valorificată în cadrul unui eventual recurs declarat împotriva încheierii respective, iar nu pe calea prezentului recurs.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, apreciind că nu subzistă motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din acelaşi cod, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 136/2019 din 11 februarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2020.