Revision for contradictory judgments denied for lack of identity of object in bankruptcy creditor assembly quorum disputes

Şedinţa publică din data de 20 mai 2020

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la 24.03.2020, S.C. A. S.R.L., prin administrator special B. şi prin administrator judiciar S.C. C.., a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 104/R/24.03.2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. din 1865, susţinând că hotărârea enunţată este contradictorie în principal deciziei civile nr. 25/13.02.2018, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2011.

Astfel, revizuenta a solicitat anularea în parte a hotărârii, în ceea ce priveşte dispoziţia de respingere a recursurilor exercitate de S.C. A. S.R.L., prin administrator special şi prin administrator judiciar, referitor la pct. 2 al Hotărârii adunării creditorilor din 19.06.2019, pentru contradicţia existentă la nivelul considerentului decident, care a determinat la nivel sistemic soluţia din dispozitiv, în raport de alte hotărâri judecătoreşti pronunţate în procedura insolvenţei, elocventă în acest sens fiind decizia civilă nr. 25/13.02.2018.

Contradictorialitatea dintre cele două hotărâri vizează instituirea unui alt mecanism de cvorum şi de vot în adunarea creditorilor decât cel validat anterior sub aspectul legalităţii, de mai multe ori, prin alte hotărâri judecătoreşti prounţate în această procedură de reorganizare, pe bază de plan.

Raportat şi la regimul juridic al planului de reorganizare, revizuenta consideră că drepturile câştigate prin decizia civilă nr. 25/13.02.2018 nu pot fi revocate sau contrazise prin decizia civilă nr. 104R/24.03.2020.

Prezenta cerere de revizuire are în vedere şi alte hotărâri judecătoreşti pronunţate de Curtea de Apel Timişoara în recurs, care evocă fondul şi validează aceeaşi regulă de drept reflectată în aplicarea dispozitivului, respectiv deciziile nr. 270/23.10.2018 şi nr. 298/16.03.2017.

Revizuenta a mai arătat că decizia a cărei retractare o solicită este prima şi singura în care aceeaşi problemă de drept, referitoare la cvorumul şi modalitatea de vot în adunarea de creditori, a obţinut o altă soluţie decât în toate celelalte pronunţate până atunci.

În continuare, revizuenta a arătat că procedura insolvenţei sale a fost deschisă la 08.12.2011 sub imperiul Legii nr. 85/2006, că planul de reorganizare a fost confirmat de judecătorul-sindic prin sentinţa nr. 1599/12.06.2014 şi că, ulterior confirmării planului de reorganizare, hotărârile adunării creditorilor au fost luate prin raportare la criteriile legale reprezentate de un cvorum egale cu 30% din creanţele asumate la plată prin programul de plăţi şi decizie egală cu majoritatea dintre creanţele prezente, astfel cum sunt reflectate în programul de plăţi. Aceste instrumente legale au rezultat din aplicarea art. 15 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006.

În procedura insolvenţei orice contestaţie la hotărârile luate de adunarea creditorilor şi indiferent de obiectul concret al hotărârii în sine are în vedere verificarea, prima facie, a cvorumului de vot şi de decizie, întrucât obiectul controlului judiciar exercitabil împotriva oricărei hotărâri a acestui organ colegial este legalitatea acesteia, conform art. 14 alin. (7) din Legea nr. 85/2006.

Matematica decizională a acestui vot a caracterizat toate hotărârile adunărilor de creditori din procedura insolvenţei, printre care relevantă este decizia civilă nr. 25/13.02.2018, în cadrul căreia decizia adunării creditorilor din 07.06.2017 a fost considerată legală, întrucât atât cvorumul, cât şi votul, au fost raportate la programul de plăţi aferente planului de reorganizare.

De asemenea, alte două decizii anterioare au menţionat identic şi au reflectat în mod corespunzător soluţia din dispozitiv numai prin raportare la matematica votului.

Predictibilitatea soluţiilor este atinsă doar în ipoteza în care criteriile de aplicare a cvorumului de prezenţă şi de decizie rămân aceleaşi. În ipoteza în care acestea sunt schimbate printr-o construcţie juridică ulterioară, matematica devine conflictuală şi neagă soluţia juridică precedentă.

Or, prin decizia nr. 104/R/24.03.2020, instanţa şi-a revizuit premisa de legalitate faţă de care au fost verificate în trecut hotărârile adunărilor creditorilor din perioada de reorganizare, raportând atât cvorumul, cât şi votul, la creanţele reflectate în programul de plăţi, dar ajustat cu plăţile deja efectuate.

Astfel, soluţia de admitere a contestaţiei formulate de D.. împotriva hotărârii adunării creditorilor a venit ca efect direct al schimbării paradigmei majore a raţionamentului judiciar, iar prezenta cerere de revizuire are în vedere strict aspectul tehnic-procedural al contradicţiei dintre soluţiile judiciare arătate, contradicţie care atinge şi determină conflictul dispozitivelor.

În continuare, revizuenta a mai arătat că cele două hotărâri sunt pronunţate de instanţe de recurs după evocarea fondului şi că prin decizia nr. 25/13.02.2018 judecătorul sindic a verificat cvorumul de prezenţă şi de vot în cadrul adunării, considerându-l corect prin raportare la creanţele din programul de plăţi, iar prin cea de-a doua hotărâre, respectiv nr. 104R/24.03.2020, judecătorul sindic a considerat nelegală hotărârea adunării creditorilor din 19.06.2019, prin raportare la cvorumul de prezenţă şi de vot, dar având în vedere o componenţă diferită a masei creditorilor.

Rezolvarea de drept pe care prima hotărâre a dezlegat-o prin considerentul decident se impune cu autoritate de lucru judecat faţă de a doua hotărâre căreia, totuşi i s-a dat o rezolvare contrară, cu consecinţa adoptării unei soluţii contrare.

În cauza de faţă, revizuirea tinde să protejeze drepturile câştigate din deciziile nr. 25/13.02.2018 şi nr. 270/23.10.2018 şi care reprezintă modul de calcul al creanţelor votanţilor în procedura de reorganizare a debitoarei A. S.R.L., planul de reorganizare fiind un contract judiciar.

Autoritatea de lucru judecat este legată de verificarea jurisdicţională realizată de prima instanţă, ca atare trebuie recunoscut acest atribut motivelor necesare, care explică dispozitivul, făcându-l comprehensibil.

A mai arătat că este îndeplinită existenţa triplei identităţi referitoare la părţi, obiect şi cauză.

Intimata D. S.A. - Sucursala Timişoara a depus la dosar întâmpinare, prin care a susţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale revizuirii sub aspectul triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză.

Pe fondul cererii a solicitat respingerea acesteia ca nefondată, deoarece problema ridicată nu a fost soluţionată de o manieră contrară prin hotărârile judecătoreşti supuse analizei.

Examinând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, Înalta Curte urmează să o respingă pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, revizuirea poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se întemeiază pe stabilitatea impusă de autoritatea de lucru judecat şi are în vedere situaţia în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunţată în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane şi având aceeaşi calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă "constatarea cu întârziere a autorităţii lucrului judecat".

Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă sunt întrunite cumulativ mai multe condiţii, una din acestea fiind aceea ca hotărârea potrivnică, a cărei anulare se solicită, să fi nesocotit puterea lucrului judecat dată de o altă hotărâre, ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv hotărârile să aibă aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză.

Revizuirea pentru contrarietatea de hotărâri determinată de ignorarea autorităţii de lucru judecat valorifică, în temeiul art. 322 pct. 7, raportat la art. 327 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. de la 1865, efectul negativ al autorităţii de lucru judecat. Această interpretare a dispoziţiilor evocate se deduce având în vedere că, în procedura revizuirii, hotărârea pronunţată cu ignorarea autorităţii de lucru judecat se anulează, ca premisă a soluţionării deja a procesului, prin hotărârea anterioară care se bucură de autoritate şi care se opune pro veritate accipitur.

Condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în speţă, întrucât între hotărârile pretins a fi contradictorii, care au fost pronunţate în procedura de insolvenţă a debitoarei S.C. A. S.R.L., nu există identitate de obiect, motiv pentru care nu se poate reţine existenţa autorităţii de lucru judecat.

În primul litigiu, soluţionat prin decizia civilă nr. 25/13.02.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a respins recursul declarat de creditoarea D. S.A. prin Sucursala Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 1387/07.12.2017 a Tribunalului Timiş, ce a avut ca obiect contestaţia formulată împotriva hotărârii adunării creditorilor din 26.05.2017 şi a raportului de activitate aferent perioadei 01.01.2017-31.03.2017.

Spre diferenţă, în cel de-al doilea litigiu, soluţionat prin decizia civilă nr. 104/R/24.03.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a admis recursurile declarate de debitoarea S.C. A. S.R.L., prin administrator special şi administrator judiciar, împotriva sentinţei civile nr. 1502/20.12.2019 a Tribunalului Timiş şi a modificat în parte hotărârea atacată, în sensul că a respins contestaţia formulată de creditoarea D. S.A. împotriva raportului de activitate aferent perioadei 18.04.2019-20.06.2019, menţinând-o în rest cu privire la dispoziţia de admitere a contestaţiei împotriva hotărârii adunării creditorilor din 19.06.2019.

Având în vedere obiectul diferit al dosarelor, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte două condiţii de admisibilitate, referitoare la părţi şi cauză, faţă de împrejurarea că cele trei condiţii trebuie întrunite cumulativ.

Anularea hotărârii nu poate fi obţinută pe calea revizuirii, în cauză, deoarece într-o asemenea situaţie rezolvarea litigiului nu se limitează la eliminarea ultimei hotărâri. O eventuală anulare a hotărârii atacate, pe premisa art. 327 alin. (1) teza finală C. proc. civ., lasă nesoluţionat litigiul, impunând rejudecarea sa, câtă vreme hotărârea anterioară nu reprezintă actul final al judecăţii, soluţie inacceptabilă din punct de vedere legal.

În concluzie, în revizuire se valorifică efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, iar o eventuală nerespectare a puterii de lucru judecat conţinute de prima hotărâre nu poate fi cenzurată în calea extraordinară de atac a revizuirii întemeiate pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. determinată de împrejurarea că obiectul juridic al cauzei subsecvente nu este acelaşi cu cel al primei cauze.

În consecinţă, faţă de cele arătate, se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile esenţiale pentru admisibilitatea unei revizuiri întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L., prin administrator special B. şi prin administrator judiciar S.C. C.. împotriva deciziei civile nr. 104/R/24.03.2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2011.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 mai 2020.