Scope of automatic suspension of insurer appeals during bankruptcy proceedings

Şedinţa publică din data de 04 iunie 2020

Asupra recursului formulat:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la 19 mai 2014 sub nr. x/2014, reclamanţii A., B., C., D., E., F. au solicitat obligarea pârâtei G. S.A. la plata către: A., soţia decedatului, a sumei de 800.000 RON constând în daune morale si 20.000 RON constând în daune materiale, B., fiul decedatului a sumei de 400.000 RON constând în daune morale, C. fiul decedatului a sumei de 400.000 RON constând în daune morale, D., fiul decedatului a sumei de 400.000 RON constând în daune morale, E., fiica decedatului a sumei de 400.000 RON constând în daune morale, F., fiica decedatului a sumei de 400.000 RON constând în daune morale, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale de la data pronunţării până la plata definitivă şi integrală a sumelor reprezentând despăgubiri, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

În drept, cererea se întemeiază pe dispoziţiile art. 48-55 din Legea nr. 136/1995 republicată, Ordinul nr. 4/2011 al ISA şi art. 2223 din noul C. civ. si următoarele.

La termenul din 18 noiembrie 2014, instanţa a dispus citarea în cauză, în calitate de intervenienţi forţaţi, H., I. S.A..

Prin sentinţa nr. 2927 din 15 noiembrie 2016 Tribunalul Ilfov, secţia Civilă a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesual pasive a intervenientului forţat I. S.A..

A admis în parte acţiunea reclamanţilor A., B., C., D., E., F. şi a obligat pârâta G. S.A. la plata către reclamanţi a următoarelor sume: către A. a sumei de 400.000 de RON constând în daune morale şi 668 RON daune materiale; către B. a sumei de 200.000 de RON constând în daune morale; către C. a sumei de 200.000 de RON constând în daune morale; către D. a sumei de 200.000 de RON constând în daune morale; către E. a sumei de 200.000 de RON constând în daune morale; către F. a sumei de 200.000 de RON constând în daune morale.

A respins în rest cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată şi a obligat pârâta S.C. G. S.A. la plata către reclamanţi a cheltuielilor de judecată în cuantum de 9.600 de RON, reprezentând onorariu de avocat.

Pârâta G. S.A. a declarat apel împotriva acestei sentinţe, solicitând admiterea apelului şi respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată sau, în subsidiar, diminuarea daunelor acordate.

Prin cererea de apel formulată de intervenienta PZU s-a solicitat diminuarea daunelor morale acordate prin reţinerea unei culpe mai mari în sarcina intervenientului forţat J..

Prin încheierea din 19 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a dispus, în temeiul art. 262 din Legea nr. 85/2014 suspendarea judecării apelurilor declarate de apelanta-intervenientă I. S.A. şi de apelanta-pârâtă S.C. G. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 2927 din 15 noiembrie 2016 pronunţate de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2014. I

Împotriva încheierii din 19 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă au declarat recurs reclamanţii A., B., C., D., E., F..

Prin memoriul de recurs, recurenţii au solicitat, în temeiul art. 414 C. proc. civ. admiterea recursului, repunerea pe rol a cauzei în vederea soluţionării dosarului aflat pe rolul instanţei de apel.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenţii susţin motivele de nelegalitate arătând că s-au încălcat prevederile art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind, procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

În acest context, la alin. (2) al art. 75 din actul normativ evocat se arată că "nu sunt supuse suspendării de drept prevăzute la alin. (1): a) căile de atac promovate de debitor împotriva acţiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii şi nici acţiunile civile din procesele penale îndreptate împotriva debitorului; b) acţiunile judiciare îndreptate împotriva codebitorilor şi/sau terţilor garanţi".

Având în vedere că acţiunea în pretenţii a fost înregistrată la data de 19 mai 2014, pronunţarea a avut loc la data de 15 noiembrie 2016, deschiderea procedurii de faliment a societăţii de asigurare pârâta s-a dispus la data de 16 februarie 2017 (deci ulterior înregistrării cererii în pretenţii) în dosarul nr. x/2016 a Tribunalului Sibiu, rămasă definitivă prin neapelare, iar societatea pârâtă a formulat apel împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Ilfov este evident că nu au fost respectate prevederile de mai sus, suspendarea cauzei nefiind temeinică şi legală.

În acest sens, recurenţii arată că suspendarea a avut loc în temeiul prevederilor art. 262 din Legea nr. 85/2014, iar faţă de dispoziţiile art. 75 alin. (2) din aceeaşi lege, rezultă că în speţa de faţă nu operează suspendarea de drept, ţinând cont că societatea pârâtă în faliment este cea care a uzat de calea procesuală a apelului.

Având în vedere aceste considerente, recurenţii solicită admiterea recursului şi repunerea cauzei pe rol pentru continuarea judecăţii.

Prin încheierea din 16 mai 2019 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

Prin încheierea din 23 ianuarie 2020, a fost admis în principiu recursul declarat de reclamanţii A., B., C., D., E., F..

În cadrul examenului de legalitate care priveşte încheierea pronunţată de instanţa de apel, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:

Analizând critica recurenţilor-reclamanţi cu referire la încălcarea prevederilor art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, care va fi încadrată în motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se constată că aceasta este fondată în raport de următoarele argumente:

Prin încheierea recurată, instanţa de apel a dispus suspendarea judecăţii apelurilor formulate de intervenienta I. S.A. şi de pârâta S.C. G. S.A., în raport de dispoziţiile art. 262 alin. (4) C. proc. civ.

S-a reţinut că tinând seama de starea de faliment a pârâtei se impune suspendarea judecăţii apelurilor, deschiderea procedurii falimentului unei societăţi de asigurări conducând la suspendarea tuturor acţiunilor în care este parte acea societate, fără să conteze etapa procesuală în care se află judecata unei acţiuni, nici poziţia procesuală a falitului.

Potrivit dispoziţiilor art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor acţiunilor judiciare sau extrajudiciare şi a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societăţii de asigurare/reasigurare debitoare. Creanţele pretinse în aceste procese se înregistrează la dosarul de faliment al tribunalului şi se supun examinării şi înscrierii lor în tabelul creanţelor, potrivit prezentei legi. Efectele procedurii de faliment asupra unui proces civil în curs privind un bun sau un drept de care a fost deposedată societatea de asigurare/reasigurare sunt reglementate de legea statului membru în care procesul este în curs.

Potrivit art. 243 din Legea nr. 85/2014 măsurile aplicate în cadrul procedurii falimentului, reglementate de dispoziţiile privind falimentul societăţilor de asigurare/reasigurare urmăresc protejarea intereselor legitime şi a drepturilor creditorilor de asigurări.

Prin art. 242 din Legea nr. 85/2014 se prevede că dispoziţiile capitolului I privind procedura comună în domeniul insolvenţei, cu excepţia celor cuprinse în secţiunea a 6-a, se vor aplica în mod corespunzător procedurii falimentului societăţilor de asigurare/reasigurare, cu derogările prevăzute în capitolul IV privind falimentul societăţilor de asigurare/reasigurare.

Prin art. 75 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2014 legiuitorul a introdus excepţii de la această suspendare de plano a tuturor acţiunilor judiciare, extrajudiciare sau de executare silită, potrivit căruia "Nu sunt supuse suspendării de drept prevăzute la alin. (1): a) căile de atac promovate de debitor împotriva acţiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii şi nici acţiunile civile din procesele penale îndreptate împotriva debitorului, sau la art. 75 alin. (3), potrivit căruia "nu sunt supuse suspendării prevăzute la alin. (1) acţiunile judiciare pentru determinarea existenţei şi/sau cuantumului unor creanţe asupra debitorului, născute după data deschiderii procedurii."

Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 36/2018 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, s-a statuat în sensul că dispoziţiile art. 262 din Legea nr. 85/2014, în ceea ce priveşte creanţele de asigurări, îşi găsesc aplicarea în coroborare cu cele ale art. 75 alin. (2) din aceeaşi lege, în sensul că prevederile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 nu trebuie interpretate disparat, ci trebuie avut în vedere, pe de o parte, art. 262 în integralitatea sa şi, pe de altă parte, întreg cadrul legislativ în materie, respectiv, în mod concret, art. 242 din Legea nr. 85/2014, potrivit căruia prevederile capitolului I (din care fac parte şi dispoziţiile art. 75, care conţin şi excepţii de la procedura suspendării de drept a tuturor acţiunilor judiciare, extrajudiciare sau a măsurilor de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului), cu excepţia celor cuprinse în secţiunea a 6-a, se vor aplica în mod corespunzător procedurii falimentului societăţilor de asigurare/reasigurare, cu derogările prevăzute în acest capitol.

Aplicând speţei de faţă aceste considerente, precum şi dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte constată că acţiunea în petenţii ce formează obiectul litigiului a fost înregistrată pe rolul instanţei de fond la data de 19 mai 2014, iar deschiderea procedurii de faliment a societăţii de asigurare s-a dispus ulterior acestei date, respectiv la 16.02.2017, deci după înregistrarea pe rolul Tribunalului Sibiu a cererii în pretenţii sub număr de dosar x/2016

În consecinţă, acţiunea de faţă aflată în curs de soluţionare, nu se circumscrie cerinţelor cuprinse în dispoziţiile precitate coroborate cu cadrul legislativ în materie, astfel încât se reţine ca fondată critica recurenţilor-reclamanţi care atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte, cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenţii-reclamanţi împotriva încheierii de la 19 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a Civilă, va casa încheierea recurată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., F., B., D., C. şi E. împotriva încheierii din 19 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă I. S.A. şi cu intimata-pârâtă CITR - FILIALA CLUJ - LICHIDATOR JUDICIAR PROVIZORIU AL S.C. G. S.A.

Casează decizia recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2020.