Admissibility of *dare în plată* notification under Law 77/2016 and relevance of pending CJEU preliminary ruling on currency risk clauses.

Şedinţa publică din data de 21 mai 2020

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la 15 septembrie 2016 în dosar nr. x/2016, contestatoarea A. S.A. A. în contradictoriu cu pârâţii B. şi C. a solicitat admiterea contestaţiei pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru procedura de notificare de dare în plată, cu consecinţa punerii de drept a părţilor în situaţia anterioară notificării, potrivit art. 7 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1624/2017 din 19 iunie 2017 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr. x/2016, s-a admis contestaţia formulată de către creditoarea A. S.A. în contradictoriu cu debitorii intimaţi B. şi C. şi, în consecinţă, s-a constatat inadmisibilă cererea formulată de debitorii intimaţi privind darea în plată a imobilului situat în Alba Iulia, str. x, jud. Alba, înscris în CF x-C1-U5 Alba Iulia, nr. top xXVI, cuprinsă în notificarea nr. x din 02.09.2016; s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară îndeplinirii demersurilor prevăzute de Legea nr. 77/2016 şi au fost obligaţi debitorii intimaţi să achite contestatoarei suma de 20 RON cu titlul cheltuieli de judecată.

La data de 06 septembrie 2017, împotriva acestei sentinţe a declarat apel debitorul intimat B..

Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ Fiscal şi de Insolvenţă, prin decizia nr. 398A/2018 din 17 aprilie 2018, a respins ca neîntemeiat apelul declarat de către apelantul-debitor B. în contradictoriu cu intimata-creditoare A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1624/2017 din 19 iunie 2017 pronunţată de către Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2016, a respins ca neîntemeiată cererea apelantului-debitor B. în vederea obligării intimatei-creditoare A. S.A. la plata de cheltuieli de judecată în fond şi în apel.

Împotriva acestei decizii, debitorul B. a declarat recurs, iar prin încheierea din 4 iunie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. a dispus suspendarea judecăţii recursului formulat de B. împotriva deciziei nr. 398/2018 din 17 aprilie 2018 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar nr. x/2016, până la pronunţarea de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a unei hotărâri preliminare asupra sesizării formulate de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2017.

Creditoarea A. S.A. a declarat recurs împotriva încheierii din 4 iunie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În argumentarea cererii de recurs, recurenta-creditoare susţine că în mod nelegal instanţa de recurs a suspendat judecata recursului, în condiţiile în care CJUE s-a pronunţat cu privire la aceste aspecte în cauza C-186/16 Andriciuc, hotărând că revine instanţei naţionale obligaţia să verifice dacă consumatorul a fost informat cu privire la toate elementele care pot avea un efect asupra întinderii obligaţiei sale şi care permit acestuia să evalueze costul total al împrumutului său.

Mai mult decât atât, în pricina de faţă instanţa este învestită cu soluţionarea unei contestaţii împotriva notificării de dare în plată formulată de debitorii băncii, fiind chemată să verifice îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a unei astfel de notificări în conformitate cu prevederile Legii 77/2016.

Întrebările preliminare formulate de Curtea de Apel Cluj nu prezintă relevanţă în speţa de faţă, în discuţie nefiind vorba despre valabilitatea clauzelor contractuale, ci îndeplinirea unor condiţii pentru darea în plată a unui imobil şi stingerea datoriilor.

Pentru aceste considerente, recurenta se consideră îndreptăţită să solicite admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii.

Prin întâmpinarea depusă la data de 17 septembrie 2019, intimatul B. a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea încheierii atacate ca fiind legală.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 17 decembrie 2019, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 30 decembrie 2019, intimatul depunând punct de vedere asupra raportului.

Prin încheierea din 12 martie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. A. împotriva încheierii din 4 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. şi a acordat termen la data de 21 mai 2020, cu citarea părţilor.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, constată că recursul recurentei A. S.A. A. este fondat şi va fi admis, pentru următoarele considerente:

Recurenta A. S.A. şi-a întemeiat memoriul de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează încălcarea normelor de drept material, însă Înalta Curte apreciază că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora, casarea unei hotărârii se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Din această perspectivă se constată că recurenta a pus în discuţie aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., fiind dispusă în mod eronat, de instanţă, măsura suspendării cauzei.

Astfel, Curtea de Apel Alba Iulia, prin încheierea atacată a apreciat că în cauză se impune suspendarea cauzei, întrucât Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a fost sesizată de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2017, cu o întrebare preliminară, având următorul conţinut:

"În contextul în care, la acordarea creditului consumatorului nu i-au fost prezentate calcule predicţii cu privire la impactul economic, pe care o eventuală fluctuaţie a cursului o va avea cu privire la obligaţiile totale de plată, se poate susţine cu temei că o astfel de clauză de preluare în întregime a riscului valutar de către consumator, în temeiul principiului nominalismului, este clară şi inteligibilă şi că profesionistul, banca, şi-a îndeplinit cu bună credinţă obligaţia de informare a cocontractantului, în condiţiile în care gradul maxim de îndatorare a fost raportat strict la cursul de schimb de la data acordării creditului ?".

Susţinerea recurentei, potrivit căreia, suspendarea cauzei este greşită, se constată a fi întemeiată, având în vedere că întrebarea preliminară formulată de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2017, viza suportarea riscului valutar în contextul obligaţiei de informare cu privire la impactul economic al fluctuaţiei cursului valutar.

Astfel, instanţa este învestită cu soluţionarea unei contestaţii împotriva notificării de dare în plată formulată de debitorii băncii, fiind chemată să verifice îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a unei notificări, în conformitate cu prevederile Legii nr. 77/2016, iar în recurs, instanţa de casare este învestită cu verificarea legalităţii deciziei pronunţată de instanţa inferioară.

Or, aspectele sesizate de Curtea de Apel Cluj nu prezintă relevanţă în speţa de faţă, câtă vreme nu se pune în discuţie legalitatea clauzelor contractuale a convenţiei încheiată între părţi, a căror valabilitate şi efecte este incontestabilă, ci îndeplinirea unor condiţii pentru darea în plată a unui imobil şi stingerea datoriilor.

Aşadar, indiferent de soluţia pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene cu privire la întrebările adresate, aceasta nu are relevanţă în speţa de faţă, în care se analizează condiţiile de admisibilitate a unei notificări de dare în plată, raportat la un contract valabil încheiat între părţi.

Din analiza dispoziţiilor evocate, se observă că măsura suspendării reprezintă un incident în cursul desfăşurării acţiunii, constând în oprirea vremelnică a procedurii de judecată din cauza unor împrejurări voite de părţi sau independente de voinţa lor, aceste prevederi reglementând un caz de suspendare facultativă a judecăţii şi nu obligaţia instanţei de a suspenda judecata cauzei.

Prin urmare, Înalta Curte constată că soluţia ce urmează a se pronunţa în prezenta cauză nu depinde de soluţia ce se va da cu privire la sesizarea formulată de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2017, aspect în considerarea căruia, constată că instanţa de apel a suspendat în mod eronat cauza în raport cu prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Aşadar, prin menţinerea măsurii suspendării judecăţii cauzei s-ar încălca şi dispoziţiile constituţionale care prevăd liberul acces la justiţie şi garantarea dreptului la apărare, precum şi cele referitoare la dreptul persoanei la un proces echitabil, totodată se va aprecia dacă nu cumva suspendarea judecăţii, cu consecinţa întârzierii soluţionării pe fond a cauzei, poate prejudicia grav pe oricare dintre părţi.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. A. împotriva încheierii din 4 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, cu consecinţa casării încheierii atacate şi trimiterii cauzei aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. A. împotriva încheierii din 4 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât B..

Casează încheierea atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2020.