Contestation en anulación inadmissible: falta de citación legal para sentencia de filtrado y limitación de motivos de art. 503(1) CPC

Şedinţa publică din data de 28 mai 2020

Asupra cererii de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 84 din 15.02.2018 pronunţată de Tribunalul Bacău s-a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei S.C. A. S.A.

Prin decizia nr. 1139/2018 din 13 decembrie 2018, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a admis apelul civil promovat de apelanta-reclamantă S.C. B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 84/15.02.2018 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2016 în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L.; a schimbat în tot sentinţa apelată; a admis în parte acţiunea; totodată a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 94.600 euro sau echivalentul în RON la data executării reprezentând despăgubiri aferente perioadei 10.02.2016-30. XI.2016.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta S.C. B. S.A., cât şi pârâta S.C. C. S.R.L., recursurile fiind înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la 15 martie 2019, sub nr. x/2016.

La data de 25 noiembrie 2019 a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor declarate în cauză.

Prin încheierea de şedinţă din 10 decembrie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune un punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Prin încheierea din 18 februarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis excepţia insuficientei timbrări în ce priveşte recursul formulat de recurenta-reclamantă S.C. B. S.A; a respins excepţia nulităţii recursului declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L; totodată, a admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1139/2018 din 13 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă şi a stabilit termen de judecată la 7 aprilie 2020, în vederea soluţionării recursurilor în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

În fundamentarea acestei încheieri, Înalta Curte a reţinut, următoarele:

Recurenta-reclamantă S.C. B. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 1139/2018 din 13 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Recursul a fost timbrat cu 5.784 RON taxă judiciară de timbru, conform dovezii aflate la dosar.

La data de 25 noiembrie 2019 a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor declarate în cauză, magistratul-asistent raportor reţinând, cu privire la recursul declarat de recurenta-reclamantă, că acesta este insuficient timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 5.784 RON, întrucât taxa datorată este în cuantum 5.921,59 RON, conform art. 24 alin. (1) şi (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, calculată prin raportare la suma 169.400 euro, reprezentând diferenţa dintre suma pretinsă prin acţiune, în cuantum de 264.000 euro şi suma obţinută în apel, în cuantum de 94.600 euro, la cursul valutar de la data declarării recursului, respectiv la 14 februarie 2019 (4,7451 euro/leu).

Prin urmare, s-a constatat că recurenta-reclamantă datorează o diferenţă de taxă judiciară de timbru în cuantum de 137,59 RON.

Prin încheierea de şedinţă din 10 decembrie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune un punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Recurenta-reclamantă a primit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului la 23 decembrie 2019, însă nu a înţeles să depună un punct de vedere la raport şi nici dovada achitării diferenţei de taxă judiciară de timbru în cuantum de 137,59 RON.

Întrucât recurenta-reclamantă nu şi-a îndeplinit obligaţia de a depune la dosar dovada achitării diferenţei de taxă judiciară de timbru în cuantum de 137,59 RON, în baza art. 486 alin. (2) teza I C. proc. civ., raportat la art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a făcut aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care a reţinut că urmează a admite excepţia insuficientei timbrări în ce priveşte recursul formulat de recurenta-reclamantă S.C. B. S.A.

Referitor la excepţia nulităţii recursului declarat de recurenta-pârâtă, invocată de recurenta-reclamantă, Înalta Curte a apreciat că excepţia este nefondată, având în vedere că prin cererea de recurs au fost dezvoltate critici de nelegalitate care pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte a constatat că recursul declarat de recurenta-pârâtă nu poate fi soluţionat conform art. 493 alin. (5) sau art. 493 alin. (6) C. proc. civ., apreciind că sunt incidente dispoziţiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ., motiv pentru care a admis în principiu recursul şi a stabilit termen de judecată în şedinţă publică, în vederea soluţionării acestuia, cu citarea părţilor.

Împotriva acestei încheieri contestatoarea S.C. B. S.A. a formulat contestaţie în anulare pentru motivul prevăzut de art. 503 alin. (1) C. proc. civ.:"contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata ".

Contestatoarea a solicitat admiterea cererii, anularea hotărârii atacate şi soluţionarea fondului în sensul respingerii excepţiei insuficientei timbrări în ce priveşte recursul formulat de recurenta-reclamantă S.C. B. S.A.. si admiterii în principiu a recursului declarat de aceeaşi recurentă- reclamantă împotriva deciziei nr. 1139/2018 din 13 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

În motivarea contestaţiei în anulare, contestatoarea a arătat că prin încheierea din 10.12.2019 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor declarate de recurenta-reclamantă şi de recurenta-pârâtă împotriva deciziei nr. 1139/2018 din 13 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, cu menţiunea că au dreptul de a depune un punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

S-a arătat că încheierea instanţei este in concordanţa cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., care stipulează, în plus, că: "în lipsa dovezii de comunicare a raportului şi înainte de expirarea unui termen de 30 de zile de la comunicare, completul nu va putea trece la examinarea recursului, potrivit alin. (5) şi (6)".

Referitor la procedura de comunicare în cazul persoanelor juridice, contestatoarea a arătat că, în principiu, comunicarea actelor de procedură trebuie făcută reprezentanţilor legali ai acestora, fie ca avem în vedere persoane juridice de drept public sau privat. De asemenea, comunicarea se poate realiza şi prin înmânarea actului de procedură funcţionarului sau persoanei însărcinate cu primirea actelor de procedură, care va semna dovada de înmânare. În lipsa acestor persoane, înmânarea actului de procedură se va face administratorului clădirii, iar, dacă şi acesta este absent, comunicarea se va face paznicului sau agentului de pază, care va semna procesul-verbal întocmit în acest scop, după ce agentul procedural a certificat în prealabil identitatea şi calitatea sa (art. 162 alin. (1) C. proc. civ.). Abia atunci când se refuză primirea actelor de procedură sau nu este găsit nimeni la locul unde s-a dispus comunicarea, se vor aplica în mod corespunzător dispoziţiile art. 163 alin. (3)-(5) şi (9)-(12) C. proc. civ., cele menţionate în cazul comunicării adresate persoanei fizice aplicându-se mutatis mutandis şi în privinţa celei juridice.

Contestatoarea a menţionat că, în ceea ce priveşte situaţia sa, adresa indicată pentru comunicarea actelor de procedură a fost avută în vedere tocmai pentru că aici se afla o unitate de producţie cu activitate continua, deservita de personal tehnic şi de conducere avizat. S-a susţinut că este vorba de un obiectiv industrial important, cu paza permanenta, cu un plan de paza întocmit si aprobat conform legii, unul dintre posturile de paza fixe fiind amplasat chiar la intrarea in incinta întreprinderii; cabina de pază este vizibilă, iar intrarea si ieşirea din incinta obiectivului nu se poate face decât prin faţa acesteia; totodată, postul de paza este deservit in permanenta de un agent de serviciu.

Prin urmare, a opinat contestatoarea, menţiunea agentului privind lipsa oricărei persoane care să semneze de primire nu este reala deoarece, chiar daca se prezenta în afara programului de lucru, comunicarea actului de procedura paznicului sau agentului de pază rămânea o opţiune legală pe deplin realizabilă.

Faţă de această situaţie, văzând şi dispoziţiile art. 163 alin. (5) C. proc. civ., care prevăd că procesul-verbal întocmit de agent face dovada "până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat", contestatoarea a arătat că se înscrie în fals faţă de respectivul proces-verbal.

Contestatoarea a menţionat şi faptul că, in conformitate cu dispoziţiile art. 158 C. proc. civ., a indicat şi un al doilea loc in vederea citării şi comunicării altor acte de procedură, la cabinetul avocatului ales, tocmai pentru a avea garanţia primirii tuturor documentelor interesând cauza. Or, nici comunicarea la acest sediu nu s-a realizat.

Datorita necomunicării, in condiţiile legii, a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, contestatoarea a arătat că nu a cunoscut conţinutul acestuia şi nu a putut formula punctul său de vedere într-un litigiu important, pe care l-a urmărit si susţinut cu maximă atenţie, cu consecinţa admiterii excepţiei insuficientei timbrări a recursului prin încheierea din data de 18.02.2020.

Pentru motivele expuse, contestatoarea a solicitat a se constata incident în cauză motivul de contestaţie în anulare prevăzut la art. 503 alin. (1) C. proc. civ. şi admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

În drept, au fost indicate dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate raportate la temeiurile de drept incidente, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, pentru considerentele ce urmează:

În speţă, contestatoarea a formulat contestaţie în anulare împotriva încheierii din 18 februarie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, solicitând anularea hotărârii atacate şi soluţionarea fondului în sensul respingerii excepţiei insuficientei timbrări în ce priveşte recursul pe care l-a formulat şi admiterii în principiu a recursului.

Contestatoarea a formulat contestaţie în anulare împotriva unei încheieri pronunţate în procedura de filtru, în calea de atac a recursului, pentru motivul prevăzut de art. 503 alin. (1) C. proc. civ.: "...contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere instanţei care a pronunţat hotărârea atacată în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.

Înalta Curte reţine că această cale extraordinară de atac este deschisă exclusiv pentru situaţiile prevăzute de art. 503 C. proc. civ., fără ca instanţa de retractare să poată proceda la o reapreciere a probelor sau a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză.

Ipoteza prevăzută de art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., invocat de contestatoare, se referă la situaţia în care partea contestatoare nu a fost legal citată şi nici nu a fost prezentă la termenul când a avut loc judecata.

Este de natura evidenţei, din tehnica de redactare a dispoziţiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ. folosită de legiuitor, că această cale extraordinară de atac se poate exercita cu succes în cazul în care procedura de citare nu a fost legal îndeplinită pentru ziua când s-a judecat pricina. Nu se menţionează ca motiv de contestaţie în anulare necomunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, cum se susţine în speţă.

Ca atare, fiind vorba de o cale extraordinară de atac, se cuvine a fi subliniat că motivele de contestaţie în anulare nu pot fi extinse, prin analogie, la alte situaţii decât cele limitativ vizate în mod expres de art. 503 C. proc. civ., normă cu câmp limitat de aplicare şi care trebuie interpretată, în toate cazurile, în mod restrictiv, pentru a nu deschide, în ultimă instanţă, calea unui veritabil recurs la recurs.

Trebuie menţionat că legiuitorul a reglementat, în mod distinct, citarea părţilor, înţeleasă ca actul procedural prin care se transmite citaţia ce înştiinţează partea de existenţa unui proces şi comunicarea oricăror acte de procedură care trebuie aduse la cunoştinţa participanţilor la proces.

Prin urmare, nu trebuie confundată instituţia citării părţilor cu aceea a comunicării actelor de procedură, astfel că, atâta timp cât art. 503 alin. (1) C. proc. civ. se referă exclusiv la nelegala citare, nu poate fi extins acest caz şi la necomunicarea unor acte procedurale.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că s-a formulat contestaţie în anulare împotriva unei încheieri care se soluţionează fără citarea părţilor.

Încheierea din 18 februarie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, atacată în speţă, a fost dată în condiţiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ., în complet de filtru, fără citarea părţilor, astfel încât contestaţia în anulare exercitată împotriva acestei încheieri nu poate fi primită, dispoziţiile referitoare la citare nefiind incidente în acest caz.

În condiţiile în care motivul de contestaţie în anulare invocat se referă la situaţia în care partea contestatoare nu a fost legal citată şi nici nu a fost prezentă la termenul când a avut loc judecata, examinarea cererii de înscriere in fals ce vizează procesul-verbal de comunicare a unui act de procedură (raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului întocmit potrivit art. 493 alin. (2) C. proc. civ.) nu prezintă relevanţă în soluţionarea cauzei, astfel încât nu se impune a fi analizată.

Având în vedere considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 508 C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. B. S.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. B. S.A. împotriva încheierii din 18 februarie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 mai 2020.