Labor reinstatement and wage award quashed-suspension order vacated, case remanded
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the claimant's appeal, quashed the lower court's 27 September 2018 interlocutory order that had suspended the appellate proceedings pending the final resolution of a related case (under Article 413(1)(1) and (2) of the Code of Civil Procedure), and remanded the case to the appellate court to continue hearing the appeal. The underlying dispute was a labor law claim by the employee-claimant seeking annulment of the termination of her individual employment contract, reinstatement of her employment seniority, and payment of unpaid wages and bonuses; the defendant-employer, in insolvency proceedings, had appealed the trial court's partial award of these sums. The High Court found the suspension improper because the related case had been filed two years after the present action and had only been resolved at first instance (not definitively), and because the mere filing of a claim challenging the validity of the employment contract does not justify suspending proceedings, as the contract enjoys a presumption of validity until annulled by a final judgment; accordingly, the procedural condition for discretionary suspension was not met. The appeal regarding the provisional suspension of execution of the trial judgment was dismissed as inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 489 alin. (2) C. proc. civ, art. 493 C. proc. civ, art. 497 C. proc. civ; Labor reinstatement and wage award quashed-suspension order vacated, case remanded: The underlying dispute was a labor law claim by the employee-claimant seeking annulment of the termination of her individual employment contract, reinstatement of her employment seniority, and payment of unpaid wages and bonuses; the defendant-employer, in insolvency proceedings, had appealed the trial court's partial award of these sums. The High Court found the suspension improper because the related case had been filed two years after the present action and had only been resolved at first instance (not definitively), and because the mere filing of a claim challenging the validity of the employment contract does not justify suspending proceedings, as the contract enjoys a presumption of validity until annulled by a final judgment; accordingly, the procedural condition for discretionary suspension was not met. The appeal regarding the provisional suspension of execution of the trial judgment was dismissed as inadmissible.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe Court found the decision on suspension based on this article was unlawful, constituting the ground for quashing.
The Court invoked this article to allow the appeal and remit the case.
Full text
Şedinţa publică din data de 9 iunie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia I civilă la data de 26 iulie 2016, sub număr de dosar x/2016, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea deciziei de încetare a contractului individual de muncă nr. x/28.04.2014, să se constate că a prestat activitate în calitate de angajată de la data de 28.04.2014 şi până la data de 17.02.2016, cu consecinţa efectuării menţiunilor cuvenite privind vechimea în muncă; obligarea pârâtului la plata salariilor restante, aferente perioadei mai 2014 - februarie 2016, precum şi a dobânzilor calculate de la data scadenţei drepturilor şi până la achitarea efectivă; obligarea pârâtului la plata bonusurilor salariale restante, aferente anilor 2014-2016, precum şi a dobânzilor calculate de la data scadenţei bonusurilor şi până la achitarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 74/2018 din 30 ianuarie 2018, Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă a admis în parte acţiunea. A constatat că reclamanta a desfăşurat activitate în cadrul societăţii pârâte în baza contractului individual de muncă nr. x/28.04.2014, pe perioada 29.04.2014 - 17.02.2016. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a următoarelor sume: 14856 RON net reprezentând drepturi salariale aferente perioadei 01.05.2014 - 31.01.2016, sumă la care se va calcula dobândă legală de la data scadenţei drepturilor şi până la achitarea efectivă, 515903,41 RON reprezentând bonus salarial aferent anilor 2014 - 2016, precum şi la plata dobânzilor legale ce se vor calcula asupra sumei menţionate de la data scadenţei şi până la data plăţii efective. S-a respins în rest acţiunea, ca neîntemeiată.
A fost obligată pârâta la plata către stat a sumei de 2550 RON reprezentând ajutorul public judiciar acordat reclamantului.
Împotriva sentinţei civile nr. 74/2018 din 30 ianuarie 2018 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă a declarat apel pârâta S.C. B. S.R.L. prin lichidator judiciar C.., care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.
La data de 12 septembrie 2019, apelanta S.C. B. S.R.L. prin lichidator judiciar C.. a formulat cerere de suspendare a executării provizorii a sentinţei civile nr. 74/2018 din 30 ianuarie 2018 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă, solicitând, în esenţă, admiterea cererii şi suspendarea executării provizorii a efectelor hotărârii până la soluţionarea apelului.
La aceeaşi dată, apelanta a depus o cerere prin care a solicitat suspendarea judecăţii apelului, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2018 înregistrat pe rolul Tribunalului Hunedoara.
Prin încheierea din 27 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, a fost admisă cererea de suspendare a executării provizorii, formulată de apelanta-pârâtă S.C. B. S.R.L. prin lichidator judiciar C.. şi s-a dispus suspendarea executării provizorii a sentinţei civile nr. 74/30.01.2018 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în prezenta cauză.
Prin aceeaşi încheiere, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, constatând că hotărârea ce se va pronunţa în cauză depinde de soluţia care se va da în dosarul nr. x/2018 înregistrat pe rolul Tribunalului Hunedoara, a dispus şi suspendarea judecării apelului până la soluţionarea definitivă a acelui dosar, conform art. 413 alin. (1) pct. 1 şi alin. (2) C. proc. civ.
Împotriva încheierii din 27 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, reclamanta A. a declarat recurs, care a fost înaintat spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Fără a-şi încadra criticile în dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului, anularea încheierii atacate repunerea pe rol a apelului, cu consecinţa anulării suspendării executării sentinţei apelate.
În motivare, recurenta a susţinut că nu a avut posibilitatea să se apere şi să conteste acţiunea depusă la dosar de apelanta S.C. B. S.R.L. prin lichidator judiciar, deoarece la acea dată nu a fost în posesia acesteia şi nu a mai avut posibilitatea să depună contraprobe.
A arătat că ar fi fost necesar să-i fie comunicate documentele depuse la 27 septembrie 2018 pentru a fi puse în discuţie şi pentru a demonstra că acţiunea înaintată de intimata în dosarul x/2018 este supusă autorităţii de lucru judecat.
A considerat recurenta că achitarea cauţiunii de către pârâta S.C. B. S.R.L. prin lichidator judiciar nu echivalează cu obligaţia instanţei de admitere a cererii de suspendare a executării sentinţei de fond, întrucât această cauţiune se consemnează pentru a putea fi pusă în discuţie cererea de suspendare a executării. În lipsa motivelor serioase, a precizat recurenta, această solicitare nu putea fi primită având în vedere că intimata se află în procedura falimentului în formă simplificată, şi nu în reorganizare, iar în aceasta situaţie recurenta nu ar mai putea să-şi recupereze niciodată creanţa dacă se finalizează procedura falimentului, pe când intimata are pârghiile legale de întoarcerea executării pentru a-şi recupera sumele, dacă s-ar impune.
Rolul activ al judecătorului, a mai susţinut recurenta, nu trebuie să afecteze dreptul de disponibilitate al părţii, ci să se armonizeze cu iniţiativa părţilor, în scopul stabilirii adevărului respectiv, să fie într-o conexiune logică şi necesară cu principiul adevărului.
În opinia recurentei judecarea apelului nu depinde de soluţionarea dosarului x/2018 al Tribunalului Hunedoara, raportat la cererile, motivele invocate şi la probele solicitate în acţiune. Aceasta deoarece, dacă s-ar fi analizat hotărârea instanţei de fond, cât şi dispozitivul acesteia, precum şi acţiunea, s-ar observa că între cele două cauze există putere de lucru judecat.
Intimata S.C. B. S.R.L. prin lichidator judiciar C.. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, solicitând, în principal admiterea excepţiei invocate, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar respingerea recursului.
În temeiul art. 493 C. proc. civ. a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 17 septembrie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.
Prin încheierea din data de 14 ianuarie 2020, Înalta Curte, în complet de filtru, a respins excepţia nulităţii recursului invocată de intimata B. S.R.L. A respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A., împotriva încheierii din 27 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016, în ceea ce priveşte dispoziţia referitoare la măsura suspendării provizorii a sentinţei civile nr. 74/30.01.2018, pronunţată de Tribunalul Hunedoara.
A admis în principiu recursul declarat de reclamanta A., împotriva aceleiaşi încheieri, numai cu privire la dispoziţia referitoare la măsura suspendării conform art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Examinând încheierea atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:
Recursul are ca obiect încheierea din 27 septembrie 2018, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a dispus suspendarea judecăţii apelului declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. prin lichidator judiciar C.. împotriva sentinţei civile nr. 74/2018 din 30 ianuarie 2018 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2018 al Tribunalului Hunedoara, secţia I civilă, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 şi alin. (2) C. proc. civ.
Procedând, din oficiu, la verificarea stadiului soluţionării dosarului nr. x/2018 al Tribunalului Hunedoara, secţia I civilă, în considerarea evidenţelor din sistemul informatizat al instanţelor judecătoreşti, ECRIS, Înalta Curte constată că această cauză a fost soluţionată la data de 24 martie 2020, Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă pronunţând următoarea soluţie:
"Respinge acţiunea în conflict individual de muncă formulată de reclamantul S.C. B. S.R.L. - în faliment, prin lichidator judiciar C.., în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată."
Dincolo de acest aspect, critica recurentei referitoare la neîndeplinirea condiţiilor pentru suspendarea facultativă a judecăţii, din perspectiva înrâuririi pe care soluţia ce se va pronunţa în dosarul nr. x/2018 (care ar trebui să fie definitivă iar nu doar pronunţată în primă instanţă), este fondată.
Astfel, se observă că, în timp ce cauza de faţă a debutat la data de 26.07.2016, prin introducerea cererii de chemare în judecată, cauza până la soluţionarea căreia s-a dispus suspendarea judecăţii a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 11.09.2018, adică după aproximativ 2 ani de la declanşarea primului demers judiciar.
Sub acest aspect instanţa de recurs consideră că formularea după 2 ani a unei cereri având ca obiect constatarea nulităţii actului juridic dedus judecăţii în cauza deja pendinte de 2 ani pe rolul instanţelor nu conduce automat la necesitatea suspendării judecăţii deoarece actul juridic se bucură de o prezumţie de validitate până la anularea sa printr-o hotărâre definitivă, iar suspendarea efectelor acestuia nu poate fi justificată prin simpla formulare a cererii de chemare în judecată.
Aşadar, reţinând ca întemeiată critica de nelegalitate constând în încălcarea art. 413 alin. (1) pct. 1 şi alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 497 C. proc. civ., va admite recursul, va casa încheierea atacată şi va trimite cauza instanţei de apel pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 27 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016, casează încheierea recurată şi trimite cauza instanţei de apel pentru continuarea judecăţii apelului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 iunie 2020.