Late-filed rescission motion annulled and cassation appeal dismissed as inadmissible in labor dispute

Şedinţa publică din data de 10 iunie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 4983 din 29 iunie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti şi chemaţii în garanţie Colegiul Naţional Gheorghe Lazăr, Şcoala Gimnazială nr. 85 şi Şcoala Gimnazială Uruguay, ca fiind formulată de către o persoană fără calitate procesuala activă. A fost respinsă acţiunea formulata de reclamanta B. împotriva Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuala pasivă. Au fost respinse cererile de chemare în garanţie a Colegiului Naţional Gheorghe Lazăr, a Şcolii Gimnaziale nr. 85 şi a Şcolii Gimnaziale Uruguay, formulate de pârâtul Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, ca ramase fără obiect.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamanţii A. şi B..

Prin decizia civilă nr. 5732 din 22 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 85/2016, ca inadmisibilă. A fost respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanţii A. şi B..

Împotriva acestei decizii reclamanţii A. şi B. au formulat contestaţie în anulare, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2018.

Prin decizia nr. 4208 din 16 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia tardivităţii şi a anulat contestaţia în anulare ca tardivă.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs contestatorii A. şi B., solicitând casarea hotărârii atacate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenţii-contestatori arată că instanţa de apel a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti atunci când a respins excepţia de neconstituţionalitate invocată de contestatori în dosarul nr. x/2017, încălcând principiul egalităţii de tratament între profesorii activi şi cei pensionari. Mai arată recurenţii-contestatori că intimatul Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti nu a ţinut cont de prevederile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 397/2013 şi a încălcat astfel dreptul la muncă al contestatorilor. Aceste critici sunt subsumate de recurenţi cazului de casare reglementat de 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod, se susţine că instanţa de apel a aplicat greşit legea deoarece contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei nr. 5732 din 22 noiembrie 2017 a fost depusă în termen, faţă de prevederile art. 506 alin. (1) C. proc. civ.

În drept, au fost indicate motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ.

Intimatul Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului faţă de dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea recursului.

Pe baza cererii de recurs şi a întâmpinării depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat, prin care s-a reţinut că recursul este inadmisibil.

Prin încheierea din 6 noiembrie 2019, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 4 martie 2020, s-a fixat termen de judecată la 29 aprilie 2020, în vederea discutării excepţiei inadmisibilităţii recursului.

La termenul de la 29 aprilie 2020 s-a constatat suspendată de plin drept judecata cauzei, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 din Decretul nr. 195/2020 şi al art. 63 alin. (11) din Anexa nr. 1 la Decretul nr. 240/2020, iar ulterior prin rezoluţie a fost dispusă citarea părţilor pentru termenul de la 10 iunie 2020.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 494 coroborate cu cele ale art. 482 şi ale art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport de prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. şi ale art. 508 alin. (4) din acelaşi cod.

Recursul recurenţilor-contestatori vizează decizia nr. 4208 din 16 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care a fost anulată ca tardivă contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei nr. 5732 din data de 22 noiembrie 2017, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2017.

Înalta Curte reţine că decizia atacată cu contestaţie în anulare a fost pronunţată într-un litigiu de muncă, în calea de atac a apelului. Potrivit dispoziţiilor art. 208 din Legea nr. 62/2011, conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal, hotărârile instanţei de fond fiind supuse numai apelului, astfel cum dispune art. 214 din acelaşi act normativ. Art. 216 din Legea nr. 62/2011 statuează că prevederile acestui act normativ, referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă, se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ.. În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cauze având ca obiect conflicte de muncă şi de asigurări sociale, precum şi hotărârile date de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului. Ca urmare, decizia împotriva căreia s-a exercitat calea extraordinară de atac de retractare nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Văzând dispoziţiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată, Înalta Curte constată că decizia nr. 4208 din 16 octombrie 2018 nu poate fi supusă controlului judiciar pe calea recursului.

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, prevăzut de art. 457 C. proc. civ., regulă ce are şi valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

În consecinţă, Înalta Curte, văzând dispoziţiile art. 508 alin. (4) şi ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va admite excepţia invocată şi va constata inadmisibilitatea recursului declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii-contestatori A. şi B. împotriva deciziei nr. 4208 din 16 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 iunie 2020.