Pension recalculation challenge foreclosed: appeal inadmissible as court of appeal ruling final in social-insurance disputes.

Şedinţa publică din data de 27 mai 2020

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 29 septembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, formulând contestaţie împotriva deciziei nr. x de recalculare a pensiei, emisă de către Casa Locală de Pensii Sector 6 Bucureşti, solicitând recalcularea pensiei în conformitate cu veniturile realizate din sporuri ore suplimentare şi garanţii 20% Diminuare Restituiri, înscrise în adeverinţa nr. x din data 19.04.2017, eliberată de către S.C. BUJORENI S.A. Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 9627 din 19 decembrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis acţiunea, a dispus anularea deciziei de pensie nr. x din 19.05.2017, a obligat pârâta să emită o nouă decizie prin care să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului, începând cu data de 01.06.2017, cu luarea în considerare a veniturilor suplimentare (spor, ore suplimentare, garanţii 20% diminuări restituiri), menţionate în adeverinţa nr. x/19.04.2017 emisă de S.C. BUJORENI S.A. Bucureşti, pentru perioada iulie 1977 - octombrie 1988. De asemenea, a obligat pârâta la plata diferenţelor de drepturi de pensie cuvenite reclamantului, a sumelor reprezentând diferenţa dintre pensia cuvenită, conform prezentei hotărâri şi cea efectiv încasată, pentru perioada 01.06.2017 la zi.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 794 din 12 februarie 2019, a admis apelul declarat de apelanta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, în contradictoriu cu intimatul A., împotriva sentinţei civile nr. 9627 din 19 decembrie 2017, pe care a schimbat-o în tot şi, rejudecând, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamant.

Împotriva deciziei pronunţate în apel, reclamantul a declarat recurs.

În motivare, recurentul a arătat că instanţa de apel în mod greşit şi nelegal a admis apelul declarat de CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, motivat de faptul că adeverinţa eliberată de angajator sau de entitatea de arhivă trebuia să fie întocmită conform legislaţiei în vigoare. Recurentul a menţionat că această cerinţă este îndeplinită, arătând că adeverinţa nr. x din data 19.04.2017, eliberata de către S.C. BUJORENI S,A., atestă faptul că a fost plătită contribuţia de asigurări sociale în raport şi de veniturile suplimentare realizate de acesta.

Mai mult decât atât, a susţinut recurentul, în cadrul adeverinţei este indicat temeiul legal de acordare a salariilor, aspecte care nu au fost avute în vedere de instanţa de apel.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a constatat că recursul nu este admisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 12 februarie 2020, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Părţile nu au depus punct de vedere cu privire la raport.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect decizia civilă nr. 794 din 12 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Decizia ce formează obiectul prezentului dosar are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

În conformitate cu dispoziţiile art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (forma în vigoare la data introducerii acţiunii), jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel.

Acelaşi act normativ statuează la art. 153 alin. (1) lit. g) că tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind modul de stabilire şi de plată a pensiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale; împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar potrivit art. 155, hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive.

Totodată, prevederile Legii nr. 263/2010, conform art. 156 din acest act normativ, se completează cu dispoziţiile C. proc. civ. şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În cauza de faţă, litigiul are ca obiect asigurări sociale, reclamantul A. formulând contestaţie împotriva deciziei nr. x de recalculare a pensiei.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului, hotărârile pronunţate în cauze având ca obiect conflicte de muncă şi de asigurări sociale, precum şi hotărârile date de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine, de asemenea, că potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) din noul C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Prin urmare, decizia civilă nr. 794 din 12 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, având în vedere dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 794 din 12 februarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 mai 2020.