Admissibility of extraordinary appeal against jurisdictional conflict decision resolved without party notification

Şedinţa publică din data de 2 iunie 2020

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 06 martie 2019, sub nr. de dosar x/2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtele LICHIDARE PATRIMONIU SPRL ADMINSITRATOR JUDICIAR AL S.C. A. S.R.L., B. şi C., solicitând ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa să constate nulitatea absolută a următoarelor acte, iar, pe cale de consecinţă, să dispună desfiinţarea actelor din momentul în care au luat naştere:

1. Proces-verbal din 16.08.2012 care atestă afişarea pe tabela de afişaj de la intrarea în Tribunalul Braşov a Tabelului preliminar al creanţelor în cazul debitorului S.C. A. S.R.L.;

2. Tabelul preliminar al creanţelor întocmit în dosarul comercial nr. x/2012, având ca număr de înregistrare 754/16.08.2012 în Registrul de corespondenţă a C.;

3. Cererea de publicare în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă Nr. 755/16.08.2012 în registrul de corespondenţă C. întocmită la data de 25.06.2012, depusă la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Braşov, la data de 20.08.2012 sub nr. x, prin care este solicitată publicarea Tabelului Preliminar, întocmit şi înregistrat în registrul de corespondenţă al C. la data de 16.08.2012, sub nr. x/16.08.2012 din Registrul de corespondenţă a C.;

4. "PROCES VERBAL, încheiat azi 30.08.2012" care atestă afişarea pe tabela de afişaj de la intrarea în Tribunalul Braşov a Tabelului definitiv al creanţelor în cazul debitorului S.C. A. S.R.L. pentru data "de mai sus";

5. Tabel definitiv al creanţelor debitorului S.C. A. S.R.L. în dosarul nr. x/2012.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a arătat că solicită a se constata nulitatea absolută a actelor enumerate ca urmare a faptului că, potrivit Raportului de constatare criminalistică nr. x/09.04.2015, a fost stabilit cu putere de lucru judecat în procesul penal 2332/P/2014 că semnăturile din dreptul menţiunii "Administrator judiciar" din aceste cinci acte sunt false, semnăturile nefiind executate de dl. D., acestea fiind falsificate de o persoană necunoscută, prin contrafacerea semnăturii asociatului coordonator al C., D..

Prin sentinţa civilă nr. 1776/2019 din 19 iunie 2019, Judecătoria Alba Iulia a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de instanţă, din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei înregistrată sub număr de 1678/176/2019, în favoarea secţiei a II-a Civile, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Braşov, reţinând că cererea de chemare în judecată este de competenţa judecătorului sindic.

În urma declinării de competenţă, dosarul a fost înregistrat la 19 iulie 2019 pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub acelaşi număr de dosar.

Prin încheierea civilă nr. 1266/SIND din 17 octombrie 2019, instanţa a admis la rândul său excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal - complet de insolvenţă, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. - în insolvenţă, în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, reţinând că, invocarea în cauză a nulităţii tabelelor de creanţă şi a proceselor-verbale de afişare la uşa instanţei, nu atrage competenţa judecătorului sindic, ci a instanţei de drept comun, apreciind, aşadar, că cererea de chemare în judecată excede procedurii insolvenţei debitoarei şi nu poate fi încadrată în dispoziţiile art. 11 lit. i) din Legea nr. 85/2006. Fiind constatat conflictul negativ de competenţă, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă la 24 octombrie 2019, sub acelaşi număr de dosar.

Prin Decizia nr. 10 din 14 ianuarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.

Împotriva acestei decizii, prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă la data de 26 februarie 2020 sub nr. x/2020, S.C. A. S.R.L. a formulat contestaţie în anulare în temeiul art. 503 alin. (1), art. 503 alin. (2) pct. 2 şi art. 503 alin. (3) C. proc. civ., solicitând anularea deciziei nr. 10 din 14 ianuarie 2020, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă, deliberând asupra conflictului negativ de competenţă între Judecătoria Alba Iulia şi Tribunalul Braşov, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei nr. 1678/176/2019 în favoarea Tribunalului Braşov.

În motivare, contestatoarea a prezentat istoricul litigiului până la momentul pronunţării regulatorului de competenţă, arătând că, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă, aceasta nu a fost citată, nu a cunoscut termenul de judecată şi nu a participat la judecarea cauzei, fiind, astfel, îndeplinite dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, se mai arată că regulatorul de competenţă este rezultatul unei erori materiale, constând în interpretarea temeiului legal al acţiunii formulate în dosarul nr. x/2019 înregistrat la Judecătoria Alba Iulia, contestatoarea susţinând că acţiunea ce formează obiectul dosarului nr. x/2012 al Tribunalului Braşov nu a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006, ci, pe dispoziţiile care reglementează nulitatea absolută a unor înscrisuri oficiale dovedite printr-un Raport de constatare criminalistic ca fiind falsificate.

Contestatoarea afirmă, totodată, că, la data falsificării înscrisurilor oficiale în cauză, era în vigoare vechiul C. proc. civ., motiv pentru care, aceasta şi-a motivat cererea invocând cauzele care atrag nulitatea absolută.

În continuare, autoarea contestaţiei în anulare susţine că eroarea materială mai sus arătată a dus la dezvoltarea altor erori materiale, printre care constatarea, potrivit căreia, se impune verificarea dispoziţiilor art. 20, art. 72 alin. (1), art. 74 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, care au făcut ca, în Decizia nr. 10 din 14 ianuarie 2020, Curtea să reţină în mod eronat competenţa judecătorului sindic.

Se mai arată că, potrivit art. 11 raportat la art. 73 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic soluţionează contestaţiile cu privire la creanţele şi drepturile de preferinţă trecute de administratorul judiciar/lichidator în tabelul preliminar de creanţă, precum şi contestaţiile împotriva măsurilor luate de practicianul în insolvenţă în procedură, astfel încât, judecătorul sindic nu soluţionează acţiunile formulate sub aspectul falsului în înscrisuri oficiale.

Totodată, se arată că, întocmirea tabelelor de creanţă, a proceselor-verbale de afişare a acestora la uşa instanţei, a cererilor de publicare în BPI nu sunt măsuri ce pot fi contestate în faţa judecătorului sindic sub aspectul falsului în înscrisuri oficiale, ci sunt obligaţii/atribuţii ale practicianului în insolvenţă, conform art. 20 lit. k) şi art. 25 lit. f) din Legea nr. 85/2006.

De asemenea, contestatoarea precizează că, potrivit art. 11 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, "Atribuţiile judecătorului sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei", iar, potrivit încheierii civile nr. 1266/SIND din dosarul nr. x/2012, Tribunalul a reţinut că au fost exercitate şi soluţionate contestaţiile la tabelele de creanţă întocmite în procedură de C., întemeiate în mod corespunzător pe prevederile legii insolvenţei, fiind analizate creanţele contestate, înscrise în aceste acte.

Aşadar, se susţine că invocarea în prezenta cauză a nulităţii acestor tabele de creanţă şi a proceselor-verbale de afişare la uşa instanţei a tabelelor nu atrage competenţa judecătorului sindic, ci a instanţei de drept comun, care trebuie să analizeze motivul de nulitate invocat, respectiv falsificarea semnăturii pe aceste înscrisuri oficiale, în conformitate cu dispoziţiile dreptului comun în materie, şi, nicidecum, în conformitate cu legea insolvenţei, care nu conţine nicio dispoziţie în acest sens, atribuţiile judecătorului sindic fiind limitate la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei şi nu celor ce exced acestei proceduri, cum este cazul în speţă.

Faţă de cele arătate, contestatoarea susţine că, în cauza nr. 1678/176/2019, cererea de chemare în judecată excede procedurii insolvenţei debitoarei şi nu poate fi încadrată în dispoziţiile art. 11 lit. i) din Legea nr. 85/2006, competenţa materială de soluţionare a litigiului revenind instanţei de drept comun, respectiv, Judecătoriei Alba Iulia, conform art. 94 pct. 1 noul C. proc. civ.

În încheiere, contestatoarea solicită Înaltei Curţi să reţină că, urmare a greşelilor materiale mai sus arătate, decizia nr. 10 din 14 ianuarie 2020 a fost dată cu încălcarea si aplicarea greşită a normelor de drept material privind competenţa materială de soluţionare a litigiului, motiv pentru care solicită admiterea contestaţiei în anulare, aşa cum a fost formulată, casarea deciziei recurate, urmând ca, în rejudecarea cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte să pronunţe regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Alba Iulia competenţa materială de soluţionare a cauzei.

Ulterior, la 26 mai 2020, contestatoarea S.C. A. S.R.L. a transmis o notă scrisă la dosar, prin care reia, în esenţă, cele susţinute în cuprinsul contestaţiei în anulare, respectiv, faptul că cererea de chemare în judecată din dosarul nr. x/2019 este o acţiune de sine stătătoare, întemeiată pe constatările Raportului de constatare criminalistică nr. x/09.04.2015 din dosarul penal x/2014, cererea de chemare în judecată nefiind o contestaţie întemeiată pe dispoziţiile Legii insolvenţei nr. 85/2006, aspecte faţă de care, contestatoarea apreciază că revine Judecătoriei Alba Iulia competenţa de soluţionare a cauzei ce face obiectul dosarului x/2019

La 27 mai 2020, administratorul judiciar al contestatoarei a transmis o adresă prin care arată că susţine şi îşi însuşeşte acţiunile formulate de S.C. A. S.R.L. în dosarul nr. x/2020, respectiv, contestaţia în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 10 din 14 ianuarie 2020, nota depusă pentru termenul din 2 iunie 2020, precizând totodată că, în conformitate cu prevederile art. 77 din Legea nr. 85/2006, toate acţiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator în aplicarea dispoziţiilor respectivei legi, inclusiv pentru recuperarea creanţelor, sunt scutite de taxe de timbru.

La dosarul cauzei nu a fost depusă întâmpinare.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata", iar alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte ipotezele în care pot fi supuse acestei căi de atac hotărârile instanţelor de recurs.

Rezultă că motivele contestaţiei în anulare obişnuite (de drept comun), consacrate prin dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., au caracter limitativ şi sunt de strictă interpretare, vizând chestiunea strict procedurală a judecării cauzei în condiţiile necitării şi neprezentării în şedinţă a contestatorului.

Pe de altă parte, contestaţia în anulare specială, reglementată de dispoziţiile art. 503 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ., poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor pronunţate în recurs şi contra celor pronunţate de instanţele de apel, dacă acestea din urmă, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.

Se constată că, prin Decizia nr. 10 din 14 ianuarie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosar nr. x/2019, în soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între Judecătoria Alba Iulia şi Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost stabilită competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.

Potrivit art. 135 alin. (4) C. proc. civ. "Instanţa competentă să judece conflictul va hotărî, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, printr-o hotărâre definitivă".

Faţă de textul legal anterior citat, ce impune soluţionarea conflictului negativ de competenţă în cameră de consiliu şi fără citarea părţilor, se apreciază că motivul prevăzut de art. 503 alin. (1) C. proc. civ., pe care contestatoarea l-a invocat în susţinerea prezentului demers judiciar este nefondat, întrucât, cazul prevăzut de art. 503 alin. (1) C. proc. civ. vizează nereguli procedurale specifice unor situaţii în care litigiile se judecă în condiţii de contradictorialitate ce impun citarea părţilor, potrivit legii.

Totodată, hotărârea în cauză nu este susceptibilă de atacare nici pe calea extraordinară a contestaţiei în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ., temei ce a fost indicat de parte în fundamentarea demersului său procesual, întrucât, hotărârea pronunţată în regulatorul de competenţă nu face parte din categoria acelora cărora li se adresează textul legal, nefiind o hotărâre pronunţată în recurs şi nici în apel.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 503 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L., prin administrator special E., împotriva deciziei nr. 10 din 14 ianuarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L., prin administrator special E., împotriva deciziei nr. 10 din 14 ianuarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 iunie 2020.