Loss of right to appeal due to missed statutory deadline for filing

Şedinţa publică din data de 2 iunie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la 18 iulie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. S.A., prin lichidator judiciar Agenţia de Insolvenţă S.P.R.L., a solicitat:

1. obligarea pârâtului Municipiul Craiova la plata sumei de 1.000.000 euro, reprezentând contravaloarea tuturor lucrărilor de amenajare, modernizare şi îmbunătăţire a spaţiilor competiţionale şi de antrenament din cadrul stadionului Ion Oblemenco;

2. instituirea unui drept de retenţie în favoarea reclamantului asupra imobilului - Complex Sportiv "Ion Oblemenco", din Craiova, până la data plăţii sumei menţionate anterior.

În drept, cererea a fost întemeiată în mod generic pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006 şi ale C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 13206 din 4 decembrie 2017, Judecătoria Craiova, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia a II-a Civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la 18 ianuarie 2018, sub nr. x/2018.

Prin sentinţa nr. 144/2018 din 22 octombrie 2018, Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă a respins ca prescris primul capăt de cerere formulat de reclamantul A. S.A., prin lichidator judiciar Agenţia de Insolvenţă S.P.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Craiova şi ca inadmisibil al doilea capăt de cerere.

Împotriva sentinţei primei instanţe, A. S.A., prin lichidator judiciar Agenţia de Insolvenţă S.P.R.L., a declarat apel, prin care a formulat critici de netemeinicie şi nelegalitate.

Prin decizia nr. 153/2019 din 6 martie 2019, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant A. S.A., prin lichidator judiciar Agenţia de Insolvenţă S.P.R.L., împotriva sentinţei primei instanţe.

Împotriva deciziei instanţei de apel, A. S.A., prin lichidator judiciar Agenţia de Insolvenţă S.P.R.L., a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac şi casarea în tot a deciziei atacate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 08 mai 2019, sub nr. x/2018.

În motivarea recursului, recurentul-reclamant a susţinut, în esenţă, că se află în procedura insolvenţei din anul 2006 şi a fost dezafiliat din cadrul Federaţiei Române de Fotbal din anul 2011, activitatea sa fiind întreruptă ca urmare a faptei ilicite de dezafiliere.

Autorul recursului a învederat că, deşi a operat suspendarea termenului de prescripţie ca urmare a încetării activităţii sale, instanţa de apel s-a raportat numai la data încheierii contractului între părţi când a calculat termenul respectiv.

Recurentul-reclamant a mai susţinut că a solicitat instituirea unui drept de retenţie asupra stadionului pentru a-şi recupera creanţa deţinută împotriva intimatului-pârât.

Prin protocolul nr. 61860 din 19 mai 2009, intimatul-pârât a recunoscut investiţiile făcute de recurentul-reclamant şi s-a obligat să-i restituie acestuia din urmă contravaloarea investiţiilor respective.

În final, recurentul-reclamant a conchis că legea îi conferă un drept de retenţie pentru recuperarea creanţei sale.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul-pârât Municipiul Craiova a depus întâmpinare la 14 iunie 2019, cu respectarea termenului legal, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare limitativ prevăzute de lege, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare la 9 iulie 2019, cu nerespectarea termenului legal, prin care a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului.

Părţile nu au menţionat dacă sunt de acord ca recursul să fie soluţionat în completul de filtru prevăzut de art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

În temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., instanţa a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport reţinându-se că recursul a fost declarat cu depăşirea termenului de 30 de zile, prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părţilor în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi cod.

Părţile nu au depus punct de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac, la data de 2 iunie 2020, fără citarea părţilor.

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia tardivităţii, reţinută prin raportul întocmit în cauză, pe care o va analiza cu prioritate faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În sistemul dreptului procesual civil, căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti sunt guvernate de principiul legalităţii, regulă cu valoare de ordin constituţional, care semnifică faptul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Termenele prevăzute de lege pentru exercitarea căilor de atac sunt reglementate prin norme procesuale de ordine publică, astfel încât părţile trebuie să le respecte atât în privinţa duratei, cât şi în privinţa momentului de la care acestea se calculează.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Astfel cum se stipulează în art. 485 alin. (1) C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Potrivit art. 180 C. proc. civ., termenele procedurale sunt stabilite prin lege ori de instanţă şi reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură. De asemenea, în conformitate cu art. 181 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) din acelaşi act normativ "Când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte. Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează.’’

Având în vedere că cererea de recurs a fost formulată cu depăşirea termenului imperativ de 30 de zile prevăzut la art. 485 alin. (1). C. proc. civ., devin incidente prevederile art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ. care prevăd: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Legea procesual civilă reglementează şi situaţia în care partea, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, a fost în imposibilitate de exercitare în termenul legal a unui act procedural, caz în care devin aplicabile dispoziţiile art. 186 ce dispun:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac. (3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

Coroborând dispoziţiile legale amintite, din interpretarea lor sistematică, rezultă că termenul pentru exercitarea recursului împotriva deciziei nr. 153/2019 din 6 martie 2019, reprezintă un termen procedural de 30 de zile, care a început să curgă de la comunicarea hotărârii în cauză, respectiv de la 22 martie 2019 .

Din verificarea lucrărilor dosarului, se constată că recursul a fost declarat şi motivat cu nerespectarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 485 alin. (1) teza I C. proc. civ., având în vedere că decizia atacată a fost comunicată recurentului-reclamant la 22 martie 2019, termenul împlinindu-se la 22 aprilie 2019, iar cererea de recurs a fost depusă la 23 aprilie 2019 .

Se observă, aşadar, că recursul a fost declarat cu încălcarea termenului legal, imperativ şi peremptoriu prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

Ca urmare a exercitării căii extraordinare de atac a recursului cu nerespectarea termenului imperativ stabilit de legea procesual civilă, instanţa supremă constată că a intervenit decăderea din dreptul de a exercita această cale de atac, cu consecinţa pierderii de către recurent a dreptului de a-i fi examinat pe fond motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În consecinţă, Înalta Curte constată că recurentul a promovat calea de atac cu depăşirea termenului procedural instituit de prevederile art. 485 alin. (1) C. proc. civ. şi nu a invocat nicio împrejurare mai presus de voinţa sa care să-l fi împiedicat în exercitarea căii de atac, sens în care urmează a respinge, ca tardiv formulat, recursul de faţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurentul-reclamant A. S.A., prin lichidator judiciar Agenţia de Insolvenţă S.P.R.L., împotriva deciziei nr. 153/2019 din 6 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 iunie 2020.