Insolvency suspension wrongly applied to post-opening claim; appeal allowed, case remanded for merits.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal (recurs) brought by the claimant against the Court of Appeal's order of 19 March 2019, which had suspended the proceedings by law under art. 36 of Law No. 85/2006 on insolvency. The court quashed the challenged order and remanded the case to the same appellate court for continuation of the merits. The underlying dispute concerned the claimant's action seeking a judgment to take the place of an authentic sale-purchase contract and recognition of ownership over immovable buildings sold under a contract of 18 March 2010, and the defendant's counterclaim for resolution of that contract; the first-instance court had dismissed both claims. The decisive legal ground was that the mandatory suspension under art. 36 of Law No. 85/2006 applies only when the action is pending at the date insolvency proceedings are opened; here, the claim had been filed in 2017, after the debtor's insolvency was opened in 2011, so the suspension was wrongly applied, and the appellate court must instead examine the consequences under the special collective-insolvency rules, including the sanction provided by art. 76 of that law.
Legislator headnote
AI generatedart. 36 din Legea nr. 85/2016, art. 414 C. proc. civ, art. 36 din Legea nr. 85/2006, art. 493 alin. (2) din C. proc. civ, art. 493 alin. (7) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ; Insolvency suspension wrongly applied to post-opening claim; appeal allowed, case remanded for merits: 36 of Law No. 85/2006 on insolvency. The court quashed the challenged order and remanded the case to the same appellate court for continuation of the merits. The underlying dispute concerned the claimant's action seeking a judgment to take the place of an authentic sale-purchase contract and recognition of ownership over immovable buildings sold under a contract of 18 March 2010, and the defendant's counterclaim for resolution of that contract; the first-instance court had dismissed both claims. The decisive legal ground was that the mandatory suspension under art. 36 of Law No. 85/2006 applies only when the action is pending at the date insolvency proceedings are opened; here, the claim had been filed in 2017, after the debtor's insolvency was opened in 2011, so the suspension was wrongly applied, and the appellate court must instead examine the consequences under the special collective-insolvency rules, including the sanction provided by art. 76 of that law.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for cassation and remand of the case to the Court of Appeal for continuation of the proceedings.
Full text
Şedinţa publică din data de 4 iunie 2020
Asupra cererii de recurs de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 28.02.2017, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., constatarea dreptului de proprietate al societăţii A. S.R.L. asupra bunurilor imobile reprezentate de: clădire staţie ITP, cabină poartă, clădire sediu şi atelier (1), baraca gresare, clădire atelier şi sediu (2), cabină poartă, împrejmuire gard.
Totodată, a solicitat pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare cumpărare cu privire la bunurile imobile aflate în proprietatea A. S.R.L..
Prin sentinţa civilă nr. 3007/2018 de la 05 noiembrie 2018 Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte capătul de cerere privind pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare invocată de pârâta-reclamantă, ca neîntemeiată.
A respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al pârâtei-reclamante de a solicita rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare, ca neîntemeiată.
A respins cererea formulate de reclamanta-pârâtă A.-în faliment, prin lichidator judiciar C., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., prin lichidator D., ca neîntemeiată.
A respins cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă B. S.R.L., prin lichidator D., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă A.-în faliment, prin lichidator judiciar C., ca neîntemeiată.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar C..
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a Civilă prin încheierea de la 19 martie 2019 a suspendat judecata apelului în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2016.
Împotriva încheierii de la 19 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar C. a declarat recurs.
Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 414 C. proc. civ. şi art. 36 din Legea nr. 85/2006.
În preambulul recursului, recurenta-reclamantă arată că obiectul prezentei acţiuni este reprezentat de pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare, având în vedere contractul de vânzare încheiat între părţi la 18 martie 2010 prin care pârâta B. S.R.L. a înstrăinat către A. S.R.L. bunuri imobile.
Necesitatea formulării prezentei acţiuni este reprezentată de intabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra bunurilor imobile construcţii care au format obiectul contractului de vânzare-cumpărare.
Având în vedere că pârâta B. S.R.L. se afla în procedura reglementată de Legea nr. 85/2006, începând cu data de 29 septembrie 2010, rezultă că situaţia premisă s-a născut anterior datei deschiderii procedurii de insolvenţă împotriva pârâtei, deci diminuarea patrimoniului debitoarei a avut loc anterior deschiderii procedurii de insolvenţă.
În această situaţie, arată recurenta-reclamantă o eventuală admitere a cererii de chemare în judecată nu ar modifica starea patrimoniului pârâtei, faţă de starea existentă la data deschiderii procedurii împotriva sa.
Prin suspendarea cauzei, în realitate, se ajunge la o îmbogăţire fără justă cauză a pârâtei, în sensul că în patrimoniul acesteia ar continua să subziste atât dreptul de proprietate asupra imobilelor construcţii, cât şi contravaloarea preţului vânzării achitat de către A. S.R.L..
Pentru a fi incidente dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 este necesar să se stabilească că la data deschiderii procedurii de insolvenţă, pârâta deţinea un drept de proprietate necontestat asupra bunurilor din patrimoniul său, drept care s-ar pierde prin admiterea cererii de chemare în judecată.
Având în vedere că anterior deschiderii procedurii de insolvenţă a intervenit înstrăinarea bunurilor, recurenta-reclamantă apreciază că se impune repunerea cauzei pe rol.
Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurată şi repunerea cauzei pe rol.
Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., acesta fiind comunicat părţilor la 19 septembrie 2019.
Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 12 decembrie 2019, în unanimitate, a fost admis în principiu recursul potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ.
În cadrul examenului de legalitate care priveşte decizia instanţei de apel, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 28 februarie 2017, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. reprezentată de lichidatorul judiciar C. constatarea dreptului de proprietate al societăţii A. S.R.L. asupra bunurilor imobile reprezentate de: clădire staţie ITP, cabină poartă, clădire sediu şi atelier (1), baraca gresare, clădire atelier şi sediu (2), cabină poartă, împrejmuire gard.
Totodată, a solicitat pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la bunurile imobile aflate în proprietatea A. S.R.L..
Prin sentinţa civilă nr. 3007/2018 de la 05 noiembrie 2018 Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte capătul de cerere privind pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare invocată de pârâta-reclamantă, ca neîntemeiată.
A respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al pârâtei-reclamante de a solicita rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare, ca neîntemeiată.
A respins cererea formulate de reclamanta-pârâtă A.-în faliment, prin lichidator judiciar C., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., prin lichidator D., ca neîntemeiată.
A respins cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă B. S.R.L., prin lichidator D., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă A.-în faliment, prin lichidator judiciar C., ca neîntemeiată.
În cursul judecării apelului declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 3007/2018 din 5 noiembrie 2018 a Tribunalului Ilfov, secţia Civilă, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat incidente dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a Civilă, prin încheierea de şedinţă din 19 martie 2019, a constatat suspendat, de drept, apelul declarat de reclamantă.
Prioritar, se impune a se preciza că în raport de motivele de nelegalitate invocate prin cererea de recurs, neîncadrate în drept de către recurenta-reclamantă, acestea vizează greşita aplicare de către instanţa de apel a dispoziţiilor procedurale, critica încadrându-se motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.
Prin urmare, prezenta, cale de atac urmează a fi analizată din perspectiva motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din acelaşi act normativ.
De asemenea, se impune a se face menţiunea cu privire la data investirii Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a Civilă cu cererea de deschidere a procedurii insolvenţei debitoarei B. S.R.L., aceasta fiind 23 noiembrie 2009, data deschiderii procedurii de insolvenţă fiind 29 septembrie 2011, astfel cum rezultă din fişa dosarului nr. x/2009 şi a dosarului nr. x/2009 al Tribunalului Bucureşti.
Din istoricul rezumat al cauzei, rezultă că atât cererea introductivă, înregistrată la data de 28 februarie 2017, cât şi calea de atac a apelului, înregistrată la data de 15 ianuarie 2019, au fost ulterioare deschiderii procedurii insolvenţei, respectiv 23 septembrie 2011.
Înalta Curte constată de asemenea că situaţia premisă a acţiunii de faţă s-a născut anterior datei deschiderii procedurii insolvenţei împotriva pârâtei, având în vedere faptul că, contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat la data de 18 martie 2010.
Se mai reţine că instanţa de fond, analizând condiţiile cerute pentru ca instanţa să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic, a apreciat că reclamanta trebuia să facă dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra construcţiilor, ori aceasta se prevalează de o promisiune de vânzare-cumpărare care îi conferă acesteia un drept de creanţă şi nu un drept de proprietate.
Prin urmare, în mod greşit instanţa de apel a apreciat incidentă cauza de suspendare de drept a judecăţii reprezentată de deschiderea procedurii insolvenţei, întrucât incidentul procedural al suspendării de drept a intervenit în cauză în cursul judecării apelului, deşi acţiunea de faţă este promovată ulterior deschiderii procedurii insolvenţei.
Se constată că acţiunea reclamantei A. S.R.L. a fost înregistrată ulterior datei la care a fost deschisă procedura insolvenţei cu privire la pârâta B. S.R.L., iar valorificarea creanţei împotriva falitei se poate face numai în cadrul procedurii comune şi concursuale reglementată de Legea nr. 85/2006 privind insolvenţa.
Reiese deci că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, în cauză nefiind incident motivul de suspendare de drept a căii de atac.
Raportat la aceste considerente, instanţa de apel urmează să verifice consecinţele juridice ale faptului că societatea pârâtă era în insolvenţă anterior introducerii acţiunii, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor speciale ale Legii nr. 85/2006, privind modalitatea colectivă în care legiuitorul a impus analizarea tuturor creanţelor debitorului în cadrul procedurii insolvenţei sale, modalitate a cărei nerespectare a fost sancţionată cu efectele reglementate de prevederile art. 76 din Legea nr. 85/2006.
Pentru considerentele mai sus arătate, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin lichidator judiciar C.. împotriva încheierii din 19 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă şi în raport de dispoziţiile art. 497 din C. proc. civ., va casa încheierea recurată şi va trimite cauza pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR C.. împotriva încheierii din 19 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR D..
Casează decizia recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe spre continuarea judecăţii.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2020.