Nullity of civil judgment and procedural deficiencies in cassation appeal drafting

Şedinţa publică din data de 15 mai 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub număr de dosar x/2018, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (A.A.A.S., fostă A.V.A.B.) şi C. - Sucursala Iaşi, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate nulitatea absolută a sentinţei civile nr. 200 din 25 noiembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Comercială, în dosarul nr. x/2004.

La 21 mai 2018, reclamanţii au depus la dosar o precizare a cererii introductive prin care au indicat faptul că din eroare cauza a fost înregistrată ca având drept obiect "contestaţie în anulare", cu încălcarea principiului disponibilităţii, în realitate fiind vorba de o "cerere de constatare nulitate absolută act".

Prin sentinţa civilă nr. 82/F din 20 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la 4 septembrie 2018, sub număr de dosar x/2018

Prin sentinţa civilă nr. 3095 din 16 octombrie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins cererea, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanţii au declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 270 din 18 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost respins ca nefondat.

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., A. şi B. au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 270 din 18 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.â

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Subsumat motivului de recurs reglementat de pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., critică decizia atacată susţinând, în esenţă, că reţinerea instanţei de apel vizând faptul că nulitatea este condiţionată de existenţa unei vătămări este în contradicţie cu dispoziţiile art. 176 alin. (3) C. proc. civ., care stipulează expres că nulitatea unui act nu este condiţionată de existenţa unei vătămări.

În acest context, recurenţii apreciază ca fiind incidente şi motivele stipulate de pct. 6 şi 8 ale art. 488 C. proc. civ.

În opinia recurenţilor, judecătorul de fond a încălcat şi norma prevăzută de art. 235 C. proc. civ., vizând caracterul interlocutoriu al încheierii prin care instanţa îşi verifică din oficiu competenţa.

Totodată, mai arată recurenţii, Curtea de Apel Bucureşti nu s-a pronunţat pe cererea reclamanţilor de repunere în termen solicitată prin precizările depuse pentru termenul din 20 iunie 2018, în dosarul nr. x/2018.

Intimata-pârâtă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului.

Intimata-pârâtă C. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, solicitând, în esenţă, în principal anularea recursului în temeiul art. 489 C. proc. civ., iar, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

Prin încheierea din 17 mai 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, recursul a fost transpus în completul de filtru în vederea efectuării procedurii de filtrare reglementată de art. 493 C. proc. civ., faţă de împrejurarea că prezentului litigiu i se aplică dispoziţiile C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, în raport de momentul la care a fost promovată cererea de chemare în judecată.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 8 noiembrie 2019, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând cererea de recurs formulată de recurenţii-reclamanţi A. şi B. din perspectiva criticilor indicate, astfel cum acestea au fost circumscrise temeiurilor de drept invocate (art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.), reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Se constată că, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecăţii nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei din apel, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurenţi a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluţia pronunţată în apel şi la argumentele folosite de instanţa de control judiciar în fundamentarea acesteia.

În susţinerea recursului au fost invocate formal dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., fără a se arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textelor de lege incidente, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale textului de lege anterior menţionat.

Întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, iar simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, la modalitatea în care au fost administrate şi analizate probele, precum şi succinta relatare a situaţiei de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

De altfel, recurenţii aduc în discuţie sentinţa apelată, relatează opinii despre dezlegările date de instanţa de declinare, fără a formula critici de nelegalitate la adresa deciziei pronunţată în apel, care formează obiectul prezentului recurs.

Prin urmare, simpla nemulţumire a părţilor cu privire la soluţia pronunţată, nu poate constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs, soluţionând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării şi dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile menţionate, obligaţie care revine sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

În considerarea celor ce preced, constatând că argumentele recurenţilor nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 270 din 18 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 270 din 18 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2020.