Cassation appeal against suspension order dismissed for lack of interest after appeal perimption

Şedinţa publică din data de 15 mai 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 12 februarie 2018 pe rolul Tribunalului Teleorman, secţia Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale şi contencios administrativ şi fiscal, sub număr de dosar x/2018, reclamanta DIRECŢIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ TELEORMAN, în contradictoriu cu intimata A., a solicitat instanţei ca prin sentinţa pe care o va pronunţa, să fie obligată pârâta la plata sumei de 691 RON, cu dobânzi şi penalităţi de întârziere, reprezentând prejudiciul cauzat unităţii reclamante prin depăşirea cheltuielilor de abonamente de telefonie pe perioada 2013-2015, astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr. 6/2016 emisă de Camera de Conturi Teleorman.

Prin sentinţa civilă nr. 359 din 19 aprilie 2018, Tribunalul Teleorman, secţia Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale şi contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată acţiunea reclamantei.

Împotriva acestei sentinţe, la 23 mai 2018, reclamanta DIRECŢIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ TELEORMAN a declarat apel, care a fost înregistrat la 7 iunie 2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub acelaşi număr de dosar.

Prin încheierea din 19 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, constatându-se că niciuna dintre părţi nu a solicitat judecarea pricinii în lipsă, având în vedere şi lipsa nejustificată a acestora la acel termen de judecată, s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei, potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La 11 iunie 2019, împotriva încheierii de suspendare din 19 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanta DIRECŢIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ TELEORMAN a declarat recurs, care a fost înaintat spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recurenta - reclamantă DIRECŢIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ TELEORMAN a solicitat casarea încheierii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi reluarea judecăţii pricinii.

A susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată este nelegală, deoarece în cadrul cererii de apel formulate, reclamanta a solicitat judecata cauzei în lipsă, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2, teza a II-a C. proc. civ., astfel că dispoziţia instanţei de suspendare a judecării cauzei a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor menţionate.

În drept, au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Ulterior promovării recursului, prin decizia civilă nr. 3230 din 14 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia perimării şi a constatat perimată cererea de apel formulată de apelanta-reclamantă DIRECŢIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ TELEORMAN împotriva sentinţei civile nr. 359 din data de 19 aprilie 2018 pronunţate de Tribunalul Teleorman, secţia Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale şi contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A..

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 17 ianuarie 2020 s-a dispus comunicarea raportului către părţi, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părţile nu au depus la dosar puncte de vedere asupra raportului întocmit.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes, invocată din oficiu, a reţinut următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Astfel, printre condiţiile care se cer a fi îndeplinite în vederea exercitării acţiunii civile se numără şi existenţa interesului, prin interes înţelegându-se folosul practic pe care o parte îl urmăreşte prin punerea în mişcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca acesta să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual, astfel cum impun dispoziţiile art. 33 teza I C. proc. civ.

Cerinţa interesului trebuie să se verifice nu numai la data sesizării instanţei, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la una sau alta dintre formele procedurale care alcătuiesc conţinutul acţiunii civile (cereri, excepţii, exercitarea căilor de atac etc.).

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea căii de atac, instanţa trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obţine în ipoteza admiterii cererii în procedura specifică.

Conform art. 458 C. proc. civ.:

"Căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes (…)".

În speţă, prin încheierea atacată s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în baza dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părţilor.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, ulterior promovării prezentului recurs, la 14 iunie 2019, prin decizia civilă nr. 3230 din 14 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, cauza a fost soluţionată, fiind admisă excepţia perimării şi constatată perimată cererea de apel formulată de apelanta-reclamantă Direcţia de Sănătate Publică Teleorman.

În consecinţă, interesul promovării prezentei cereri de recurs nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, în sensul că nu mai este actual, recurenta nu mai poate justifica un interes în exercitarea căii de atac, întrucât efectele încheierii recurate s-au produs până la data de 14 iunie 2019, când cauza a fost soluţionată (s-a constatat perimată cererea de apel), şi, în plus, reclamanta DIRECŢIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ TELEORMAN nici nu a declarat recurs împotriva deciziei prin care s-a constatat perimarea.

Astfel, cererea de recurs promovată de recurentă a rămas lipsită de interes, demersul procesual, iniţial justificat, a rămas fără o finalitate practică din punct de vedere juridic, iar soluţia consacrată jurisprudenţial în atare situaţii este aceea a respingerii cererii ca fiind lipsită de interes.

Pentru raţiunile înfăţişate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de recurenta DIRECŢIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ TELEORMAN împotriva încheierii din 19 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de recurenta DIRECŢIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ TELEORMAN împotriva încheierii din 19 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2020.