Nullity of extraordinary appeal for failure to frame grounds within statutory cassation requirements

Şedinţa publică din data de 27 mai 2020

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 24 iulie 2017 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 2.128.442,68 RON, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilului situat în Bucureşti, Drumul Taberei nr. 24, în perioada iulie 2014 - iunie 2017.

Prin încheierea din 03 noiembrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea secţiei a VI-a Civile a aceluiaşi tribunal.

Prin sentinţa civilă nr. 1231 din 24 aprilie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis cererea de chemare în judecată şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.128.442,68 RON, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilului situat în Bucureşti, Drumul Taberei nr. 24, în perioada iulie 2014 - iunie 2017.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta S.C. B. S.R.L. a declarat apel; prin decizia civilă nr. 2222 din 06 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia netimbrării şi a anulat apelul, ca netimbrat.

Pârâta a declarat recurs împotriva acestei decizii.

În motivare, recurenta a arătat că instanţa de prim control judiciar nu s-a pronunţat asupra motivului de apel vizând încălcarea principiului contradictorialităţii, ca urmare a scutirii de către tribunal a S.C. A. S.A. de la plata taxei judiciare de timbru pentru capătul 1 de cerere, în lipsa S.C. B. S.R.L. şi fără citarea acesteia.

A subliniat recurenta că instanţa de apel nu a răspuns solicitării sale de sancţionare a împrejurării că tribunalul a admis S.C. A. S.A. anumite pretenţii pentru care în apel s-a constatat că trebuia să plătească o taxă judiciară de timbru.

De asemenea, a susţinut că decizia atacată este lipsită de temei legal, ca urmare a împrejurării că instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, prin schimbarea înţelesului lămurit al acestuia.

În acest sens, a arătat că instanţa de apel nu şi-a exercitat rolul activ, cu ocazia analizei excepţiei lipsei calităţii procesuale active, cu argumentul că apelul său nu a fost timbrat, deşi formulase această excepţie în calitate de intimată, în apelul formulat de S.C. A. S.A.

În final, a susţinut că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra motivului său de apel vizând soluţia primei instanţe de anulare a cererii sale de introducere în cauză a Primăriei Municipiului Bucureşti, în calitate de titulară a dreptului de proprietate asupra spaţiului în litigiu.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Intimata nu a depus întâmpinare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost efectuat şi comunicat părţilor, cu menţiunea să depună puncte de vedere.

Părţile nu au depus asemenea puncte de vedere.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 499 din acelaşi cod, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale textului legal mai sus arătat, cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligaţii nefiind îndeplinite de către recurentă.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", art. 489 alin. (2) din acelaşi Cod prevăzând că sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Aşa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerinţă care consacră legislativ o practică îndelungată şi stabilă a instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care şi sub imperiul vechii legi de procedură sancţiunea nulităţii exista şi era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel.

În speţă, prin decizia atacată, instanţa de prim control judiciar a anulat apelul declarat de S.C. B. S.R.L., ca netimbrat.

Recurenta nu a criticat această soluţie, ci a invocat drept motive de casare lipsa analizei unor motive de apel şi interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii, prin schimbarea înţelesului lămurit al acestuia

Or, în calea extraordinară de atac a recursului controlul de legalitate nu poate fi exercitat decât în măsura în care autorul acestuia îşi exprimă nemulţumirea în tiparele fixate de lege, aducând critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate.

Prin urmare, recurenta ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să tindă a demonstra nelegalitatea deciziei atacate.

Aşadar, nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului.

Accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, raportat la dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2222 din 06 noiembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2222 din 06 noiembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 mai 2020.