Ancillary intervention appeal annulled for failure to state cassation grounds.

Şedinţa publică din data de 19 mai 2020

Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2013, s-a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie formulată de petenţii A. şi B..

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că cererea de intervenţie accesorie formulată de petenţi nu respectă exigenţele impuse de art. 148 alin. (1) C. proc. civ., la care face trimitere art. 63 alin. (1) din acelaşi cod, în sensul că nu sunt indicate motivele cererii formulate. Totodată, instanţa a reţinut că nu există nici elemente din care să reiasă interesul concret şi propriu avut în vedere de intervenienţii accesoriu la formularea acestei cereri, câtă vreme pentru a se admite în principiu intervenţia accesorie trebuie să se constate nu doar un interes al persoanei în favoarea căreia se formulează cererea, cât şi, separat, un interes personal al intervenienţilor, respectiv folosul practic urmărit de aceştia.

Împotriva acestei încheieri, petenţii A. şi B. au declarat recurs, în termen legal, prin care au solicitat admiterea căii de atac, şi în rejudecare admiterea cererii de intervenţie accesorie.

În motivare, recurenţii arată că sunt coproprietari, alături de C., asupra imobilului în litigiu, şi că ar trebui introduşi în cauză cu aceleaşi drepturi ca şi apelantul C., sau cu un procent din suma acordată la fond apelantului C..

Recursul nu a fost încadrat şi motivat în drept.

Prin întâmpinările depuse la dosar, intimaţii D. S.R.L., prin administrator judiciar E.. şi C. au invocat excepţia nulităţii recursului şi, în subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimaţi prin întâmpinare, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi act normativ, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e, precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aşadar, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de legea procesual civilă, precum şi formularea acestora cu depăşirea termenului legal sunt sancţionate cu anularea recursului.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Se reţine că recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii recurate, indiferent de gradul de nemulţumire al recurenţilor cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

Prin raportare la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că prin cererea de recurs nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În speţă, nu se poate considera că afirmaţiile recurenţilor din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ.. Acestea trebuie interpretate în sensul formulării unei argumentaţii juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţa de apel în legătură cu dispoziţiile legale menţionate, instanţa de recurs neputându-se substitui părţii, în sensul de a completa deductiv argumentaţia căii de atac.

Mai mult, se observă că din modul de formulare a cererii de recurs, prin complinirea arătării motivelor de fapt pe care ar fi trebuit să le aibă în vedere instanţa de apel dar care nu au fost indicate prin cererea de intervenţie, petenţii urmăresc stabilirea situaţiei de fapt, pentru prima dată, de către instanţa de casare, demers care nu poate fi realizat în această cale extraordinară de atac, care urmăreşte doar stabilirea conformităţii hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, aspectele factuale şi criticile de netemeinicie fiind incompatibile cu această cale de atac nedevolutivă.

De asemenea, se observă şi faptul că cererea de recurs nu conţine precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate, singura precizare a recurenţilor fiind aceea că instanţa de apel a respins cererea de intervenţie accesorie în temeiul dispoziţiilor art. 148 alin. (1) C. proc. civ.. Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea unor nemulţumiri faţă de soluţia pronunţată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală.

În consecinţă, reţinând că în speţă nu este posibilă o încadrare a motivelor de recurs, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac împotriva încheierii din 14 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenţii A. şi B. împotriva încheierii din 14 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2013.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 mai 2020.