Pension recalculation: inadmissibility of cassation for social insurance conflicts under statutory appeal-only limitation

Şedinţa publică din data de 2 iunie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa la 27 iunie 2018 şi precizată la 21 septembrie 2018, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa la recalcularea drepturile de pensie stabilite prin decizia nr. 213151 din 6 aprilie 2015, prin raportare la adeverinţa nr. x din 19 septembrie 2014, emisă de B. S.A.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 263/2010.

Prin sentinţa civilă nr. 1788 din 12 noiembrie 2018, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa.

Împotriva sentinţei primei instanţe, A. a declarat apel, prin care a formulat critici de netemeinicie şi nelegalitate.

Prin decizia nr. 1159 din 12 aprilie 2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul A. împotriva sentinţei primei instanţe.

Împotriva deciziei instanţei de apel, A. a declarat recurs, fără să indice în drept motivele de casare pe care îşi întemeiată recursul.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 27 mai 2019, sub nr. x/2018.

În motivare, recurentul a susţinut, în esenţă, că drepturile sale de pensie au fost calculate în mod nelegal de către Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa.

Intimata Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa nu a depus întâmpinare la recurs.

Recurentul A. a precizat că depune la dosar motivele pentru primul termen de judecată, după care a depus motive specifice contestaţiei în anulare .

Recurentul a menţionat că este de acord ca recursul să fie soluţionat în completul de filtru prevăzut de art. 493 alin. (6) C. proc. civ. .

În temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., instanţa a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport reţinându-se că recursul este inadmisibil după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părţilor în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi cod.

La 9 martie 2020 recurentul a transmis punct de vedere la raport, prin care solicită admiterea judecării cauzei.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac, la data de 2 iunie 2020, fără citarea părţilor.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Acţiunea are ca obiect recalcularea pensiei cuvenite recurentului, fiind dedus judecăţii un conflict de asigurări sociale.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 310/2018, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului, cu menţiunea că, potrivit art. I, alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2016, dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, cu modificările ulterioare, se aplică şi proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.

De asemenea, art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice prevede că "împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă", iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că "hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că obiectul acţiunii se încadrează într-una din ipotezele reglementate de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 310/2018, întrucât vizează un conflict de asigurări sociale.

Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în conflictele de asigurări sociale, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării, rezultă că decizia nr. 1159 din 12 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pentru aceste motive, în temeiul XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 310/2018 şi art. 155 alin. (1)-(2) din Legea nr. 263/2010, raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 1159 din 12 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1159 din 12 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 iunie 2020.