Inadmissibility of cassation appeal against revision decision in labor termination dispute due to finality of appellate judgment

Şedinţa publică din data de 29 mai 2020

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 317 din 13 martie 2017, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. Rovinari, având ca obiect anularea deciziei nr. 15432/2408/20.07.2016, prin care i-a încetat contractul individual de muncă, conform art. 56 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare; repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziei de încetare; obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care trebuia să beneficieze (tichete de masă şi bonusuri prevăzute de contractul colectiv de muncă aplicabil), drepturi actualizate cu dobânda penalizatoare conform dispoziţiilor O.G. nr. 13/2011.

Prin decizia civilă nr. 3342 din 13 noiembrie 2017, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a respins apelul formulat de către reclamant împotriva sentinţei anterior menţionate.

Reclamantul A. a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuirea deciziei civile nr. 3342 din 13 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016, cererea de revizuire fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, sub număr de dosar x/2018

Prin decizia nr. 708/2019 din 12 februarie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a respins cererea de revizuire.

La 25 martie 2019, revizuentul A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 708/2019 din 12 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018.

În argumentarea cererii de recurs, revizuentul a susţinut, în esenţă, că instanţa a ignorat dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., lăsând practic cererea de revizuire nesoluţionată.

A susţinut că omisiunea pronunţării asupra unei excepţii de neconstituţionalitate şi asupra principalului motiv de apel constituie minus petita şi nu o greşeală de judecată, aceste aspecte neputând fi soluţionate decât prin revizuirea deciziei pronunţate în apel.

A mai arătat că instanţa de revizuire nu s-a pronunţat asupra susţinerilor revizuentului legate de încălcarea dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, fiind încălcate, în acest mod, dispoziţiile art. 3 şi art. 4 din C. proc. civ., care impun analizarea cu prioritate a dreptului Uniunii Europene.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 22 noiembrie 2019, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin notele de şedinţă depuse la 9 ianuarie 2020, recurentul A. a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ. modificat prin art. XVII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, precum şi ale art. 214 din Legea nr. 62/2011.

Prin încheierea din 20 martie 2020, a fost admis în principiu recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 708/2019 din 12 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, urmând a se acorda termen în şedinţă publică pentru discutarea excepţiei inadmisibilităţii recursului.

Prin aceeaşi încheiere, s-a constatat suspendarea judecăţii de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 16 martie 2020.

S-a dispus formarea dosarului asociat nr. x/2018, având ca obiect cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Prin rezoluţia din 13 mai 2020 a fost acordat termen la 29 mai 2020, pentru discutarea repunerii pe rol a cauzei şi reluării judecăţii.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor.

Recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Având în vedere că cererea de revizuire soluţionată prin decizia recurată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., care prevăd faptul că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită raportat la cele ale art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., modificat prin art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, care stipulează că, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale.

Se constată că decizia ce a format obiectul cererii de revizuire (decizia civilă nr. 3342/13 noiembrie 2017 din dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă) a fost pronunţată în apel în cadrul unui litigiu având ca obiect anulare decizie de concediere şi drepturi salariale, fiind incidente prevederile art. 214 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului.

Aşadar, decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunţată de o instanţă de apel şi, ca atare, este definitivă, nefiind supusă recursului, având în vedere că potrivit art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.:

"sunt hotărâri definitive … orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs".

În considerarea dispoziţiilor art. 513 alin. (5) din C. proc. civ., rezultă că şi decizia civilă nr. 708/2019 din 12 februarie 2019 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, pronunţată în soluţionarea cererii de revizuire formulată de către revizuent, este, la rândul său, definitivă, nefiind susceptibilă a fi atacată cu recurs.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 708/2019 din 12 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 708/2019 din 12 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2020.