Penalty award quashed and remanded for lack of appellate reasoning after drafting judges' deaths.

Şedinţa publică din data de 28 mai 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

La data de 13.02.2018, reclamanta RAEDPP Constanţa a sesizat instanţa cu o acţiune în atragerea răspunderii contractuale a pârâtei S.C. A. S.R.L. solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 330.796,28 RON reprezentând penalităţi de întârziere calculate conform clauzei penale inserată în art. 8 din contractul de asociere nr. x/19.12.2002, a sumei de 21,91 RON reprezentând diferenţe de curs valutar în temeiul art. 6-7 din acelaşi contract de asociere, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, s-au invocat dispoziţiile contractului de asociere nr. x/2002, art. 969, art. 251-256 vechiul C. civ., art. 1069 şi următoarele vechiul C. civ..

Pârâta A. S.R.L. a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat reducerea cuantumului penalităţilor la nivelul debitului principal şi obligarea reclamantei/pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 768 din 15 mai 2018, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a admis acţiunea promovată de reclamanta REGIA AUTONOMĂ EXPLOATAREA DOMENIULUI PUBLIC şi PRIVAT CONSTANŢA în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L.; a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 330.796,28 RON cu titlu de penalităţi de întârziere şi a sumei de 21,91 RON-diferenţe de curs valutar; totodată, a obligat pârâta şi la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în cuantum de 6913 RON constând în taxa judiciară de timbru.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 567 din 31 octombrie 2018, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins apelul promovat de apelanta pârâtă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 768/15.05.2018 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă în dosar nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata reclamantă REGIA AUTONOMA EXPLOATAREA DOMENIULUI SI PRIVAT CONSTANTA, ca nefondat.

Împotriva deciziei civile nr. 567 din 31 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs pârâta S.C. A. S.R.L., indicând motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, recurenta-pârâtă a susţinut, în esenţă că hotărârea nu cuprinde considerentele, subliniind că la pag. 6 din decizie se face menţiunea că "prezenta hotărâre nu conţine considerentele, astfel cum impune art. 425 alin. (1) lit. "b" noul C. proc. civ., intrucat la data de 23.03.2019 a intervenit decesul dnei B., iar dna judecător C., membru al completului de judecata, a fost eliberata din funcţie ca urmare a pensionarii la 01.11.2018".

Recurenta-pârâtă a invocat nulitatea deciziei pentru lipsa considerentelor, evidenţiind dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. "b" C. proc. civ. şi indicând temeiul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă a menţionat că prin Ordinul de serviciu nr. 4/2.04.2019 publicat pe site-ul Curţii de Apel Constanta la pct. 1 se arata ca "Hotărârile neredactate, repartizate spre redactare regretatei colege doamna judecător B., pronunţate in complet colegial de judecata, vor fi repartizate ciclic de către preşedintele secţiei, prin nota organizatorica, celorlalţi membri ai completului de judecata care au participat la pronunţarea hotărârii, aflaţi la aceasta data in activitate, excepţie facand opiniile separate formulate de doamna judecător B.".

S-a susţinut că motivarea unei hotărâri este necesară pentru ca părţile sa cunoască temeiurile, fundamentele soluţiei adoptate de judecător, iar instanţa de control judiciar sa poată aprecia asupra legalităţii acesteia şi că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv in absenta considerentelor hotărârii judecătoreşti.

In speţa, a susţinut recurenta-pârâtă, împrejurarea ca unul dintre membrii completului s-a pensionat, iar dosarul a fost repartizat la celalalt judecător, care a decedat, nu este de natura sa acopere nulitatea deciziei pronunţate, care nu conţine considerentele.

A fost amintită hotărârea Cerovsek si Bozicnik impotriva Slovaciei din 7.03.2017, prin care Curtea Europeana a Drepturilor Omului, cu unanimitate, a constatat ca a fost incalcat art. 6 alin. (1) dn Convenţie, apreciind că pensionarea judecătorului nu poate reprezenta un motiv pentru lipsa redactării hotărârii. Totodată, Curtea a considerat că judecătorul a cunoscut dinainte data pensionarii sale astfel ca acesta ar fi putut sa ia masuri in vederea motivării hotărârii in termenul de 30 de zile.

Recurenta-pârâtă a susţinut că i s-a cauzat o vătămare procesuala care nu poate fi înlăturata, altfel decât prin casarea deciziei care nu cuprinde considerentele cu trimitere spre rejudecare.

În cererea de recurs a fost indicat şi motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., în argumentarea căruia s-a susţinut, în sinteză, că instanţa a pronunţat hotărârea cu aplicarea greşita a art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002 privind unele masuri pentru întărirea disciplinei contractuale si art. 115 din Legea nr. 71/2011, procedând la expunerea pe larg a argumentelor pentru care consideră că este incident motivul de recurs ce vizează încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Pentru aceste motive, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Constanta.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului ca lovit de nulitate, în conformitate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar, în subsidiar, respingerea recursului ca neîntemeiat şi nefondat; a menţionat că este de acord cu soluţionarea prezentei cauze in complet de filtru, prevăzut la art. 493 C. proc. civ.

Înalta Curte a procedat la efectuarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., care a fost comunicat părţilor, faţă de care niciuna dintre părţi nu a depus punct de vedere.

Prin încheierea din 5 martie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis, în principiu, recursul şi a acordat termen la data de 28 mai 2020, pentru judecata acestuia.

Înalta Curte, reţine că, în condiţiile în care recursul a fost admis în principiu, chestiunea privind nulitatea recursului a fost depăşită, impunându-se analizarea pe fond a cererii de recurs.

Analizând decizia recurată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Acest motiv de nelegalitate vizează prin conţinutul său nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) pct. b) din C. proc. civ., potrivit cărora în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât si cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Ipoteza avută în vedere de recurenta-pârâtă în argumentarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează lipsa considerentelor deciziei atacate.

Se reţine că obligaţia instanţei de a-şi argumenta soluţia adoptată, consacrată legislativ de dispoziţiile textului mai-sus citat, are în vedere stabilirea în considerente a situaţiei de fapt, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare critică relevantă şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă în raţionamentul indicat clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

În speţă, recurenta-pârâtă a invocat nulitatea deciziei atacate pentru lipsa considerentelor, susţinând că i s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare, iar dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv in absenta considerentelor hotărârii judecătoreşti; împrejurarea că unul dintre membrii completului s-a pensionat, iar dosarul a fost repartizat celuilalt judecător, care a decedat, nu este de natura să acopere nulitatea deciziei pronunţate, care nu conţine considerentele.

Verificând conţinutul deciziei atacate se observă că aceasta nu respectă exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele care au format convingerea instanţei şi cele pentru care au fost înlăturate susţinerile părţilor.

Pornind de la faptul că dreptul la un proces echitabil impune motivarea hotărârilor judecătoreşti, întrucât numai pe această cale se poate verifica maniera în care în circumstanţele concrete ale cauzei au fost aplicate dispoziţiile legale, se constată că exigenţa motivării este esenţială în administrarea adecvată a justiţiei, în condiţiile în care considerentele reprezintă partea cea mai întinsă a hotărârii.

Motivarea este de esenţa hotărârilor şi reprezintă o garanţie pentru părţi că cererile lor au fost analizate cu atenţie, inexistenţa motivării sau o motivare necorespunzătoare atrăgând casarea hotărârii.

În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că părţii i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil şi că i s-a cauzat o vătămare procesuală, care nu poate fi înlăturată decât prin casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel, care va proceda la soluţionarea pricinii respectând regulile în materia motivării hotărârilor, în vederea pronunţării unei soluţii temeinice şi legale.

Având în vedere că a fost găsit întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., criticile recurentei-pârâte întemeiate pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu se mai impun a fi analizate.

Faţă de considerentele ce preced, Înalta Curte, potrivit art. 497 şi art. 496 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia recurată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 567 din 31 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 mai 2020.