Annulment of arbitral award upheld due to improper signature by substitute arbitrators

Şedinţa publică din data de 2 iunie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de arbitrare înregistrată la Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate cu nr. x din 14 mai 2015, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE Bacău, a contestat Raportul de control nr. x/31.03.2015 încheiat de Compartimentul de Control al C.A.S. Bacău şi a solicitat să se constate că sumele încasate de reclamanta S.C. A. S.R.L. în urma decontării de către C.A.S. Bacău sunt sume convenite pentru servicii medicale reale, prestate efectiv, cu consecinţa anulării sumelor imputate (debite şi penalizări) şi înlocuirea măsurii cu avertisment.

Prin hotărârea arbitrală nr. 36 din 22 octombrie 2015, Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a respins cererea de arbitrare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Bacău.

Împotriva acestei hotărâri a formulat acţiune în anulare reclamanta S.C. A. S.R.L.

Prin sentinţa civilă nr. 93/2018 din 10 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis acţiunea în anulare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei arbitrale nr. 36 din 22 octombrie 2015 pronunţate de Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă C.N.A.S. în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A JUDEŢULUI BACĂU; a anulat hotărârea arbitrală şi a respins cererea de arbitrare ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei civile nr. 93/2018 din 10 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE Bacău a declarat recurs.

Recurenta susţine că, în mod greşit curtea de apel a admis acţiunea în anulare în temeiul art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ., întrucât hotărârea arbitrală a fost semnată de 3 arbitri titulari şi 2 arbitri supleanţi, textul de lege nefăcând distincţie între arbitri titulari şi arbitri supleanţi.

Aşadar, în opinia recurentei, semnarea hotărârii arbitrale de către arbitrii supleanţi desemnaţi de către Colegiul Farmaciştilor şi Colegiul Medicilor s-a materializat în cunoştinţă de cauză, acestora aducându-li-se la cunoştinţă, de către restul comisiei legal constituite în vederea soluţionării litigiului adus spre arbitrare şi soluţionare, toată documentaţia necesară.

Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi menţinerea hotărârii arbitrale.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., pe Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii cu modificările şi completările ulterioare şi pe Decizia nr. 98 din 5 februarie 2004 pentru aprobarea Regulamentului privind activitatea arbitrilor din Comisia centrală de arbitraj pentru soluţionarea litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări de sănătate.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă în data de 07 decembrie 2018, sub nr. x/2018.

Intimata S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare la 09 ianuarie 2019, cu respectarea termenului legal, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

Recurenta nu a depus răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 22 octombrie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Ambele părţi au depus punct de vedere la raport.

Prin punctul de vedere transmis la 14 noiembrie 2019, recurenta Casa de Asigurări de Sănătate Bacău a menţionat că se raliază la poziţia formulată de magistratul-asistent raportor, în sensul admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin punctul de vedere transmis la 13 noiembrie 2019, intimata-reclamantă A. S.R.L. s-a delimitat de opinia magistratului-asistent raportor, susţinând faptul că motivele de recurs nu întrunesc cerinţele art. 488 C. proc. civ. şi nu pot fi încadrate corespunzător. Apreciind că recursul în cauză nu este admisibil, a solicitat respingerea acestuia.

Examinând hotărârea atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin recursul formulat împotriva sentinţei arbitrale nr. 93/2018 din 10 octombrie 2018, autoarea acestuia, Casa de Asigurări de Sănătate Bacău, nu a procedat la încadrarea criticii dezvoltate împotriva sentinţei recurate, însă, dat fiind faptul că se invocă încălcarea prevederilor art. 608 alin. (1) lit. g) din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că această critică vizează exclusiv un motiv de ordin procedural, fiind, astfel, subsumată motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Aşadar, fiind învestită cu soluţionarea unei acţiuni în anulare formulată împotriva unei hotărâri arbitrale adoptate de Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, instanţa de fond a admis acţiunea în anulare pentru motivul de anulare invocat de reclamanta S.C. A. S.R.L., constând în nesemnarea hotărârii arbitrale de doi dintre arbitrii ce au făcut parte din comisia de arbitraj.

Având în vedere că cererea de arbitraj a fost soluţionată în baza Regulamentului privind activitatea arbitrilor din Comisia centrală de arbitraj pentru soluţionarea litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări de sănătate, aprobat prin Decizia preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 98 din 05 februarie 2004 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 150 din 20 februarie 2004, în cuprinsul căruia, la art. 33 alin. (2) este reglementată situaţia în care unul dintre arbitri este împiedicat să semneze hotărârea, instanţa supremă constată că, în mod corect, instanţa de fond a reţinut faptul că este incident cazul de anulare mai sus menţionat, întrucât, persoana care a participat la dezbateri, în calitate de arbitru, trebuie să fie aceeaşi cu cea care participă la deliberare, cerinţă ce trebuie îndeplinită şi, ulterior, la redactarea şi semnarea hotărârii.

Având în vedere că, în urma diligenţelor efectuate pentru lămurirea situaţiei de fapt, instanţei de fond i-a fost confirmat, în mod oficial, faptul că semnăturile în discuţie aparţin arbitrilor supleanţi desemnaţi de Colegiul Farmaciştilor şi de Colegiul Medicilor să îndeplinească atribuţiile arbitrilor în situaţia lipsei acestora de la lucrările comisiei, instanţa supremă constată că, în mod corect, prima instanţă a reţinut că desemnarea supleanţilor poate opera în ceea ce priveşte participarea la şedinţele Comisiei, însă, cu condiţia ca persoana care a participat la dezbateri în calitate de arbitru să fie aceeaşi cu cea care participă la deliberare şi, ulterior, la redactarea şi semnarea hotărârii.

Cu alte cuvine şi, contrar celor susţinute de recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Bacău, nu este suficient ca hotărârea arbitrală să îndeplinească în mod formal condiţia existenţei unor semnături, ci, acele semnături trebuie să aparţină exclusiv arbitrilor care figurează în practicaua hotărârii, întrucât, aşa cum în mod corect a statuat instanţa de fond, semnarea hotărârii arbitrale este menită a atesta că persoanele ce au făcut parte din completul arbitral îşi însuşesc soluţia rezultată din deliberări şi argumentele acesteia.

Prin urmare, în situaţia în care unul din arbitri este împiedicat să semneze hotărârea, aceasta nu va fi semnată de un arbitru supleant ci, în situaţia ivirii unui astfel de impediment, "se va face menţiune despre cauza împiedicării, cu confirmarea preşedintelui Comisiei centrale de arbitraj", în conformitate cu dispoziţiile art. 33 alin. (2) din Regulamentul privind activitatea arbitrilor din Comisia centrală de arbitraj pentru soluţionarea litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări de sănătate, aprobat prin Decizia preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 98 din 05 februarie 2004 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 150 din 20 februarie 2004.

Pentru acurateţea argumentării, Înalta Curte constată că, în timpul soluţionării litigiului aflat pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj de pe lângă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în Monitorul Oficial Partea I nr. 674 din 04 septembrie 2015 a fost publicat Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 2366/2015 din 21 iulie 2015 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura arbitrală de soluţionare a litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale şi casele de asigurări de sănătate care, în cuprinsul art. 24 alin. (2), conţine prevederi similare celor de la art. 33 alin. (2) din Regulamentul aprobat prin Decizia preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 98 din 05 februarie 2004 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 150 din 20 februarie 2004, regulament neabrogat, de altfel, în mod expres.

Pentru considerentele prezentate, reţinând incidenţa motivului de anulare prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. g) ultima teză C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 497 alin. (7) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Bacău împotriva sentinţei civile nr. 93/2018 din 10 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Bacău împotriva sentinţei civile nr. 93/2018 din 10 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 iunie 2020.