Loss of current interest in appeal after subsequent resolution of underlying clarification request

Şedinţa publică din data de 29 mai 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

A. a formulat recurs împotriva încheierii din Camera de consiliu din 20 iulie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, cauza având ca obiect reexaminare anulare cerere.

Prin decizia civilă nr. 101 din 10 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins nefondat, recursul formulat de recurenta A..

Prin cererea înregistrată la 4 decembrie 2018 şi 10 decembrie 2018, recurenta a solicitat lămurirea dispozitivului cu privire la datele de identitate ale părţilor, astfel cum a precizat prin cererea înregistrată la 18 decembrie 2018, conform art. 425 alin. (1) C. proc. civ.. Prin aceeaşi cerere, recurenta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 442, 443, 444 C. proc. civ. în raport de art. 21 din Constituţie şi principiul priorităţii regulilor de drept instituite de CEDO şi TFUE.

Prin încheierea din 23 ianuarie 2019 s-a dispus suspendarea judecării cererii de lămurire a dispozitivului pentru lipsa părţilor, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 teza 1 C. proc. civ., deoarece la termenul de judecată menţionat, niciuna dintre părţi nu s-a prezentat şi nici nu s-a solicitat judecata în lipsă.

La 25 ianuarie 2019, împotriva încheierii din 23 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, A. a declarat recurs, care a fost înaintat spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recurenta A. a solicitat admiterea recursului şi rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Bucureşti, susţinerile din cuprinsul cererii vizând, în esenţă, încălcarea de către instanţa de judecată a dreptului la un proces echitabil.

În drept, au fost invocate prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi cele ale art. 1, 11 şi 20 din Constituţie.

Intimatul-pârât Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, întrucât în cauză, recurenta nu a solicitat judecata în lipsă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 4 octombrie 2019 s-a dispus comunicarea raportului către părţi, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Intimatul-pârât Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale a depus la dosar punct de vedere la raportul întocmit.

Prin încheierea din 31 ianuarie 2020, a fost admis în principiu recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 23 ianuarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, fiind acordat termen la 20 martie 2020 pentru discutarea excepţiei lipsei de interes în promovarea recursului.

La termenul din 20 martie 2020, s-a constatat suspendarea judecăţii de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 16 martie 2020.

Prin rezoluţia din 13 mai 2020 a fost acordat termen la 29 mai 2020, pentru discutarea repunerii pe rol a cauzei şi reluării judecăţii.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes, invocată din oficiu, a reţinut următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Astfel, printre condiţiile care se cer a fi îndeplinite în vederea exercitării acţiunii civile se numără şi existenţa interesului, prin interes înţelegându-se folosul practic pe care o parte îl urmăreşte prin punerea în mişcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca acesta să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual, astfel cum impun dispoziţiile art. 33 teza I C. proc. civ.

Cerinţa interesului trebuie să se verifice nu numai la data sesizării instanţei, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la una sau alta dintre formele procedurale care alcătuiesc conţinutul acţiunii civile (cereri, excepţii, exercitarea căilor de atac etc.).

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea căii de atac, instanţa trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obţine în ipoteza admiterii cererii în procedura specifică.

Conform art. 458 C. proc. civ.:

"Căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes (…)".

În speţă, prin încheierea atacată s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în baza dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părţilor.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, ulterior promovării prezentului recurs, la 6 martie 2019, prin încheierea pronunţată la acea dată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a dispus reluarea judecării având în vedere cererea de redeschidere a judecăţii făcută de către recurentă, iar cauza a fost soluţionată, în sensul că a fost respinsă cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 104 din 10 octombrie 2018 şi cererea de îndreptare lămurire dispozitiv, formulate de recurenta A., în contradictoriu cu intimaţii MINISTERUL MUNCII ŞI PROTECŢIEI SOCIALE şi CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, ca neîntemeiate.

În consecinţă, interesul promovării prezentei cereri de recurs nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, în sensul că nu mai este actual, recurenta nu mai poate justifica un interes în exercitarea căii de atac, întrucât efectele încheierii recurate s-au produs până la data de 6 martie 2019, când cauza a fost soluţionată.

Astfel, cererea de recurs promovată de recurentă a rămas lipsită de interes, demersul procesual, iniţial justificat, a rămas fără o finalitate practică din punct de vedere juridic, iar soluţia consacrată jurisprudenţial în atare situaţii este aceea a respingerii cererii ca fiind lipsită de interes.

Pentru raţiunile înfăţişate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 23 ianuarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 23 ianuarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2020.