Waiver of cassation appeal in dispute over unauthorized electricity disconnection and moral damages

Şedinţa publică din data de 27 mai 2020

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 31 ianuarie 2018 pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa să oblige pârâta la plata sumei de 640.000 euro, cu titlu de despăgubiri pentru daunele morale aduse sănătăţii, demnităţii, onoarei, cinstei şi reputaţiei sale, prin debranşarea abuzivă a locuinţei pe care o deţine de la reţeaua de energie electrică.

Prin sentinţa nr. 76 din 19 iunie 2018, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 20.000 RON, cu titlu de daune morale şi a sumei de 1.150 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei sus-menţionate, ambele părţi au declarat apel; prin decizia nr. 1320 din 13 decembrie 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a respins ca nefondate apelurile.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs.

În motivare, recurentul-reclamant arată că suma acordată cu titlu de despăgubiri este neîndestulătoare raportat la faptele delictuale grave, săvârşite cu vinovăţie şi rea credinţă de intimata-pârâtă, în formă continuă şi continuată, cu încălcarea dispoziţiilor art. 252 C. civ.

În continuare, recurentul-reclamant menţionează că pârâta a atacat de 6 ori în perioada septembrie 2012 - februarie 2013 instalaţiile şi echipamentele electrice ale locuinţei sale, şi-a însuşit abuziv contorul electric şi indexul, care constituie proprietate deplină a abonatului, deşi nu deţine şi nu a deţinut niciodată autorizaţie emisă de Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei pentru a efectua lucrări de debranşare sau rebranşare contra cost a consumatorilor casnici.

În opinia recurentului-reclamant, actele şi faptele intimatei-pârâte cad sub incidenţa art. 207 alin. (2) C. civ., potrivit căruia actele şi operaţiunile săvârşite fără autorizaţiile prevăzute de lege sunt lovite de nulitate absolută, iar persoanele care le-au făcut răspund nelimitat şi solidar pentru toate prejudiciile cauzate, independent de aplicarea altor sancţiuni prevăzute de lege.

Arată recurentul-reclamant că este de acord că suma de bani acordată de instanţele de fond cu titlu de despăgubiri nu trebuie să devină o sursă de îmbogăţire pentru familia sa, dar a susţinut că, raportat la traumele psihice şi suferinţele morale create intenţionat, cu rea credinţă de intimata-pârâtă, suma de 20.000 RON nu produce o satisfacţie echitabilă.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., a dispus efectuarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

Recurentul a depus punct de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 12 februarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în completul de filtru, a admis în principiu recursul şi a fixat termen la 27 mai 2020, în şedinţă publică, pentru soluţionarea acestuia.

Prin notele de şedinţă depuse la data de 04 noiembrie 2019, recurentul a formulat cerere de renunţare la calea de atac a recursului.

În temeiul dispoziţiilor art. 463 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, faţă de cererea de renunţare la calea de atac a recursului, formulată de recurent, constată următoarele:

Principiul disponibilităţii, specific procesului civil, este consacrat de art. 9, precum şi de art. 22 alin. (6) C. proc. civ. şi constă în faptul că părţile pot determina nu numai existenţa procesului, respectiv declanşarea acestuia şi libertatea de a-i pune capăt, dar şi stabili cadrul procesual.

Aşadar, principiul disponibilităţii cuprinde şi posibilitatea părţilor de a efectua acte de dispoziţie, acestea fiind desistarea (renunţarea reclamantului), achiesarea şi tranzacţia judiciară.

Atât renunţarea la judecată, cât şi la dreptul subiectiv pretins sunt acte de dispoziţie care provin de la reclamant.

Achiesarea la hotărâre este reglementată de dispoziţiile art. 463-464 C. proc. civ.

Conform dispoziţiilor art. 463 alin. (1) C. proc. civ., achiesarea la hotărâre constă în renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în speţa dedusă judecăţii, recurentul-reclamant, prin declaraţia autentificată sub nr. x din 30 octombrie 2019, de Biroul Individual Notarial C., aflată la dosar, a arătat expres că înţelege să renunţe la calea de atac a recursului declarat.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 463 alin. (1) C. proc. civ., va lua act de achiesarea recurentului-reclamant A. la decizia nr. 1320 din 13 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de achiesarea recurentului-reclamant A. la decizia nr. 1320 din 13 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 mai 2020.