Relevance of constitutional exception to labor law norms in revision for contradictory judgments

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2020

Asupra recursului de faţă:

Prin sentinţa civilă nr. 17 din 8 ianuarie 2013, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de petentul A.. S-a respins excepţia nulităţii absolute a deciziei de sancţionare nr. 878/27.04.2011 emisă de intimata S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi s-a respins contestaţia formulată de petentul A. în contradictoriu cu intimata S.C. Complexul Energetic Turceni S.A..

Soluţia a fost menţinută prin decizia civilă nr. 6209/06.06.2013, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în dosarul x/2011, prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de A. împotriva evocatei sentinţe.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a la data de 29.07.2016, sub nr. x/2016, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire a sentinţei civile nr. 17 din 8 ianuarie 2013, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, menţinută prin decizia civilă nr. 6209/06.06.2013, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în dosarul x/2011, solicitând revizuirea sentinţei în raport de înscrisurile doveditoare reţinute de partea potrivnică, pe care nu le-a cunoscut şi nici nu avea cum să le cunoască, eliberate lui la data de 29 iunie 2016, în baza ordonanţei din 21 iunie 2016 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Jiu, contra cost, conform bonului fiscal x în valoare de 9,4 RON.

Revizuentul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., având în vedere informarea x/22.03.2011, D.G. 860/23.03.2011, DRUSSS 420/23.03.2011, procesul-verbal de cercetare prealabilă disciplinară 9836/01.04.2011, nota explicativă 9872/31.03.2011 dată de numitul B. comisiei de cercetare prealabilă disciplinară, documente transmise organelor de cercetare penală, de S.C.E. Oltenia - Sucursala Turceni, cu adresa x/01.02.2016 şi decizia 878/27.04.2011, precizând că este un act fals.

Revizuentul a invocat şi dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 5 şi 7, art. 323 alin. (2), art. 327 şi art. 184 din C. proc. civ., art. 2 din Decretul 167/1958, menţinut prin art. 1249 şi art. 1247 din Noul C. civ.

Revizuentul a solicitat ataşarea dosarelor x/2011 şi y/2011, alături de dosarele x/2011, y/2011* şi 7875/95/2011*.

Prin cererea înregistrată pe rolul secţiei de conflicte de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 02.08.2016, sub nr. x/2016, revizuentul A. a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 17 din 8 ianuarie 2013, pronunţată de Tribunalul Gorj, menţinută prin decizia 6209/06.06.2013 a Curţii de Apel Craiova în dosarul x/2011, solicitând revizuirea sentinţei în raport cu înscrisurile doveditoare reţinute de partea potrivnică pe care nu le-a cunoscut şi nici nu avea cum să le cunoască, eliberate lui, la data de 29.06.2016, în baza ordonanţei din 21.06.2016 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Jiu, contra cost, conform bonului fiscal x în valoare de 9,4 RON.

Revizuentul A. a invocat aceleaşi considerente de fapt şi de drept ca şi în dosarul nr. x/2016.

În motivarea cererii de revizuire, astfel cum a fost precizată la termenul din data de 03.07.2015, revizuentul a arătat că solicită revizuirea sentinţei civile nr. 17 din 8 ianuarie 2013, pronunţată de Tribunalul Gorj în raport de dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 4, pct. 5 şi pct. 7 din C. proc. civ.

La data de 07.09.2016 revizuentul a formulat o precizare la cererea de revizuire, considerând că este necesară în situaţia dată, fiind vorba de acelaşi raport juridic, de înscrisurile noi doveditoare transmise parchetului cu adresa x/01.02.2016.

Prin încheierea din 29 septembrie 2016 s-a admis excepţia de conexitate, invocată din oficiu de către instanţă şi s-a dispus conexarea dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, cu termen de judecată la data de 29.09.2016.

La data de 14 iulie 2017 revizuentul A. a formulat o cerere de completare a cererii de revizuire formulate la 29 iulie 2016.

La termenul de judecată din data de 03.07.2017 revizuentul a invocat necompetenţa instanţei, precizând că pentru cererea de revizuire, având ca temei art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., trebuie să se pronunţe Curtea de Apel Craiova, fiind vorba despre o revizuire pentru hotărâri contradictorii.

Prin încheierea din 25 septembrie 2017 Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a dispus disjungerea cauzei cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. şi înregistrarea unui dosar separat.

Cererea disjunsă a fost înregistrată sub nr. x/2017, cu prim termen de judecată la data de 09.10.2017.

Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 1123 din 9 octombrie 2017, a admis excepţia de necompetenţă materială. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe revizuentul A. şi intimata S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A. în favoarea Curţii de Apel Craiova.

După înregistrarea cauzei pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, la data de 16 ianuarie 2019, revizuentul a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 alin. (2) lit. b) şi c) din Codul Muncii, excepţie ridicată în raport de neaplicarea unitară a legii de către instanţa de control judiciar care iniţial, în motivarea deciziei 6209/06.06.2013, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a adăugat la lege şi a făcut aprecieri proprii prin care au condiţionat cerinţa imperativă a art. 268 alin. (2) lit. b) de cerinţa imperativă a art. 268 alin. (2) lit. d) din Codul muncii după care şi-a întărit motivarea prin condiţionarea cerinţelor imperative ale art. 268 alin. (2) lit. b) şi c) din Codul muncii de săvârşirea unor abateri grave sau repetate.

A arătat că, prin faptul că cerinţe imperative ale art. 252 alin. (2) din Codul muncii au fost aplicate condiţionat de către instanţă, s-a adăugat la lege, s-a favorizat angajatorul, s-a încălcat principiul egalităţii, s-a limitat dreptul salariatului la acces la justiţie, în fapt, arătând că, în calitate de salariat nu a avut parte de un proces echitabil statuat prin dispoziţiile art. 21 din Constituţie, că s-au ignorat dispoziţiile art. 271 alin. (2) lit. c), art. 272 alin. (2) şi (3) şi art. 273 din Contractul Colectiv de muncă 2009-2012 al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A.

Petentul a depus în mai multe rânduri precizări la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, arătând că legiuitorul, prin dispoziţiile art. 268 alin. (2), actual 252 alin. (2) din Codul Muncii a impus şase cerinţe imperative pe care, sub sancţiunea nulităţii absolute, trebuie să le conţină decizia de sancţionare a salariatului.

A reiterat faptul că instanţa de control judiciar, în motivarea deciziei 6209/06.06.2013 din dosarul x/2011 al Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, a făcut o apreciere proprie prin care a condiţionat cerinţa imperativă a dispoziţiilor art. 268 alin. (2) lit. b) aplicate în raport de dispoziţiile art. 268 alin. (2) lit. d), actualul art. 252 din Codul Muncii.

Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, prin încheierea pronunţată la data de 3 septembrie 2019 în dosarul nr. x/2017, a admis excepţia inadmisibilităţii.

A respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de revizuentul A..

În motivarea acestei soluţii instanţa de revizuire a avut în vedere, în raport cu art. 29 din Legea nr. 47/1992, că art. 268 alin. (2) lit. b) şi c) şi d) din Codul Muncii, despre care petentul afirma că se află în conflict cu legea fundamentală, nu au legătură cu soluţionarea cauzei având ca obiect cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul A..

O primă critică vizează faptul că instanţa a ignorat dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992, în contextul în care regimul instituit de acest text de lege nu face diferenţieri privind natura proceselor şi faza de judecată care să limiteze dreptul de a ridica excepţia. Consideră recurentul că o astfel de cerere nu poate fi calificată drept o chestiune prealabilă, ci ca o excepţie de procedură de sine stătătoare, cu regim juridic distinct.

Recurentul apreciază că instanţa a ignorat cererile formulate, explicit precizate, completate şi depuse cu anexe, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate ridicată, înregistrate sub nr. x la data de 16 ianuarie, nr. 8229 la data de 18 februarie, nr. 25598 la data de 28 mai, nr. 30603, nr. 30606 la data de 24 iunie şi 38576 la data de 02.09.2019, din dosarul x/2017, în care a arătat că excepţia de neconstituţionalitate constituie un mijloc tehnic procedural care are ca obiect o problemă de ordine publică, în speţă faptul că instanţa de control judiciar, prin decizia nr. 6209/06.06.2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, nepermis, a adăugat la lege, sens în care a anulat o norma imperativă, acoperind prin confirmare nulitatea absolută a deciziei 878/27.04.2011 emisă abuziv de S.C. Complexul Energetic Turceni.

Un alt argument subsumat aceleiaşi critici se referă la faptul că instanţa a ignorat jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv decizia nr. 3120 din 8 martie 2013 prin care s-au reţinut următoarele:

"Condiţia relevanţei excepţiei, care impune ca normele criticate să aibă incidenţa în soluţionarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto şi dedusă din orice fel de tangenta a prevederilor legale în discuţie cu litigiul aflat pe rolul instanţei, în aprecierea îndeplinirii acestei condiţii impunându-se realizarea unei analize riguroase a cauzei, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate prin prisma elementelor cadrului procesual si a stadiului concret in care se afla litigiul".

Se arată că decizia 878/27.04.2011, act juridic unilateral, a fost emisă de intimată sub sancţiunea nulităţii absolute, cu încălcarea dispoziţiilor art. 268 alin. (2) lit. a), b), c) şi d) din Codul muncii. Or, precizează recurentul, nulitatea absolută nu poate fi acoperită prin confirmare, nu se prescrie şi poate fi invocată oricând, fie pe cale de acţiune sau pe cale de excepţie de cel care are interes. Mai mult, se arată, decizia 878/27.04.2011, sub sancţiunea nulităţii absolute, s-a emis cu încălcarea dispoziţiilor art. 267 alin. (1) şi 268 alin. (1) din Codul muncii, respectiv art. 271 alin. (2) lit. c) din Contractul Colectiv al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. 2009 2012, obligatoriu şi garantat conform dispoziţiilor art. 41 alin. (5) din Constituţia României.

Arată recurentul că decizia nr. 878/27.04.2011 este un act juridic fals, faţă de faptul că emitentul, S.C. Complexul Energetic Turceni, nu a probat faptul că a întocmit fişa postului şi că recurentul nu a întocmit programe zilnice de lucrări.

Consideră recurentul că, procedând astfel în dosarul x/2011, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, neinvocând excepţia de neconstituţionalitate, în mod nepermis, a adăugat la lege, a anulat o dispoziţie imperativă, pe cale de consecinţa a favorizat angajatorul, a încălcat principiul egalităţii statuat prin dispoziţiile art. 16 din Constituţie. Apreciază că recursul a fost formal şi nu au fost îndreptate erorile de drept, astfel încât i-a fost limitat dreptul la justiţie, instanţa ignorând dispoziţiile art. 271 alin. (2) lit. c), art. 272 alin. (2) şi (3) şi art. 273 din Contractul Colectiv de Muncă nr. 2009-2012 al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A..

Cea de-a doua critică vizează faptul că instanţa a ignorat dispoziţiile art. 322 pct. 10 din C. proc. civ. care prevăd faptul că revizuirea se poate cere dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat, declarând neconstituţională dispoziţia dintr-o lege care a făcut obiectul acelei excepţii ori alte dispoziţii din actul atacat care, în mod necesar şi evident nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare.

A treia critică vizează faptul că a fost judecat de un complet nelegal constituit, după ce, la două termene de judecată, la data de 5 decembrie 2017, respectiv la 11 decembrie 2018, a fost interpelat de Preşedintele completului C7, judecător F. D. iar,ulterior, la data de 16 ianuarie 2019, când a formulat cererea nr. x, prin care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, două doamne judecător din complet au formulat declaraţii de abţinere, în opinia recurentului, fără temei legal. Invocă decizia R.I.L. nr. 11/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie.

Recurentul conchide în sensul că prevederile contestate au legătură cu cauza şi urmează a fi aplicate in soluţionarea cauzei, că instanţa a ignorat faptul că liberul acces la justiţie este un principiu de rang constituţional, instituit prin dispoziţiile art. 21 din Constituţia României care implică respectarea legii şi accesul la contenciosul constituţional.

În final recurentul solicită schimbarea în tot a încheierii din data de 3 septembrie 2019 şi admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 alin. (2) lit. b) şi c) (actualul art. 252 alin. (2) lit. b) si c) din Codul Muncii.

Intimata S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingere recursului ca nefondat faţă de faptul că, în mod legal, instanţa învestită cu cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a statuat că, în cadrul cererilor de revizuire, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire şi la faptele, pe care se întemeiază aceasta. Se arată că excepţia de neconstituţionalitate invocată de petent nu are legătură cu cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Examinând hotărârea atacată, în raport de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Primele două critici sunt nefondate.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia". Or, "legătura cu soluţionarea cauzei" presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (a se vedea, în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 303 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 8 iulie 2014, paragraful 24).

Din economia acestui text de lege reiese că intenţia legiuitorului a fost de a atribui instanţelor de judecată în faţa cărora se invocă excepţii de neconstituţionalitate, rolul de prim filtru în privinţa acestora, sesizarea Curţii Constituţională neputându-se dispune decât sub rezerva constatării întrunirii condiţiilor cumulative de admisibilitate instituite prin alin. (1)-(3) din norma menţionată. Or, în analiza sa, instanţa ce a pronunţat încheierea atacată nu a făcut decât să-şi exercite acest rol de prim filtru al sesizării vizând neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 252 alin. (2) lit. b) şi c) din Codul Muncii.

Astfel, instanţa învestită cu soluţionarea unei cereri de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în faţa căreia s-a formulat sesizarea vizând neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale menţionate anterior, a reţinut că nu este îndeplinită cerinţa existenţei unei legături între soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate şi soluţia ce urma a se da asupra cererii de revizuire, excepţia formulată vizând chestiuni ce vizau însăşi judecata pe fond a litigiului.

Potrivit art. 326 alin. (3) C. proc. civ., în cadrul cererii de revizuire dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea în principiu a revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Astfel, în cauză, instanţa de revizuire este chemată să verifice existenţa în cauză a cerinţelor impuse de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., anume: dacă există hotărâri potrivnice, dacă aceste hotărârile potrivnice au fost pronunţate în cauze diferite, dar cu aceleaşi părţi, în aceeaşi calitate, acelaşi obiect şi cauză şi dacă autoritatea de lucru judecat nu a fost invocată în al doilea litigiu şi chiar dacă ea ar fi fost invocată să nu existe o pronunţare asupra acesteia.

Consecinţa legală a constatării întrunirii acestor condiţii este anularea celei din urmă hotărâri, conform art. 327 C. proc. civ., fundamentul acestui motiv de revizuire reprezentându-l instituţia puterii lucrului judecat, instanţa de revizuire fiind chemată să constate că prin ultima hotărâre a fost încălcată excepţia prevăzută de art. 166 C. proc. civ.

În mod corect s-a constatat că dispoziţiile pretins neconstituţionale nu sunt norme efectiv aplicabile în calea extraordinară de atac a revizuirii şi prefigurarea unei soluţii vizând neconstituţionalitatea textelor menţionate nu creează premisele aplicării directe a acestor norme în acest stadiu procesual al dosarului, ceea ce avea de analizat instanţa fiind, prioritar, incidenţa cazului revizuire reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În acest context şi pe temeiul acestor considerente, instanţa de revizuire a concluzionat în sensul lipsei legăturii între normele contestate şi incidenţa lor în soluţionarea cauzei.

Astfel, nu se poate reţine că instanţa a greşit atunci când a apreciat asupra relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, care impunea ca normele criticate să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei respective, în orice fază a litigiului şi că a nesocotit dispoziţiile art. 322 pct. 10 C. proc. civ.

Textele legale care fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu sunt pertinente în soluţionarea cererii de revizuire, întrucât ele ţin de fondul raportului juridic care nu poate fi antamat în cadrul acestei căi extraordinare de atac ce poate fi exercitată numai în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege.

Or, neconstituţionalitatea unui text legal nu poate fi evaluată în abstract, ci în contextul impus de dezlegarea pricinii, pentru a se putea verifica cerinţa referitoare la necesitatea existenţei legăturii normei contestate cu rezolvarea cauzei.

Nici cea de-a treia critică nu poate fi primită, din următoarele considerente.

Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, prin încheierea din camera de consiliu, pronunţată la data de 21 ianuarie 2019, a admis declaraţiile de abţinere formulate de doamnele judecător V.I. şi D.F., în soluţionarea dosarului instanţei nr. x/2017 În motivarea soluţiei s-a reţinut că, şi în condiţiile în care nu se poate face o aplicare a noului C. proc. civ., se poate face trimitere la Codul deontologic al magistraţilor, aprobat prin H.G. nr. 328/2005, care, în art. 9 alin. (2) prevede că magistraţii trebuie să se abţină de la orice comportament, act sau manifestare de natură să altereze încrederea în imparţialitatea lor.

Urmare a admiterii declaraţiilor de abţinere, completul de judecată a fost constituit în condiţiile art. 110 alin. (5) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375/2015, dezacordul exprimat de recurent cu privire la soluţia pronunţată neputând fi asimilat unei cauze de nelegală constituire a completului de judecată.

Faţă de argumentele anterior reţinute, Înalta Curte urmează să constate că instanţa de apel, legal constituită, a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 şi să respingă ca nefondat recursul declarat de recurent, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii de şedinţă din 3 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 iunie 2020.