Finality of labor and social insurance appellate decisions: inadmissibility of cassation appeal against appellate decree

Şedinţa publică din data de 29 mai 2020

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale sub numărul x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtele ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE şi CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI - CASA LOCALĂ DE PENSII SECTOR 3, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa:

I. În contradictoriu cu ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE:

- să constate, în aplicarea deciziei nr. 23/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 797 din data de 27 octombrie 2015, obligatorie potrivit art. 521 alin. (3) din C. proc. civ., că majorarea reglementată de O.G. nr. 10/2007, de 18% (2%, 5%, 11%) reprezintă un drept câştigat, existând în patrimoniu la data stabilirii pensiei de serviciu, 1 noiembrie 2009, prin decizia de stabilire a pensiei de serviciu nr. x din data de 17 decembrie 2009, în baza sentinţei civile nr. 1109 din 29 ianuarie 2008 pronunţată de Tribunalul Gorj, irevocabilă prin decizia nr. 4053 din 18 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, pe ale cărei efecte juridice s-a întemeiat dezlegarea în drept a sintagmei "indemnizaţie avută", dată prin decizia nr. 23/2015 a Înaltei Curţi, menţionată;

- să oblige pârâta ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE la refacerea adeverinţei nr. x din data de 6 martie 2017 pentru actualizarea pensiei de serviciu, pe care a comunicat-o, din oficiu, Casei de Pensii Sector 3, în sensul în care să ateste: în titlu - temeiul de drept al actualizării, respectiv articolul 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; în conţinut - data emiterii deciziei de pensionare, ca fiind 17 decembrie 2009, în loc de 1 februarie 2015, transpusă din conţinutul primei decizii de actualizare emise la 16 februarie 2015; indemnizaţia brută lunară majorată, astfel: 1) indemnizaţia brută lunară, majorată la data punerii în plată a pensiei de serviciu, 15 ianuarie 2015, care să includă, în plus, majorarea de 18% prevăzută de O.G. nr. 10/2007, existentă în patrimoniu la data stabilirii pensiei de serviciu, 1 noiembrie 2009; 2) indemnizaţia brută lunară de la pct. 1) majorată cu 10% în baza Legii nr. 293/2015, începând cu data de 1 decembrie 2015: 3) indemnizaţia brută lunară (rezultată la pct. 2) majorată prin aplicarea valorii de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 1 octombrie 2016, la care se adaugă majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 (Ordinele nr. 283/25.10.2016 şi 350/28.11.2016 ale Preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Hotărârea Plenului CSM nr. 887/17.01.2017 pentru punerea în aplicare a Deciziei nr. 794 din data de 15 decembrie 2016 a Curţii Constituţionale);

II. În contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI:

- să oblige pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI să procedeze la: revizuirea deciziilor de actualizare a pensiei de serviciu subsecvente deciziei de pensionare nr. x din data de 17 decembrie 2009, emise sub acest număr la 16 februarie 2015, 12 septembrie 2016 şi 30 mai 2017, în sensul punerii de acord a cuantumului pensiei de serviciu stabilit prin acestea cu legea, cu dispoziţiile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în vigoare la data emiterii lor; la acordarea şi plata diferenţelor dintre sumele plătite şi încasate în baza deciziilor de actualizare revizuite şi sumele legal cuvenite, aplicând algoritmul de calcul reglementat de art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, în vigoare la indemnizaţiile brute lunare majorate atestate de angajator şi la sporurile înscrise în carnetul de muncă din luna octombrie 2009, aflat în copie certificată de aceasta în dosarul de pensie; la efectuarea rectificărilor necesare în decizia de actualizare a pensiei de serviciu emisă la 30 mai 2017, pentru corelarea obiectului cu temeiul legal al actualizării - art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 forma în vigoare; cu indemnizaţia brută lunară majorată la data de 1 octombrie 2016 atestată de angajatorul Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi cu sporurile înscrise în carnetul de muncă din luna octombrie 2009; la rectificarea menţiunilor privind data stabilirii drepturilor şi a vârstei la data pensionării, în raport cu înscrierile din decizia de pensionare nr. x din data de 17 decembrie 2009, decizia primară, de înscriere a dreptului la pensie.

La data de 14 septembrie 2017, reclamanta a depus cerere precizatoare şi completatoare, prin care a precizat capătul 2 din cererea I, formulată în contradictoriu cu ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE, în sensul:

1. În conţinut, la "1) indemnizaţia brută lunară majorată la data punerii în plată a pensiei de serviciu, 15.01.2015, care să includă în plus şi majorarea de 18% prevăzută de O.G. 1012007, existentă în patrimoniu la data stabilirii pensiei de serviciu: 01.11.2009", redactarea corectată este:

"indemnizaţia brută lunară majorată din decembrie 2014 luată în calcul la data punerii în plată a pensiei de serviciu, 15.01.2015, şi, distinct, această indemnizaţie care să includă şi majorarea de 18% prevăzută de O.G. nr. 10/2007 în baza deciziei Înaltei Curţi nr. 23/2015 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept existentă în patrimoniu la data stabilirii pensiei de serviciu: 01.11.2009";

2. Continuarea acestui paragraf cu următoarea frază cu alternative de conţinut numai la pct. 2) şi 3), cu menţinerea neschimbată a punctului 1):

"Sau, dacă s-a pus în aplicare recomandarea CSM din Hotărârea nr. 15036 din 04.07.2017, 1) indemnizaţia brută lunară majorată din decembrie 2014 luată în calcul la data punerii în plată a pensiei de serviciu, 15.01.2015, şi, distinct, această indemnizaţie care să includă şi majorarea de 18% prevăzută de O.G. 1012007 în baza deciziei Înaltei Curţi nr. 23/2015 - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept existentă în patrimoniu la data stabilirii pensiei de serviciu: 01.11.2009"; 2) indemnizaţia brută lunară majorată cu valoarea de referinţă de 405 RON la data de 09.04.2015; 3) indemnizaţia brută lunară astfel majorată +10%, începând cu 01.12.2015."

Prin aceeaşi cerere, reclamanta a completat cererea de chemare în judecată I, formulată în contradictoriu cu pârâta ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, cu un nou capăt de cerere, 3) prin care a solicitat, în baza art. 81 din Legea nr. 303/2004, modificată şi completată, obligarea Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie la plata indemnizaţiei de pensionare egală cu 7 indemnizaţii de încadrare lunare brute, care se impozitează potrivit legii, cu luarea în calcul a indemnizaţiei de încadrare brute corespunzătoare funcţiei similare din luna iunie 2017.

Prin încheierea din 2 octombrie 2017, prima instanţă a respins cererea reclamantei privind pronunţarea unei hotărâri în baza art. 436 alin. (1) C. proc. civ., ca neîntemeiată, cu motivarea că recunoaşterea pretenţiilor trebuie să aibă un caracter expres, fiind un act de dispoziţie, conform art. 9 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 9574 din data de 18 decembrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a Conflicte de Muncă Asigurări Sociale a respins acţiunea completată privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE şi CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe şi a încheierii din 2 octombrie 2017, ambele pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a Conflicte de Muncă Asigurări Sociale, a declarat apel reclamanta.

Prin decizia nr. 4025 din 9 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins apelul declarat de reclamantă, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs motivat reclamanta A..

Prin întâmpinarea înregistrată la dosar la data de 4 martie 2019, intimata-pârâtă ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE a solicitat, în esenţă, respingerea recursului, ca nefondat, precizând că solicită judecarea cauzei în lipsă.

În cauză, la data de 2 aprilie 2018, magistratul-asistent a întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, apreciind că recursul este inadmisibil.

Prin încheierea din 4 octombrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca neîntemeiate, excepţiile de nelegalitate a completului de filtru şi de necompetenţă materială a completului de filtru, invocate de recurenta - reclamantă A., şi a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 31 ianuarie 2020, constatând că recursul nu poate fi soluţionat conform art. 493 alin. (5) sau art. 493 alin. (6) C. proc. civ., întrucât membrii completului de judecată nu au un punct de vedere comun asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ., motiv pentru care a admis în principiu recursul şi a stabilit termen de judecată în şedinţă publică, pentru discutarea excepţiei inadmisibilităţii recursului şi pentru discutarea cererii recurentei - reclamante de sesizare a Curţii Constituţionale a României, pentru aceasta din urmă formându-se dosarul asociat nr. x/2017

Examinând admisibilitatea recursului formulat în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice.

Aceste exigenţe exclud examinarea pe fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.

În acest sens, Înalta Curte reţine că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza a III-a din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul C. proc. civ., text legal care stipulează că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale.

Coroborând dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. (care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs), cu textul art. 483 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că în litigiile având ca obiect conflicte de muncă şi de asigurări sociale, deciziile pronunţate de instanţele de apel sunt definitive, nefiind supuse recursului.

Cum decizia recurată în speţă a fost pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti în cadrul unui litigiu în materia asigurărilor sociale, recurenta-reclamantă nu are deschisă calea de atac a recursului în privinţa acestei hotărâri.

Totodată, Înalta Curte apreciază că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 437 alin. (1) C. proc. civ., nici cele ale art. 457 alin. (2) şi art. 460 alin. (3) C. proc. civ., pe care recurenta-reclamantă le invocă în conţinutul recursului, întrucât în cauză nu a fost pronunţată o hotărâre în baza recunoaşterii de către pârâte a pretenţiilor deduse judecăţii de reclamantă.

Având în vedere argumentele anterior expuse, Înalta Curte reţine că promovarea unei căi extraordinare de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege nesocoteşte principiul legalităţii căilor de atac, prevăzut de art. 457 C. proc. civ., ceea ce face ca prezentul demers judiciar să apară ca inadmisibil.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (7) coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la textul art. 483 alin. (2) teza a III-a din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 4025 din 09 octombrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 4025 din 09 octombrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2020.