Negative jurisdictional conflict in labor dispute resolved in favor of initial civil panel despite suspension of specialized panel creation orders

Şedinţa publică din data de 4 iunie 2020

Asupra conflictului de competenţă de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2019 la data de 11.02.2019 reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. şi I. au chemat în judecată pârâta S.C. J. S.A., solicitând ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa să constate dreptul reclamanţilor de a beneficia de grupa I de muncă în procent de 100% pentru perioadele: A. - perioada 25.10.1985-13.09.1989 şi 04.10.1990-01.04.2001; B. - perioada 17.09.1990-20.09.1997; C. - perioadele 01.12.1986-01.05.1997; 16.08.1997-18.10.1997 şi 20.10.1997-01.04.2001; D. - perioada 13.11.1990-01.04.2001; E. - perioadele 22.02.1988-01.05.1997; 16.08.1997- 20.09.1997; F. - perioadele 20.09.1989-27.09.1989; 05.10.1990-01.05.1997; 16.08.1997-08.10.1997; 18.03.1998-01.04.2001; G. - perioada 01.11.1985-01.10.1997; H. - perioadele 18.05.1984-05.03.1985; 16.10.1986-01.04.2001; I. - perioadele 17.06.1983-03.06.1985; 01.11.1986-01.04.2001;precum şi obligarea pârâtei să elibereze reclamanţilor adeverinţe din care să reiasă perioadele în care şi-au desfăşurat activitatea în grupa I de muncă, în procent de 100% sau mai mic.

În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile Ord. 50/1990, H.G. nr. 559/1990, H.G. nr. 456/1990, Ord. 969/1990, CCM, Codul Muncii: art. 6, 39, 40, 171, 248, 281, 284, 287.

La termenul de judecată din data de 03.04.2019 instanţa a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată pentru fiecare reclamant în parte cu excepţia reclamantului H. în contradictoriu cu pârâta S.C. J. S.A. şi formarea a opt dosare.

Urmare a disjungerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul D. s-a format dosarul nr. x/2019, la data de 03.04.2019.

Prin sentinţa nr. 1317 din 5 iunie 2019, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a respins acţiunea având ca obiect "acţiune în constatare, obligaţia de a face", formulată de reclamantul D., în contradictoriu cu pârâta S.C. J. S.A., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea apelului aşa cum a fost formulat în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

La termenul de judecată din data de 30.10.2019 Curtea, având în vedere faptul că prin sentinţa nr. 554/21.08.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalului Argeş a suspendat executarea articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiaşi Colegiu, hotărârea fiind executorie, în temeiul art. 131 C. proc. civ., a invocat din oficiu excepţia necompetenţei funcţionale a acestui complet şi a rămas în pronunţare asupra acesteia.

Prin încheierea din 30 octombrie 2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială funcţională a prezentului complet de judecată şi a delcinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completelor de judecată din cadrul secţiei I Civile, în configuraţia anterioară Hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 12 din 20.06.2019.

Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa a reţinut în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă în materia analizată că, la nivelul său, aceasta revenea, ex lege şi de principiu, completelor specializate în litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul secţiei I Civilă.

În acest context, se reţine că prin art. II din hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019 Colegiul său de Conducere a aprobat propunerea preşedintelui secţiei I Civilă, în sensul de a se repartiza cauze având ca obiect litigii de muncă tuturor secţiilor non-penale (măsură fundamentată pe existenţa unei disproporţii vădite de activitate între secţiile non-penale, în detrimentul secţiei I Civilă, precum şi a unui deficit de judecători la această din urmă secţie), astfel că, practic, prin această hotărâre Colegiul de conducere a "atribuit" competenţă funcţională în materia analizată şi secţiei a II-a Civilă şi secţiei de contencios administrativ şi fiscal.

Ulterior, prin art. I din hotărârea nr. 12 din 20 iulie 2019, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Ploieşti, având în vedere art. II din hotărârea nr. 9/2019 a aprobat solicitarea Preşedintelui secţiei I civilă şi a propus preşedintelui Curţii de Apel Ploieşti înfiinţarea de complete specializate în cadrul acestei secţii, formate din toţi judecătorii celor trei secţii non-penale, a aprobat lista obiectelor din sistemul Ecris care urmează a fi soluţionate de completurile nou înfiinţate şi a aprobat debifarea de la vechile complete specializate să soluţioneze litigii de muncă şi asigurări sociale obiectul "litigii de muncă", acesta urmând să fie selectat la completurile nou înfiinţate.

Aşadar, prin această hotărâre, Colegiul de Conducere a schimbat soluţia "mutării" dosarelor având ca obiect litigii de muncă în cadrul secţiei a II-a Civilă şi secţiei de contencios administrativ şi fiscal, aşa cum stabilise iniţial, cu cea a "mutării" judecătorilor acestor două secţii în cadrul secţiei I formând complete specializate noi în materia analizată, alături de judecătorii secţiei I Civilă.

S-a mai precizat că, în baza acestei ultime hotărâri, Preşedintele Curţii de Apel Ploieşti a emis decizia nr. 47/2019, prin care a înfiinţat completele specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toţi judecătorii secţiilor non-penale, menţionate în anexa la hotărârea nr. 12/2019.

Considerând că măsurile Colegiului de Conducere expuse sunt nelegale o parte dintre judecătorii acestora au solicitat instanţei judecătoreşti suspendarea executării celor două hotărâri.

Astfel, prin sentinţa nr. 554 din 21 august 2019, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019 s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiaşi Colegiu.

Având în vedere că sentinţa este executorie, Curtea a considerat că principalul efect al suspendării îl constituie faptul că în prezent dispoziţiile suspendate ale hotărârilor de colegiu nu mai pot produce efecte juridice, respectiv nu mai pot fundamenta competenţa funcţională în materia litigiilor de muncă a completelor nou înfiinţate, cu judecătorii tuturor secţiilor non-penale.

Totodată, s-a reţinut din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 7 şi 19 din ROI aprobat de către Plenul CSM prin hotărârea nr. 1375/2015, că doar colegiul de conducere are competenţa legală de a stabili componenţa secţiilor/completelor şi de a muta judecătorii dintr-o secţie în alta, iar nu preşedintele instanţei, acesta din urmă având posibilitatea înfiinţării completelor specializate în cadrul unei secţii, cu o componenţă deja stabilită de colegiu.

Or, acest lucru fundamentează concluzia evidentă că, prin suspendarea celor două hotărâri de colegiu, completele nou înfiinţate prin acestea în materia litigiilor de muncă au rămas în prezent fără fundament juridic, atât în ceea ce priveşte compunerea lor din judecătorii altor secţii decât cea I Civilă, cât şi sub aspectul competenţei lor de a soluţiona astfel de litigii.

Aceasta, întrucât prin hotărârile contestate judecătorii au fost trecuţi (şi) în secţia I civilă şi le-a fost atribuită competenţa funcţională specială de a soluţiona litigii de muncă.

Aşadar, chiar dacă în prezent figurează completele specializate nou înfiinţate pe rolul şi planificarea secţiei I Civilă, ele sunt lipsite de competenţă funcţională în materia litigiilor de muncă, fiind practic nefuncţionale.

Această concluzie este dovedită şi de faptul că, urmare a suspendării judecătoreşti expuse, prin decizia Preşedintelui secţiei I Civilă nr. 7/22.08.2019 completele nou înfiinţate au fost blocate, prin reducerea la zero a complexităţii, concomitent cu bifarea obiectului "litigii de muncă" vechilor complete existente anterior adoptării hotărârilor de colegiu, astfel că, practic, repartizarea în continuarea a litigiilor de muncă s-a făcut exclusiv între completele specializate în acest gen de cauze, ultim precizate.

În acest context s-a apreciat că, de vreme ce în prezent completelor nou înfiinţate nu le pot fi repartizate dosare având ca obiect litigii de muncă, ele nu pot nici soluţiona astfel de cauze, ca urmare a faptului că sunt lipsite de competenţa funcţională atribuită prin hotărârile de colegiu, învederate.

Dosarul a fost repartizat completului 14 ACIV, iar la termenul din 12 decembrie 2019, acest complet a invocat excepţia de necompetenţă funcţională.

Prin încheierea de şedinţă din 12 decembrie 2019, Curtea de Apel Ploieşti a admis excepţia de necompetenţă materială procesuală, invocată din oficiu şi a declinat competenţa judecării cererii de apel formulată de reclamantul D. împotriva sentinţei civile nr. 1317 din 5 iunie 2019 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia I Civilă, în favoarea completului iniţial investit şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă a dispus suspendarea, din oficiu, a judecăţii cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru regulator de competenţă.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că prezenta cauză a fost repartizată completului iniţial anterior pronunţării sentinţei civile nr. 1317/5 iunie 2019, context în care suspendarea produce efecte numai pentru viitor şi, pe cale de consecinţă, completul iniţial investit rămâne competent să soluţioneze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condiţiile pentru declinarea competenţei către alt complet al secţiei I civile.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă între Secţiile Civile ale Curţii de Apel Ploieşti s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 25 mai 2020, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între completurile aceleiaşi curţi de apel care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă - Completul iniţial stabilit, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate de reclamantul D., Înalta Curte constată că obiectul cererii introductive îl constituie obligarea pârâtei S.C. J. S.A. de a dispune încadrarea reclamantului în grupa I de muncă pentru perioada 13.11.1990 - 1.04.2001, conform Ordonanţei 50/1990 Anexa 1 coroborat cu Ordonanţa 125/1990 poz. 13, art. 1.

Având în vedere faptul că s-a apreciat că măsurile Colegiului de Conducere mai sus expuse sunt nelegale o parte dintre judecători au solicitat instanţei judecătoreşti suspendarea executării celor două hotărâri.

Astfel, prin sentinţa nr. 554 din 21 august 2019, pronunţată de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019 s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiaşi Colegiu.

Faţă de împrejurarea că sentinţa evocată este executorie, se reţine că suspendarea actului administrativ întrerupe temporar efectele juridice produse de acest act pe perioada suspendării, însă actele administrative menţionate şi ale căror efecte juridice au fost, la acest moment, numai suspendate, se bucură în continuare de prezumţia de legalitate.

Având în vedere faptul că prezenta cauză a fost repartizată completului iniţial anterior pronunţării sentinţei nr. 554 din 21 august 2019, se constată că, în aceste condiţii, suspendarea produce efecte numai pentru viitor.

Prin urmare, completul iniţial învestit rămâne competent să soluţioneze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condiţiile pentru declinarea competenţei către alt complet al secţiei I civile, în raport de data învestirii.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă - Completul iniţial stabilit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă - Completul iniţial stabilit.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2020.