Inopopability of a deed of surrender (dare in plată); nullity of cassation for undeveloped grounds

Şedinţa publică din data de 4 iunie 2020

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a Civilă la data de 03.11.2016 sub nr. x/2016, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâţii B. S.A. şi C., solicitând instanţei: I. în principal, declararea ca inopozabilă faţă de reclamantă a Convenţiei de dare în plată autentificată la data de 3229/27.11.2015 de către S.P.N. D. şi E.; II. în subsidiar, constatarea nulităţii absolute a Convenţiei de dare în plată autentificată sub nr. x la data de 27.11.2015 de către S.P.N. D. şi E.; III. obligarea pârâţilor la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2660/28.06.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţia inadmisibilităţii, ca neîntemeiate.

A fost admisă acţiunea revocatorie formulată de reclamanta A. S.A. prin lichidator judiciar F.., în contradictoriu cu pârâţii B. S.A. şi C..

A fost declarat inopozabil faţă de reclamantă Convenţia de dare în plată autentificată sub nr. x/27.11.2015 de SPN D. şi E. (având ca obiect dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, Şoseaua x nr. 39-fost nr. 55, compus din teren în suprafaţă totală de 25.696 mp şi construcţiile provizorii aferente şi dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, str. x, compus din teren în suprafaţă totală de 10.223 mp şi construcţia provizorie aferentă).

A fost admisă în parte cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată şi au fost obligaţi pârâţii la plata în solidar către reclamantă a acestora în cuantum de 20.000 RON (reprezentând onorariu avocat redus).

Impotriva acestei sentinte a formulat apel C., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate si, pe cale de consecinţă respingerea cererii de chemare în judecată, în principal ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă si în subsidiar, ca neîntemeiată.

Impotriva aceleiaşi sentinţe a formulat apel parata B. S.A, precum şi împotriva încheierii de şedinţa din data de 21.06.2017.

Reclamanta A. S.A. a formulat apel incident împotriva sentinţei civile nr. 2660/28.06.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă solicitând, în ipoteza admiterii apelurilor formulate de apelanţii-intimati, să se dispună schimbarea sentinţei civile, în sensul constatării nulităţii absolute a Convenţiei de dare în plată autentificată sub nr. x la data de 27.11.2015 de către S.P.N. D. şi E. şi obligarea apelantei-intimate la plata tuturor cheltuielilor ocazionate de soluţionarea prezentei cauze.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Civilă prin decizia civilă nr. 381 din 05 martie 2019 a respins excepţia lipsei de interes a apelului incident.

A respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul C., împotriva sentinţei civile nr. 2260 din 28.06.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimaţii B. S.A., S.C. A. S.A. prin lichidator judiciar F.., G. şi intimata-intervenientă H. S.R.L.

A respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta B. S.A., împotriva sentinţei civile nr. 2260 din 28.06.2017 şi a încheierii din 21.06.2017, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, intimaţii C., B. S.A., S.C. A. S.A. prin lichidator judiciar F.., G. şi intimata intervenientă H. S.R.L.

A respins, ca nefondat, apelul incident formulat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar F.., împotriva încheierii din 21.06.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, ca nefondat.

A respins, ca nefondată, cererea de intervenţie accesorie formulată de S.C. H. S.R.L. I

Împotriva deciziei civile nr. 381 din 05 martie 2019 pronunţata de Curtea de Apel Bucuresti, secţia a VI-a civilă precum şi împotriva încheierii de şedinţă din 12 februarie 2019, pronunţată de aceeaşi instanţă au declarat recurs pârâţii B. S.A. şi C..

Prin memoriul de recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 4, 6, 7 şi 8 C. proc. civ., pârâţii solicită admiterea recursului şi casarea deciziei recurate.

Sub un prim aspect pârâţii arată că pretenţiile reclamantului vizează un titlu executoriu în cadrul unei executări silite, care a fost finalizată, fără a exista fraudă sau complicitate la fraudă, procedura executării fiind asupra unor bunuri ale societăţii care nu au făcut obiectul dării în plată.

În mod nelegal a reţinut instanţa de apel că societatea B. S.A. a dobândit o creanţă prin prestaţia personală a administratorului societăţii.

Se susţine că instanţa de apel, în mod tendenţios a expus argumentele sale, însă prin perfectarea convenţiei de dare în plată nu a fost încălcată nicio prevedere legală din cele reţinute de instanţa de apel, transferul proprietăţii fiind justificat prin acte legale, proprietarul C. fiind în perfectă legalitate.

Reţinerea instanţei de apel în sensul că executarea silită efectuată de A. S.A. a fost frauduloasă este greşită, in acest fel instanţa a încălcaat autoritatea de lucru judecat.

În acest mod, instanţa nu a analizat înscrisurile depuse la dosar, depăşindu-şi atribuţiile şi pronunţând o hotărâre cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Se mai susţine că instanţa de apel a înlăturat proba cu înscrisuri administrată de pârâţi şi nu a ţinut cont de acestea.

De asemenea, se susţine încălcarea autorităţii de lucru judecat prin reţinerea considerentelor altor litigii care au vizat executarea silită, iar în cadrul acestora nu s-a făcut o evaluare a bunurilor ce au făcut obiectul dării în plată. Operaţiunea de dare în plată este legală şi temeinică, asociaţii hotărând cu unanimitate de voturi, iar actele care au stat la baza operaţiunii nu au fost anulate.

În consecinţă, pârâţii susţin că au demonstrat că darea în plată a fost încheiată cu noul proprietar, fără a fi opozabilă reclamantei, iar cele două terenuri nu au fost grevate de sarcini băneşti şi nu au făcut obiectul executării silite la momentul încheierii actului. Reclamanta este o societate în faliment, favorizată de această procedură, acţiunea de faţă fiind şicanatorie şi formulată cu rea-credinţă.

Se mai arată că apelul a vizat şi încheierea de şedinţă de la 21 iunie 2017, însă instanţa nu s-a pronunţat asupra acestui aspect. Conchizând, se arată că instanţa a nesocotit argumentele pârâţilor şi a pronunţat o hotărâre nelegală, cu nerespectarea dispoziţiilor art. 1348 şi art. 1492 C. civ., apreciind că darea în plată este similară unei vânzări.

Prin cererea de completare a motivelor de recurs, pârâtul C. arată că reclamanta şi-a recuperat creanţa, prin achitarea ei în numerar, iar acţiunea de faţă vizând inopozabilitatea acesteia pentru un bun imobil care nu se mai află în patrimoniul B. S.A. este lipsită de obiect.

În opinia recurenţilor, aceste încălcări de lege se subsumează motivelor de casare prevăzute de art. 488, alin. (1) pct. 4, 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 09 aprilie 2020, dispunându-se comunicarea acestuia.

Raportul a fost comunicat părţilor la 10 aprilie 2020.

Recurenţii-pârâţi au depus punct de vedere la raport, în cuprinsul căruia prezintă aprecieri personale cu privire la modul în care instanţele au înţeles să soluţioneze cauza dedusă judecăţii.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen la 04 iunie 2020, în complet de filtru, fără citarea părţilor, în vederea soluţionării căii de atac.

Analizând recursul în raport de excepţia nulităţii, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

În raport de aspectele criticate, se constată că recurenţii-pârâţi au întemeiat în drept recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

Din analiza memoriului de recurs se reţine că acestea nu pot fi analizate din perspectiva dispoziţiilor evocate.

Din observarea criticilor formulate, se constată că recurenţii-pârâţi deşi au indicat în cuprinsul recursului motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 4, 6, 7 şi 8 C. proc. civ., criticile nu au fost dezvoltate şi argumentate cu trimitere la textele legale invocate.

În motivarea recursului, criticile recurenţilor-pârâţi se rezumă la exprimarea nemulţumirii cu privire la admiterea acţiunii, cu trimitere la dispoziţiile art. 1348 şi art. 1492 C. civ., fără însă, a arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluţia pronunţată şi la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia. Prin urmare, susţinerile privind respingerea cererii formulată în cadrul judecăţii în apel, nu sunt suficiente, dacă nu s-au indicat încălcările de lege care pot să atragă examenul de legalitate.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, instanţa constată urmare a examinării memoriului de recurs, că recurenţii-pârâţi nu au formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar indicarea celor reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6, 7 şi 8 a fost făcută doar formal.

Astfel de critici nu corespund exigenţelor căii de atac a recursului în actuala sa reglementare, ce a fost concepută ca un mijloc procesual menit să asigure un control de legalitate asupra hotărârilor instanţei de apel, exclusiv pentru motivele limitativ enumerate la pct. 1-8 al art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, cu indicarea textului de lege încălcat.

În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenţia nelegalitatea hotărârii.

Prin nemotivarea căii de atac în cauză intervine sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv nulitatea recursului, ce poate fi constatată în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

În consecinţă, reţinând că în speţă nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condiţiile dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să admită excepţia nulităţii recursului şi să aplice sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului.

Anulează recursul declarat de recurenţii-pârâţi B. S.A. şi C. împotriva deciziei civile nr. 381 din 05 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi împotriva încheierii de şedinţă din 12 februarie 2019, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.A. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR F.., intimata-intervenientă S.C. H. S.R.L. şi intimatul G..

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2020.