Untimely appeal annulled for unpaid stamp duty; company appellant’s appeal disjoined.

Şedinţa publică din data de 27 mai 2020

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Urziceni la data de 19 martie 2014, sub nr. x/2014, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâţii B., C. şi S.C. D. S.R.L., solicitând instanţei să dispună revocarea contractului de vânzare-cumpărare cu opţiune de răscumpărare, autentificat sub nr. x din 18.10.2013 de Biroul Individual Notarial E.; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Judecătoria Urziceni, prin sentinţa civilă nr. 1331 din 16 octombrie 2014, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată de pârâta S.C. D. S.R.L. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomiţa, căruia i-a fost înaintat dosarul, reţinând incidenţa în cauză a prevederilor art. 94 alin. (1) lit. j) C. proc. civ.

Tribunalul Ialomiţa, secţia Civilă, prin sentinţa civilă nr. 1966F din 4 noiembrie 2014, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Urziceni şi a sesizat Curtea de Apel Bucureşti pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă, reţinând incidenţa în cauză a prevederilor art. 94 lit. h) C. proc. civ., acţiunea nefiind evaluabilă în bani.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 11F din 14 ianuarie 2015 a soluţionat conflictul negativ de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomiţa.

Prin sentinţa civilă nr. 880F din 05 iunie 2015, Tribunalul Ialomiţa, secţia Civilă a respins ca nefondată acţiunea.

Prin decizia civilă nr. 1386 din 27 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost admis apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 880F din 05 iunie 2015; a fost schimbată în tot sentinţa apelată, în sensul că s-a constatat inopozabilitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/18.10.2013 B.N.P. E., faţă de apelanta-reclamantă; au fost obligaţi intimaţii-pârâţi la plata sumei de 17.929,99 RON, cheltuieli de judecată către apelantă.

Împotriva acestei decizii, atât pârâţii B. şi C., cât şi pârâta S.C. D. S.R.L. - în insolvenţă, prin administrator judiciar F.. au declarat recurs.

Motivele recursului declarat de recurenţii-pârâţi B. şi C. sunt, în esenţă,următoarele:

Un prim argument expus de recurenţii-pârâţi în susţinerea recursului vizează faptul că, pentru a se constata dacă şi-au creat sau mărit starea de insolvabilitate, trebuie făcută o analiză a patrimoniului, sub aspectul activului sau pasivului, raportată la efectele contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de răscumpărare.

În opinia recurenţilor-pârâţi, analiza acestei situaţii duce la concluzia că, în realitate, şi-au mărit patrimoniul. Astfel, dacă anterior încheierii contractului nu mai aveau niciun fel de drept de dispoziţie asupra imobilului, deoarece dreptul de ipotecă al G.. era însoţit şi de interdicţia ele înstrăinare, iar debitul către bancă era echivalentul valorii de piaţă a imobilului, după încheierea contractului a intrat în patrimoniul acestora un drept de răscumpărare, potrivit art. 1758 şi urm. C. civ.

Recurenţii-pârâţi susţin că încheierea contractului în această formă, cu opţiune de răscumpărare, a fost făcută tocmai pentru că au dorit să redevină proprietari ai imobilului; în lipsa acestui contract, G.. ar fi executat ipoteca, iar recurenţii ar fi rămas şi fără dreptul de proprietate şi fără posibilitatea de a redeveni proprietari.

Potrivit recurenţilor-pârâţi, opţiunea de răscumpărare se exercită la preţul la care imobilul a fost vândut, astfel că nu se poate reţine în nici un mod vreo mărire a pasivului patrimonial.

Recurenţii-pârâţi afirmă că, în realitate, D. a cumpărat imobilul şi l-a folosit, producând în seră flori şi răsaduri pe care le-a vândut în diferite locaţii, inclusiv în punctul propriu de desfacere din oraşul Voluntari.

În privinţa fraudei şi a complicităţii la fraudă a pârâtei D., recurenţii-pârâţi susţin că instanţa de apel şi-a întemeiat concluziile pe aspecte, prezumţii simple, fără a lua în considerare probele administrate în cauză.

Cu privire la publicitatea imobiliară, recurenţii-pârâţi arată că reclamanta nu avea înscris/notat în cartea funciară niciun litigiu/drept, însă instanţa de apel nu a luat în considerare aceste aspecte.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului declarat, recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. - în insolvenţă, prin administrator judiciar F.. invocă faaptul că decizia atacată conţine motive contradictorii, aspect ce atrage inciodenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În susţinerea motivului întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că instanţa a extins prevederile art. 1562 din C. civ., contrar dispoziţiilor art. 901 referitor la dobândirea cu bună-credinţă a unui drept tabular de către un terţ.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.A. a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. - în insolvenţă, prin administrator judiciar F.., solicitând respingerea recursului ca inadmisibil, raportat la decizia nr. 52/2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Pe fondul cauzei, a solicitat anularea recursului întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., deoarece motivele invocate în susţinere nu se încadrează în acest motiv de recurs, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, atât în ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6, cât şi pe pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. - în insolvenţă, prin administrator judiciar F.. a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă S.C. A. S.A., prin care a solicitat instanţei respingerea excepţiei inadmisibilităţii recursului, iar în subsidiar suspendarea recursului până la soluţionarea dosarului nr. x/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cu termen de judecată la 14.01.2019. A solicitat, de asemenea, respingerea excepţiei nulităţii recursului.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.A. a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurenţii-pârâţi B. şi C., prin care a invocat nulitatea recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în subsidiar, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. - în insolvenţă, prin administrator judiciar F.. a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurenţii-pârâţi B. şi C., prin care a arătat că achiesează la susţinerile recurenţilor. A solicitat casarea deciziei recurate.

Recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. - în insolvenţă, prin administrator judiciar F.. a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă S.C. A. S.A. faţă de recursul declarat de recurenţii-pârâţi B. şi C.. A solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului şi admiterea recursului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost întocmit şi comunicat părţilor, cu menţiunea să depună puncte de vedere.

Recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. - în insolvenţă, prin administrator judiciar F.., precum şi intimata-reclamantă S.C. A. S.A. au depus puncte de vedere.

Examinând, cu prioritate, chestiunea prealabilă a timbrajului recursului declarat de recurenţii-pârâţi C., B., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Prin adresa comunicată recurenţilor-pârâţi C. şi B. la data de 10 septembrie 2018, li s-a pus în vedere obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3.084,33 RON, această obligaţie reieşind şi din raportul comunicat la data de 27 februarie 2020.

Recurenţii-pârâţi nu s-a conformat acestei obligaţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbu, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice şi se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Art. 32 din acelaşi act normativ prevede că "Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege."

Conform art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancţiunea nulităţii.

În speţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată, aşadar, că recursul nu a fost timbrat anticipat şi că recurenţii-pârâţi nu s-a conformat obligaţiei ce le revenea, deşi li s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru.

În cauză nu operează scutirea legală - personală sau în considerarea obiectului - de la obligaţia timbrării.

Prin urmare, faţă de cele ce preced, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor, instanţa este obligată să examineze cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Or, în cauză, aceste cerinţe nu sunt îndeplinite, aşa încât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să facă aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care va anula ca netimbrat recursul declarat de recurenţii-pârâţi C. şi B. împotriva deciziei civile nr. 1386 din 27 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.. Totodată, va disjunge recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L., prin administrator judiciar F.. împotriva aceleiaşi decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenţii-pârâţi C., B. împotriva deciziei civile nr. 1386 din 27 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca netimbrat.

Disjunge recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L., prin administrator judiciar F.. împotriva aceleiaşi decizii, cu termen la 27 mai 2020, în complet de filtru.

Fără nicio cale de atac în ceea ce priveşte recursul declarat de recurenţii-pârâţi C. şi B..

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 mai 2020.