Recourse against stay order annulled as unfiled for unpaid stamp duty; recourse against judge-rejection order dismissed as premature.

Şedinţa publică din data de 29 mai 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal sub nr. x/2013/a1, creditorul A. a formulat contestaţie, în contradictoriu cu debitoarea S.C. B. S.R.L., prin lichidator C.I.I. C., împotriva refuzului lichidatorului de a înscrie la masa credală creanţa sa în cuantum de 68.262.45 RON.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 83 alin. (2), art. 65 şi următoarele din Legea nr. 85/2006.

Prin sentinţa civilă nr. 52 din 14 februarie 2019 pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal a fost admisă contestaţia formulată de creditorul A., în contradictoriu cu S.C. B. S.R.L., prin lichidator C.I.I. C., împotriva refuzului lichidatorului de înscriere la masa credală.

S-a dispus înscrierea numitului A. în tabelul creditorilor debitoarei S.C. B. S.R.L (fosta PPR Conf S.R.L.), cu suma de 68262,45 RON.

Împotriva sentinţei civile menţionate, au declarat apel creditorii D. şi E., precum şi C.I.I. C., în calitate de lichidator judiciar al S.C. B. S.R.L., solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea sentinţei şi respingerea contestaţiei.

În cursul soluţionării apelului, intimatul A. a formulat cerere de suspendare a judecăţii cauzei până la soluţionarea cererii de înlocuire a lichidatorului judiciar din dosarul de insolvenţă nr. 4849/91/2013 al Tribunalului Vrancea.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 414 alin. (1) din C. proc. civ.

În cuprinsul încheierii din 15 mai 2019, prin care instanţa de apel a amânat, pentru data de 5 iunie 2019, pronunţarea asupra apelului formulat, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a respins ca neîntemeiată, cererea de suspendare a judecăţii până la soluţionarea cererii de înlocuire lichidator judiciar, formulată de intimatul A..

La 16 mai 2019, intimatul-petent A. a formulat o cerere de recuzare a completului de judecată format din judecătorii F. şi G..

În drept, a invocat dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

Prin încheierea din 29 mai 2019, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de recuzare formulată de către petentul A..

Prin decizia civilă nr. 185/A din 5 iunie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2013.1, definitivă, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a respins, ca neîntemeiat, apelul declarat de către apelanţii-reclamanţi E. şi D., împotriva sentinţei civile nr. 52 din 14.02.2019 a Tribunalului Vrancea.

A admis apelul declarat de către C.I.I. C., lichidator judiciar al debitorului B. S.R.L., împotriva aceleiaşi sentinţe.

A schimbat, în tot, sentinţa apelată în sensul că a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de către A..

Recurentul A. a declarat recurs atât împotriva încheierii din 15 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2013, cât şi împotriva încheierii din 29 mai 2019, pronunţată în acelaşi dosar.

Cererea de recurs formulată împotriva încheierii din 15 mai 2019 a fost transmisă prin mail Curţii de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă la 3 iunie 2019, iar cererea de recurs formulată împotriva încheierii din 29 mai 2019 a fost înregistrată la aceeaşi dată la Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin acesta constatându-se că recurentul nu şi-a îndeplinit obligaţia privind achitarea taxei judiciare de timbru aferentă recursului declarat împotriva încheierii din 15 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

La termenul din 29 mai 2020, completul de filtru a luat în examinare, cu prioritate, chestiunea prealabilă a timbrajului a recursului declarat împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de suspendare a judecării cauzei conţinute în încheierea din 15 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii.

Recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. H. S.R.L. împotriva încheierii din 15 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, va fi anulat ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ.:

"La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii …".

Conform dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de către instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă, până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanţa, reclamantul nu îndeplineşte obligaţia de plată a taxei, instanţa va anula cererea sau o va soluţiona în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.

Se constată că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, iar recurentul, în mod nejustificat, nu s-a conformat obligaţiei ce-i revenea, deşi prin comunicarea raportului întocmit în cauză a fost înştiinţat asupra obligativităţii timbrării recursului.

De altfel, prin notele scrise înregistrate la 24 februarie 2020)dosar recurs), recurentul a precizat în mod expres că, în ceea ce priveşte timbrajul, chitanţa în valoare de 100 RON, anexată, reprezintă taxa de timbru judiciar pentru recursul declarat împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare.

De asemenea, se constată că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligaţia timbrării.

Este de amintit că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi respectarea dispoziţiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei, aceasta nefiind legal sesizată.

Prin urmare, faţă de cele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a da eficienţă dispoziţiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi să anuleze, ca netimbrată, cererea de recurs formulată de recurentul A. împotriva încheierii din 15 mai 2019 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013.

Analizând recursul declarat împotriva încheierii din 29 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, prin care a fost respinsă cererea de recuzare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este prematur formulat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ.:

"Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".

Astfel, pentru exercitarea căii de atac împotriva încheierilor de recuzare de tipul celei pronunţate în speţă, legiuitorul a impus îndeplinirea cumulativă a două condiţii exprese, respectiv ca recursul să fie exercitat numai de către părţi, iar în cazul soluţionării cauzei printr-o hotărâre definitivă, recursul să fie declarat în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii prin care s-a soluţionat cauza.

În cauză, se reţine că apelul a fost soluţionat prin decizia civilă nr. 185 din 5 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, decizie care este definitivă, potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, recurentul atacând cu recurs încheierea evocată anterior soluţionării cauzei, respectiv la 3 iunie 2019, cu nerespectarea dispoziţiilor art. 53 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Este de amintit că art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalităţii căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Interpretarea pe care recurentul o dă dispoziţiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ. prin punctul de vedere la raport, şi anume că termenul de 5 zile prevăzut pentru exercitarea recursului ar curge de la data comunicării încheierii de respingere a cererii de recuzare, iar nu de la data comunicării hotărârii prin care se soluţionează cauza în sine, este una care nu poate fi primită, întrucât denaturează înţelesul clar şi neîndoielnic al normei mai sus redate, care distinge în mod expres între "hotărâre definitivă" şi "încheierea prin care s-a respins recuzarea", dispunând că, atunci când hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. este definitivă, " încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".

Aşadar, se constată că la data declarării recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare formulată de petent, judecata în apel nu era încă finalizată prin pronunţarea hotărârii definitive, astfel că, anterior acestui moment procesual, petentul nu avea deschisă calea de atac a recursului.

Recunoaşterea unei căi extraordinare de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, prevăzut de art. 457 C. proc. civ., la care s-a făcut anterior referire.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., văzând şi dispoziţiile art. 499 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca prematur, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 29 mai 2019 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 15 mai 2019 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013.

Respinge, ca prematur, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 29 mai 2019 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2020.