Commission fee claim quashed and remanded for failure to analyze payment evidence and party standing

Şedinţa publică din data de 27 mai 2020

Asupra recursurilor, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 25 aprilie 2017 pe rolul Tribunalului Timiş, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să oblige pârâtul la plata sumei de 450.000 euro sau echivalentul în RON la cursul afişat de B.N.R. la data plăţii, în baza contractului de comision încheiat între părţi la 20.08.2007, la care se adaugă dobânda legală, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plăţii debitului principal, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 26 septembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei I Civile, cauza fiind trimisă secţiei a II-a Civile.

Prin sentinţa civilă nr. 520/PI din 16 mai 2018, Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins ca prescrisă acţiunea; cererea pârâtului de acordare a cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva sentinţei sus-menţionate, reclamantul A. a declarat apel, iar pârâtul B. a formulat apel incident, prin decizia civilă nr. 777/A din 21 noiembrie 2018, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă respingând apelurile.

Împotriva acestei decizii, ambele părţi au declarat recurs.

Prin memoriul său de recurs, A. a solicitat casarea deciziei atacate, în ceea ce priveşte respingerea apelului său, casarea parţială a sentinţei primei instanţe, cu privire la admiterea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune şi trimiterea cauzei Tribunalului Timiş, în vederea soluţionării pe fond a acţiunii.

În motivare, recurentul-reclamant a prezentat evoluţia litigiului în etapele procesuale anterioare şi a susţinut că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei şi a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material; a invocat, astfel, motivele de recurs prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Concretizând, recurentul-reclamant a arătat că instanţa de apel nu a motivat nici în fapt, nici în drept concluzia potrivit căreia nu a făcut dovada că preţul contractelor de vânzare-cumpărare intermediate a fost integral achitat şi că nu poate opera o prezumţie de plată a preţului, dedusă din actele încheiate la 08.02.2017.

În continuare, a prezentat pe larg argumentele pentru care apreciază că trebuie înlăturate, pe de o parte ca nemotivate şi pe de altă parte ca fiind străine de natura cauzei, considerentele instanţei de apel în sensul că a fost efectuată plata parţială a preţului.

A subliniat acest recurent că, în realitate, actele încheiate la data de 08.02.2017 fac dovada că preţul a fost încasat în totalitate, fiind lipsit de relevanţă că obligaţia de plată a fost stinsă prin plata preţului direct de debitoarea S.C. C. S.R.L. sau de un cesionar ori de o persoană care s-a subrogat în drepturile creditorilor.

Astfel, a susţinut că, deşi nu se află în posesia actului încheiat la 08.02.2017, iar instanţa nu a păşit la administrarea de probe, pentru a putea solicita prezentarea acestuia, la data mai sus menţionată a fost semnată o declaraţie din care rezultă că, în urma cesionării datoriei de la D. şi E. (părinţii pârâtului) către F., S.C. C. S.R.L. este complet descărcată de orice plată a datoriei.

Mai mult, a arătat că la data de 03.03.2017 a fost radiată notarea executării silite imobiliare iniţiate de D. şi E. împotriva S.C. C. S.R.L., la cererea executorului judecătoresc, care a avut în vedere declaraţia semnată la 08.02.2017.

În opinia acestui recurent, instanţele de fond au omis să analizeze efectele actelor de executare silită emise în dosarul nr. x/2010 al G., respectiv nr. x/2011 al B.E.J. H. (cererea de executare silită, notarea executării silite imobiliare în cărţile funciare ale imobilelor, radierea acestei notări, etc.) şi a contractului de dare în plată autentificat sub nr. x din 08.02.2017 de B.I.N. I., apreciind, fără temei, că preţul a fost încasat doar parţial, cu consecinţa transformării obligaţiei deduse judecăţii dintr-una cu termen, în una simplă, cu consecinţe vădite asupra prescripţiei.

Astfel, a susţinut că, raportat la cele arătate, în speţă, preţul întreg al vânzării a fost încasat la 08.02.2017, dată de la care a început să curgă termenul de 7 zile prevăzut în contractul de comision.

A subliniat că creanţa sa este una afectată de termen, care s-a împlinit, conform contractului de comision, la 15.02.2017, când creanţa a devenit certă lichidă şi exigibilă, dată ce marchează şi începutul termenului de prescripţie de 3 ani.

În acest context, a evocat dispoziţiile art. 6 alin. (4), art. 2.524 alin. (1) şi (2) şi art. 2.523 C. civ. şi a arătat că, raportat la data începerii prescripţiei, în speţă sunt incidente dispoziţiile noului C. civ.

A conchis acest recurent că decizia recurată se întemeiază pe dispoziţii legale ce vizează un caz de prescripţie care nu este incident în speţă.

Prin memoriul său de recurs, B. a susţinut că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 1.280 alin. (1) C. civ., potrivit cărora contractul produce efecte numai între părţi şi art. 2.009 C. civ., din care rezultă că efectele contractului încheiat de mandatar se produc faţă de mandant.

În acest sens, a arătat că a încheiat contractul de comision din 20.08.2007 în calitate de mandatar al părinţilor săi D. şi E. şi al S.C. J. S.R.L., astfel că este terţ faţă de contract, cu atât mai mult cu cât analiza acestuia relevă că nu a fost stabilită nicio obligaţie în sarcina sa.

Astfel, obligaţia de a vinde, prevăzută în contract, incumbă părinţilor săi D. şi E. şi S.C. J. S.R.L., iar obligaţia de plată a preţului este în sarcina S.C. C. S.R.L.

Or, calitatea de parte contractantă rezultă din deţinerea cel puţin a unui drept sau a unei obligaţii.

În opinia acestui recurent, în mod nelegal a reţinut instanţa de apel că are calitate procesuală pasivă, atât timp cât a încheiat contractul de comision în calitate de mandatar.

Pentru aceste motive, a solicitat casarea parţială a deciziei recurate, în ce priveşte respingerea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată Curţii de Apel Timişoara.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurentul-pârât B..

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Completul de filtru a dispus, prin încheierea din data de 16 octombrie 2019, comunicarea acestuia părţilor, pentru a depune puncte de vedere cu privire la raport.

Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Prin încheierea de şedinţă din 12 februarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis în principiu recursurile declarate, fixându-se termen la data de 27 mai 2020, cu citarea părţilor.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, constată că recursurile sunt fondate, pentru considerentele care urmează:

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Viciile motivării unei hotărâri pot fi încadrate în trei categorii: lipsa motivării, motivarea inexactă şi motivarea insuficientă, casarea intervenind, de regulă, în cazul în care există contradicţie între considerente şi dispozitiv, când cuprinde considerente contradictorii, precum şi în cazul în care, în considerente, lipsesc argumentele care să susţină soluţia din dispozitiv sau în cazul în care motivarea este superficială sau cuprinde numai considerente străine de natura cauzei.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., considerentele vor cuprinde obiectul cererii, susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Aşadar, instanţa trebuie să arate obligatoriu fiecare capăt de cerere şi apărările părţilor, probele care au fost administrate, cu menţionarea motivelor pentru care unele au fost reţinute, iar altele înlăturate, excepţiile invocate şi soluţionarea acestora, normele juridice aplicate la situaţia de fapt stabilită.

Motivarea trebuie să fie clară, precisă şi necontradictorie, aceste cerinţe înlăturând arbitrariul şi făcând posibil controlul judiciar, precum şi exercitarea căilor de atac de retractare.

Raportat la aceste considerente teoretice, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de apel a menţionat că în cauză nu s-a dovedit încasarea întregii sume de 5.431.000 euro de către vânzători, fără însă a analiza în mod concret, faţă de înscrisurile depuse la dosar şi de argumentele invocate, dacă a fost efectuată plata diferenţei de preţ, de 1.235.040,85 euro, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 26.11.2007 de B.N.P. K..

În contextul relevat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de apel nu a procedat, în mod efectiv, la cercetarea fondului cauzei - prin prisma analizei susţinerilor invocate, a înscrisurilor dosarului, inclusiv a tuturor actelor de executare silită emise în dosarul nr. x/2010 al G., respectiv nr. x/2011 al B.E.J. H. (cererea de executare silită, notarea executării silite imobiliare în cărţile funciare ale imobilelor, radierea acestei notări, etc.) şi a contractului de dare în plată autentificat sub nr. x din 08.02.2017 de B.I.N. I., precum şi a temeiului de drept invocat, aspect ce nu satisface exigenţele unei analize a raportului juridic dedus judecăţii.

Astfel, cu ocazia rejudecării cauzei, instanţa de apel va stabili situaţia de fapt, în raport de toate înscrisurile anterior menţionate.

Având în vedere că hotărârea recurată contravine dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., recursul declarat de recurentul-reclamant urmează a fi admis, fără a se se mai impune analizarea celorlalte argumente expuse de către recurent în susţinerea căii extraordinare de atac.

În ceea ce priveşte recursul declarat de recurentul-pârât B., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că şi acesta este fondat.

Astfel, recurentul a susţinut că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 1.280 alin. (1) C. civ., potrivit cărora contractul produce efecte numai între părţi şi art. 2.009 C. civ., din care rezultă că efectele contractului încheiat de mandatar se produc faţă de mandant.

În acest sens, a arătat că a încheiat contractul de comision din 20.08.2007 în calitate de mandatar al părinţilor săi D. şi E. şi al S.C. J. S.R.L.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în ceea ce priveşte modul de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, instanţa de apel s-a raportat exclusiv la dispoziţiile art. 36 C. proc. civ., apreciind că, faţă de contractul de comision din 20.08.2007, condiţia existenţei identităţii dintre pârâtul chemat în judecată şi cel obligat în cadrul acestui raport juridic este îndeplinită.

Reiese, aşadar, că instanţa de apel nu a analizat şi nu a stabilit care este natura actului juridic numit de părţi "contract de comision", respectiv dacă este sau nu un contract de mandat, astfel cum a invocat pârâtul.

În soluţionarea cererii întemeiate pe răspunderea contractuală, instanţa va trebui să procedeze la interpretarea contractului, potrivit dispoziţiilor art. 977 din vechiul C. civ.: "Interpretarea contractelor se face după intenţia comună a părţilor contractante, iar nu după sensul literal al termenilor."

Totodată, urmează a se avea în vedere şi prevederile art. 982 din acelaşi cod, potrivit căruia toate clauzele convenţiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înţelesul ce rezultă din actul întreg, când este îndoială, convenţia interpretându-se în favoarea celui care se obligă (art. 983 din C. civ.).

Relevant în cauză este şi art. 984 din acelaşi cod, conform căruia "Convenţia nu cuprinde decât lucrurile asupra cărora se pare că părţile şi-au propus a contracta, oricât de generali ar fi termenii cu care s-a încheiat."

Cu ocazia rejudecării, instanţa de apel urmează a stabili în mod concret situaţia de fapt a cauzei, să răspundă într-o formă clară şi concisă criticilor formulate cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă în susţinerea pretenţiilor şi apărărilor lor şi să administreze toate probele pe care le consideră necesare şi utile justei soluţionări a cauzei, potrivit art. 22 alin. (2) C. proc. civ.

În consecinţă, în raport de raţiunile înfăţişate, Înalta Curte, cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursurile declarate de recurentul-reclamant A. şi de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 777/A din 21 noiembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre o nouă judecată instanţei de apel.

Potrivit art. 501 alin. (3) C. proc. civ., după casare, instanţa va judeca din nou, ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurentul-reclamant A. şi de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 777/A din 21 noiembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Casează decizia civilă nr. 777/A din 21 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Trimite cauza spre o nouă judecată instanţei de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 mai 2020.