Cassation admissibility: re-evaluation of factual evidence vs. exclusive review of legality in civil liability for administrative omission

Şedinţa publică din data de 2 iunie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu, secţia Civilă la 13 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul B., în calitate de fost director general şi administrator executiv la societatea reclamantă, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa, să fie obligat pârâtul la repararea prejudiciului în sumă de 18.173,09 RON, pentru daunele cauzate de acesta societăţii, prin încălcarea îndatoririlor sale faţă de societate, ca urmare a neîntocmirii şi netransmiterii la Tribunalul Gorj a cererii de înscriere a creanţei în tabelul preliminar în cadrul procedurii generale a insolvenţei debitoarei C. S.R.L.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 155 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990, art. 219 alin. (2), art. 220, art. 1349, art. 1350 şi art. 1915 alin. (1) C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1109/2018 din 22 februarie 2018, Judecătoria Târgu Jiu a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect pretenţii, formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul B., în favoarea Tribunalului Gorj, secţia a II-a Civilă.

Dosarul astfel declinat a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a Civilă la 7 martie 2018, sub nr. x/2018.

Prin sentinţa nr. 58/2018 din 8 mai 2018, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârât prin întâmpinare; s-a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul B..

Împotriva acestei decizii au declarat apel reclamanta A. S.A. şi pârâtul B..

Prin decizia nr. 998/2018 din 2 octombrie 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, a respins apelul principal declarat de apelanta-reclamantă A. S.A. şi apelul incident declarat de apelantul-pârât B., împotriva sentinţei nr. 58/2018 din 8 mai 2018, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2018 ca nefondate.

La 27 noiembrie 2018, recurenta-reclamantă A. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 998/2018 din 2 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei atacate şi pe fond, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susţinând că instanţa de apel a procedat la o greşită aplicare a normelor de drept material incidente, respectiv art. 1349 şi 1357 C. civ.

Recurenta consideră că, în mod greşit, instanţa de apel a reţinut faptul că reclamanta nu a făcut dovada producerii unui prejudiciu prin fapta ilicită a pârâtului, constând în omisiunea de a înscrie societatea pe care o conducea în tabelul preliminar de creanţe întocmit cu ocazia deschiderii procedurii insolvenţei faţă de societatea C. S.R.L., întemeindu-şi soluţia pe considerente de ordin general, fără a asigura corelarea cu probatoriul administrat şi apărările de fond invocate de reclamantă.

În continuare, recurenta-reclamantă prezintă situaţia de fapt, susţinând că, din probatoriul administrat, au rezultat elementele de drept şi de fapt ce ar fi putut atrage răspunderea civilă delictuală a pârâtului B., în calitate de fost director general şi administrator executiv la A. S.A.

Prin urmare, recurenta-reclamantă consideră că sunt întrunite cumulativ condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale, şi anume, prejudiciul (suma de 18.173,09 RON) este cert şi actual, fapta ilicită ce constă în omisiunea pârâtului de a formula cerere de înscriere în tabelul preliminar de creanţe pentru societatea debitoare C. S.R.L. şi existenţa raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu.

Arată faptul că, din considerentele hotărârii, nu rezultă sub nicio formă că instanţa a administrat probe prin care să se identifice prejudiciul, deşi realitatea stării de fapt a fost probată prin raportul de inspecţie economico-financiară din data de 17.08.2017 şi notificarea nr. x/03.10.2013 prin care A. S.A. a fost informată cu privire la deschiderea procedurii generale a insolvenţei faţă de C. S.R.L.

Astfel, consideră că instanţele fondului nu au procedat la o corectă apreciere a probelor administrate, acordând eficienţă numai întâmpinării pârâtului, ignorând dovezile şi explicaţiile reclamantei.

În concluzie, recurenta-reclamantă susţine că, în mod nelegal, instanţele nu au acordat relevanţă juridică neîndeplinirii obligaţiei de diligenţă a administratorului de a se înscrie cu suma în cauză în tabelul preliminar de creanţe, inexistenţa sumelor de distribuit pentru creditorii garantaţi ai debitoarei C. S.R.L. reprezentând o circumstanţă extrinsecă obligaţiei administratorului, cu efecte stricte în cadrul procedurii de insolvenţă.

În încheiere, recurenta arată faptul că, împrejurarea reţinută de instanţă, conform căreia niciun alt creditor înscris în tabel nu a obţinut vreo sumă de bani, nu este de natură să justifice neîndeplinirea obligaţiei de diligenţă a administratorului societăţii A. S.A., omisiune ce a condus la nedobândirea calităţii de creditor garantat al S.C. A. S.A., îndreptăţit să participe la procedura insolvenţei şi, astfel, la pierderea oricărei şanse de realizare a creanţei prin care s-ar fi putut evita o pagubă în patrimoniul societăţii.

Intimatul-pârât B. a formulat întâmpinare la 29 ianuarie 2019, cu depăşirea termenului legal de 30 de zile, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, motivat de faptul că motivele de recurs nu reprezintă critici de nelegalitate a hotărârii, ci vizează doar apărări de fond; în subsidiar, solicită respingerea ca nefondat a recursului şi invocă prescripţia dreptului material la acţiune al reclamantei.

Recurenta-reclamantă a menţionat că este de acord ca recursul să fie soluţionat în completul de filtru prevăzut de art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 22 octombrie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Părţile nu au depus punct de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (7) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Corelativ, art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. stabileşte că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 489 alin. (1) din acelaşi cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanţa de judecată ar invoca din oficiu motive de ordine publică.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

Totodată, spre deosebire de calea ordinară de atac a apelului, recursul este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă, în care instanţa de recurs examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ., fiind obligatoriu ca autorul acestuia să îşi exprime nemulţumirea în condiţiile stabilite de lege.

Aşadar, a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În cauza pendinte, în încercarea de a critica decizia recurată din perspectiva încălcării dispoziţiilor legale de drept material prevăzute de art. 1349 şi art. 1357 C. civ., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în realitate, susţinerile autoarei recursului tind să repună în discuţie situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond şi reanalizată de instanţa de apel, precum şi modul în care instanţele fondului au interpretat probatoriul administrat în cauză, fără a arăta, în concret, motivele pentru care este eronat şi nelegal raţionamentul instanţei de apel.

În acest sens, prezintă relevanţă anumite paragrafe din cuprinsul memoriului de recurs, cum ar fi cel în care recurenta afirmă că, "din cuprinsul cererii de chemare în judecată şi din probatoriul administrat rezultă elementele de drept şi de fapt ce ar putea atrage răspunderea civilă delictuală a pârâtului . . . . . . . . . .", precum şi cel în care se arată că, "în mod greşit instanţa a reţinut că nu am făcut dovada producerii unui prejudiciu prin fapta ilicită a pârâtului . . . . . . . . . . . . .", continuând cu paragraful în care sunt redate elementele de drept şi de fapt ce ar fi putut atrage răspunderea civilă delictuală a pârâtului B., aşa cum au rezultat "din probatoriul administrat, . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ." şi încheind prin a concluziona în sensul că, în opinia sa " . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ., cele două instanţe nu au procedat la o corectă apreciere a probelor administrate, . . . . . . . . . ., ignorând să analizeze dovezile şi explicaţiile reclamantului . . . . . . . . . ."

Se constată, aşadar, că, nemulţumită fiind de soluţia instanţei de apel, recurenta-reclamantă se cantonează la critici ce vizează aprecierea probatoriului.

Nefiind demonstrată, aşadar, încălcarea legii, în condiţiile în care recursul vizează exclusiv aspecte de legalitate, recurenta-reclamantă solicită, în realitate, ca instanţa de recurs să intre pe tărâm probator şi să facă ea însăşi o reapreciere a situaţiei de fapt, operaţiune care se circumscrie laturii de temeinicie, ce nu poate fi examinată prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Având în vedere că motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. şi că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva deciziei nr. 998/2018 din 2 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei nr. 998/2018 din 2 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 iunie 2020.