Nullity of 1995 privatization stock transfers and applicable temporal law for pre-2009 civil codes

Şedinţa publică din data de 4 iunie 2020

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la 25 iulie 2017 sub dosar nr. x/2017, reclamantul Municipiul Craiova prin Primar, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A. a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni prin schimbare cu certificate de proprietate nr. x/19.01.1995, a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 7/10.01.1995, precum şi a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 60/07.03.1995 şi, pe cale de consecinţă, să se dispună rectificarea în sensul radierii înscrierii din cuprinsul Cărţii Funciare nr. x a localităţii Craiova, privind imobilul situat în Craiova, judeţul Dolj, compus din teren intravilan în suprafaţă de 4897,90 mp din acte (4885 mp din măsurători) şi construcţia C 1 - grădină şi creşă cu regim de înălţime S+P+E (Sc 904 mp), având număr cadastral provizoriu 18788, identificate în încheierea nr. 9130/30.05.2005 emisă de OCPI Dolj.

Prin sentinţa civilă nr. 12458 din 15 noiembrie 2017, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2017, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul MUNICIPIUL CRAIOVA prin Primar, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A., în favoarea Tribunalului Dolj, secţia a II-a civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia a II-a civilă sub dosar nr. x/2018.

Prin sentinţa nr. 138/2018 din 11 octombrie 2018 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă acţiunea precizată formulată de reclamanţii Municipiul Craiova şi Consiliul Local al Municipiului Craiova prin Primar, în contradictoriu cu pârâtele S.C. A. S.A., B. S.A., A. S.A., SIF Moldova şi FPS Bucureşti - actual AAAS.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Municipiul Craiova şi Consiliul Local al Municipiului Craiova - prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia nr. 294/2019 din 25 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a fost respinsă excepţia netimbrării apelului; a fost respins ca nefondat apelul formulat de reclamanţii MUNICIPIUL CRAIOVA - prin Primar şi CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CRAIOVA împotriva sentinţei nr. 138/2018 din 11 octombrie 2018 pronunţate de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu pârâţii S.C. A. S.A., S.C. B. S.R.L., C., D. şi E..

Împotriva acestei decizii, recurentele-reclamante Municipiul Craiova - prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Craiova au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recurentele-reclamante apreciază că soluţia instanţei de apel este greşită în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. A. S.A..

În acest sens, arată că această pârâtă are calitate procesuală pasivă, atât timp cât este înscris dreptul de proprietate în CF nr. x Craiova cu privire la imobilul în litigiu, în baza contractelor de vânzare-cumpărare.

Solicită ca instanţa de recurs să constate că s-a solicitat nulitatea absolută a unor contracte de vânzare-cumpărare de acţiuni şi radierea înscrierii dreptului de proprietate, în consecinţă raporturile juridice sunt legate de proprietate.

Recurentele-reclamante apreciază că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în raport cu reţinerea dispoziţiilor aplicabile prezentului litigiu.

Astfel, apreciază că hotărârea instanţei de apel fost dată cu încălcarea normelor de drept material, atunci când reţine în cauză aplicabilitatea numai a dispoziţiilor C. civ. de la 1864 în raport de dispoziţiile exprese ale art. 6 alin. (1) şi (3) noul C. civ. şi art. 102 din Legea nr. 71/2011, iar nu cele ale art. 5 din Legea nr. 71/2011 ce vizează aplicabilitatea noului C. civ. la efectele viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării acestuia în vigoare, din raporturile de proprietate.

În acest context, recurentele arată că sunt incidente dispoziţiile din Noul C. civ. şi totodată apreciază nereale aspectele reţinute de instanţa de apel cu privire la chestiunile legate de proprietatea imobilului situat în Craiova, str. x, potrivit cărora, au fost tranşate prin hotărâri judecătoreşti definitive.

De asemenea, recurentele-reclamante solicită să se constate că este incident, din acest punct de vedere, şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., privind existenţa motivelor contradictorii.

În raport de legea nouă aplicabilă litigiului, recurentele invocă şi dispoziţiile art. 1246 C. civ. şi art. 1247 alin. (1) C. proc. civ., pentru a demonstra nulitatea celor trei contracte de vânzare-cumpărare.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei a rezultat că pârâta nu deţinea un act translativ de proprietate al imobilului în litigiu, cu atât mai mult cu cât în baza Protocolului încheiat în 31 decembrie 1990 a fost predat Inspectoratului Şcolar Judeţean Dolj şi în temeiul art. 166 alin. (3) din Legea învăţământului s-a reintegrat în patrimoniul instituţiilor şi unităţilor din subordinea Ministerului Învăţământului.

Faţă de cele menţionate, se apreciază de către recurente că a avut loc o vânzare a bunului altuia care are ca efect nulitatea contractelor, actul juridic fiind lovit de nulitate.

Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a depus la 19 august 2019 întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei instanţei de apel.

Intimatele-pârâte S.C. A. S.A. şi C. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

De asemenea, intimatele-pârâte D. şi B. S.R.L. au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei atacate ca fiind legală şi temeinică.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 17 octombrie 2019, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 23 octombrie 2019, intimata-pârâtă SIF MOLDOVA depunând punct de vedere asupra raportului.

Prin încheierea din 6 februarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de recurenţii-reclamanţi CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CRAIOVA şi MUNICIPIUL CRAIOVA prin Primar împotriva deciziei nr. 294/2019 din 25 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte D., B. S.R.L., C., S.C. A. S.A. şi E. şi a acordat termen la data de 26 martie 2020 şi apoi la 21 mai 2020, cu citarea părţilor.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reţine că recursul declarat de recurenţii-reclamanţi Consiliul Local al Municipiului Craiova şi Municipiul Craiova prin Primar este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Într-un prim motiv de recurs, recurentele consideră că soluţia instanţei de apel este greşită în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. A. S.A., întrucât această societate are calitate procesuală pasivă atâta timp cât apare în Cartea Funciară nr. x Craiova ca proprietar, al imobilului situat în Craiova, str. x.

Această susţinere este greşită, întrucât nulitatea absolută a unui contract se constată numai între semnatarii contractului de vânzare-cumpărare, iar în speţa de faţă, astfel cum rezultă din analiza contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni, S.C. A. S.A. nu este semnatară în nici unul din aceste contracte, aspect corect reţinut de Curtea de Apel Craiova în considerentele deciziei atacate, prin care a constatat că aceasta nu este parte contractantă în actele juridice a căror nulitate se solicită şi că, nefiind parte în raportul juridic obligaţional dedus judecăţii, nu justifică calitatea procesuală pasivă în cauză, iar din această perspectivă, critica formulată pe acest aspect este nefondată.

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Prin critica subsumată acestui motiv de recurs, recurentele susţin că hotărârea instanţei de apel a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, atunci când reţine în cauză aplicabilitatea numai a dispoziţiilor C. civ. de la 1864 în raport de dispoziţiile exprese ale art. 6 alin. (1) şi (3) noul C. civ. şi art. 102 din Legea nr. 71/2011, iar nu cele ale art. 5 din Legea nr. 71/2011 ce vizează aplicabilitatea noului C. civ. la efectele viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării acestuia în vigoare, din raporturile de proprietate.

Aceste critici sunt nefondate, urmând a fi respinse, întrucât constatarea nulităţii contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni, se face exclusiv în raport cu încălcarea unor dispoziţii legale, ce ocrotesc un interes general, norme anterioare sau cel mult contemporane cu data încheierii contractului a cărui nulitate absolută se cere, iar în speţa de faţă contractele de vânzare-cumpărare de acţiuni au fost încheiate în perioada 10 ianuarie 1995 - 7 martie 1995. În susţinere sunt prevederile art. 6 alin. (1) şi (3) noul C. civ. coroborat cu prevederile art. 3 şi art. 4, precum şi cu art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ.

In acest context, se reţine că instanţa de apel a făcut aplicarea corectă a C. civ. de la 1864, iar nu a prevederilor noului C. civ. care nu se aplică în speţă, apreciind că incidenţa unui caz de nulitate absolută se analizează prin raportare la situaţia juridică existentă la momentul încheierii actului juridic contestat şi că, în cauză nu se deduc judecăţii "raporturi de proprietate", ci se contestă valabilitatea unor contracte.

Aşadar, sunt nefondate criticile recurentelor referitoare la incidenţa dispoziţiilor noului C. civ., legea aplicabilă fiind corect stabilită de către cele două instanţe, în cauză nefiind incidente, pe cale de consecinţă, nici dispoziţiile art. 1246 alin. (1) C. civ., susţinute de acestea.

Într-o altă critică se susţine faptul că terenul aferent imobilului situat în Craiova str. x, proprietatea S.C. A. S.A. nu a fost transmis prin act încheiat în formă autentică, fiind astfel încălcate prevederile art. 46, devenit art. 67 din Legea nr. 18/1991.

Această critică nu poate fi primită, având în vedere că actul de transmitere a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu este Certificatul de Atestare a Dreptului de Proprietate eliberat de Ministerul Industriilor, care este act administrativ, un act de dispoziţie al unei unităţi administrative centrale a statului, ce excede formei ad validitatem cerute de dispoziţiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 şi, pe cale de consecinţă, nu este necesară forma notarială autentificată.

Astfel, contractele de vânzare-cumpărare de acţiuni, fiind emise de autorităţi administrative ale statului, în temeiul Legii nr. 58/1991 privind privatizarea societăţilor comerciale sunt autentice de la emitere şi nu necesită autentificare notarială.

De asemenea, recurentele susţin faptul că au devenit proprietarele imobilului în litigiu, în baza Protocolului încheiat la data de 31 decembrie 1990, încheiat între S.C. A. S.A. şi Inspectoratul Judeţean Dolj şi în temeiul art. 166 alin. (3) din Legea învăţământului nr. 84/1995.

Mai susţin recurentele că, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei a rezultat că pârâta nu deţinea un act translativ de proprietate al imobilului în litigiu, cu atât mai mult cu cât în baza Protocolului încheiat în 31 decembrie 1990 a fost predat Inspectoratului Şcolar Judeţean Dolj şi în temeiul art. 166 alin. (3) din Legea învăţământului s-a reintegrat în patrimoniul instituţiilor şi unităţilor din subordinea Ministerului Învăţământului, context în care apreciază că a avut loc o vânzare a bunului altuia care are ca efect nulitatea contractelor, actul juridic fiind lovit de nulitate.

Această critică este nefondată, având în vedere că reclamantele nu menţionează care sunt dispoziţiile legale încălcate la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni, norme care să atragă după sine sancţiunea nulităţii absolute a acestor acte, respectiv norme care să ocrotească un interes general.

De asemenea, se reţine că Legea învăţământului nr. 84 din 24 iulie 1995, nu era în vigoare la data încheierii actelor juridice a căror anulare se cere şi nu se aplică în speţa de faţă.

Totodată, trebuie avută în vedere şi decizia Curţii Constituţionale nr. 121 din 16 octombrie 1996, care a statuat că "prevederile art. 166 alin. (3) din Legea învăţământului nr. 84/1995 sunt constituţionale numai în măsura în care reintegrarea, fără plată, a bazei materiale aferente procesului de instrucţie şi educaţie se referă la imobilele din patrimoniul societăţilor comerciale la care statul deţine majoritatea capitalului social, nu şi la imobilele aparţinând societăţilor comerciale care s-au privatizat în condiţiile legii".

Aşadar, chiar dacă reclamantele solicită nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni, cât şi rectificarea Cărţii Funciare, în motivarea acţiunii indică doar articole din noul C. civ., precum si Legea învăţământului nr. 84/1995, care nu erau în vigoare la data încheierii contractelor, menţionând că au devenit proprietarele imobilului în baza Protocolului din 31 decembrie 1990, precum şi H.G. nr. 147/1999, se constată că aspectele evocate nu pot să conducă la anularea contractelor în litigiu, întrucât aceste chestiuni au fost tranşate irevocabil prin decizia nr. 2862 din 26 aprilie 2005 pronunţată de Înalta Curte în dosarul nr. x/2002, care a subliniat că protocolul din 31 decembrie 1990 "nu are natura unui act juridic valabil de transmitere a dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea instituţiei de învăţământ".

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., hotărârea poate fi casată când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În susţinerea acestui motiv de recurs, recurentele critică hotărârea instanţei de apel, întrucât sunt motive contradictorii pe care se întemeiază decizia instanţei de apel atunci când apreciază că obiectul cauzei îl reprezintă constatare nulitate absolută contracte de vânzare-cumpărare de acţiuni.

Critica formulată este nefondată, urmând a fi respinsă, întrucât conform principiului disponibilităţii, prin cererea formulată şi precizată la data de 20 iunie 2018, reclamantele au învestit instanţa de judecată cu constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni:Contractul de vânzare cumpărare de acţiuni prin schimbarea cu certificate de proprietate nr. x din 19 ianuarie 1995 - încheiat între C. si D., Contractul de vânzare cumpărare de acţiuni nr. 7 din 10 ianuarie 1995 - încheiat între C. si FPS Bucureşti şi contractul de vânzare cumpărare de acţiuni nr. 60 din 7 martie 1995 - încheiat între B. S.R.L. si FPS Bucureşti, acte juridice încheiate în baza Legii speciale nr. 58/1991 privind privatizarea societăţilor comerciale.

În acest context, se constată că instanţa de apel în mod corect a reţinut în considerente acest aspect, menţionând în expunerea de motive de ce imobilul în litigiu nu este obiect al contractelor contestate.

În raport de cele reţinute, Înalta Curte apreciază această critică a fi nefondată, întrucât contrar susţinerilor recurentei, hotărârea este pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., aceasta cuprinzând motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină şi care au format convingerea instanţei, apreciind că motivele contradictorii invocate de recurente, nu pot fi reţinute având în vedere că între considerente şi dispozitiv nu există contradicţii.

Pentru toate argumentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii-reclamanţi CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CRAIOVA şi MUNICIPIUL CRAIOVA prin Primar împotriva deciziei nr. 294/2019 din 25 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte D., B. S.R.L., C., S.C. A. S.A. şi E..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii-reclamanţi CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CRAIOVA şi MUNICIPIUL CRAIOVA prin Primar împotriva deciziei nr. 294/2019 din 25 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte D., B. S.R.L., C., S.C. A. S.A. şi E..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2020.