Recusal motion dismissed; cassation appeal annulled for failure to pay mandatory judicial stamp duty

Şedinţa publică din data de 15 mai 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea formulată de către petentul A. în cadrul apelului declarat de debitoarea B. S.A. prin/şi administratorul special C. împotriva sentinţei Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal nr. 95 din 28 februarie 2019, pronunţată în dosarul de insolvenţă nr. 1530/114/2017/a66, cerere însuşită de către intimata-pârâta S.C. D. S.R.L. la termenul de judecată din data de 22 aprilie 2019, s-a solicitat recuzarea domnilor judecători E. şi F., învestiţi cu soluţionarea apelului menţionat.

În motivarea cererii de recuzare s-a arătat, în esenţă, că cei doi judecători au pronunţat decizia nr. 29 din 30 ianuarie 2019 în dosarul asociat nr. x/2017, în cadrul căreia au respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant al societăţii debitoare B. S.A., prin administrator special C., excepţie invocată şi în prezenta cauză, în apelul incident declarat şi asupra căreia judecătorii sunt chemaţi să se pronunţe, astfel că este aplicabil motivul de incompatibilitate prevăzut de dispoziţiile art. 42 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 7 mai 2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II - a civilă a respins ca neîntemeiată, cererea de abţinere formulată de domnii judecători E. şi F., membri ai completului de judecată 1 A LPI, în cadrul dosarului nr. x/2017

A respins, ca neîntemeiată, cererea de recuzare formulată de petentul A., însuşită de către intimata-pârâtă S.C. D. S.R.L., împotriva domnilor judecători E. şi F., membri ai completului de judecată 1 A LPI, învestiţi cu soluţionarea apelului declarat de reclamanta S.C. B. S.A. împotriva sentinţei nr. 95 din 28 februarie 2019 pronunţată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi S.C. D. S.R.L. şi G., administrator judiciar al debitoarei S.C. B. S.A.

Ulterior, prin decizia civilă nr. 266 din 31 mai 2019, definitivă, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a respins apelul declarat de reclamanta S.C. B. S.A. prin/şi administratorul special C. împotriva sentinţei civile nr. 95 din data de 28 februarie 2019 pronunţate de Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu pârâta S.C. D. S.R.L. şi administratorul judiciar H. al debitoarei S.C. B. S.A. (care l-a înlocuit pe administratorul judiciar G., conform încheierii de şedinţă din 24 aprilie 2019 pronunţată de Tribunalul Buzău, în dosarul nr. x/2017), ca fiind nefondat.

Împotriva încheierii din 7 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. a declarat recurs.

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi admiterea cererii de recuzare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin acesta constatându-se că recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţia privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, datorată conform prevederilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin încheierea din 17 ianuarie 2020, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raportul întocmit în cauză.

La termenul din 15 mai 2020, completul de filtru a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate, chestiunea prealabilă a timbrajului, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii.

Recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. împotriva încheierii din 7 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, va fi anulat ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ.:

"La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii …".

Conform dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de către instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă, până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanţa, reclamantul nu îndeplineşte obligaţia de plată a taxei, instanţa va anula cererea sau o va soluţiona în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.

Se constată că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, iar recurenta, în mod nejustificat, nu s-a conformat obligaţiei ce-i revenea, deşi i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 200 RON, stabilită în sarcina sa, conform dispoziţiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

De asemenea, se constată că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligaţia timbrării.

Este de amintit că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi respectarea dispoziţiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei, aceasta nefiind legal sesizată.

Prin urmare, faţă de cele ce preced, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, instanţa este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de lege.

Or, în cauză, aceste cerinţe se constată a nu fi îndeplinite, aşa încât, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a da eficienţă dispoziţiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi să anuleze, ca netimbrată, cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. împotriva încheierii din 7 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. împotriva încheierii din 7 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2020.