Revision of res judicata: Inadmissibility when challenging the earliest judgment among contradictory decisions rather than the most recent one
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the consolidated petitions for revision, leaving the first-instance judgment excluding the associate from the company and the appellate decision upholding it in force, while ordering the petitioner to pay the respondent company 5,000 RON in reduced judicial costs. The case involved a commercial dispute where a shareholder sought the revision of final civil judgments that had excluded them from a limited liability company, arguing that subsequent German criminal and civil judgments established a contradictory finding that the company had four associates rather than two, thereby violating the authority of res judicata. The Court held that revision based on contradictory judgments is admissible only when the judgment under attack is the most recent one and violates the res judicata effect of a prior final judgment; since the petitioner sought to annul the earlier 2015 and 2016 decisions against later 2018 foreign judgments, the essential condition of attacking the last judgment in the chain of contradictory decisions was not met, rendering the extraordinary remedy inadmissible under Article 322(1)(7) and Article 327 of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990, art. 322 pct. 7 C. proc. civ, art. 28 C. proc. pen, art. 323 alin. (2) C. proc. civ, art. 28 din C. proc. pen, art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ; Revision of res judicata: Inadmissibility when challenging the earliest judgment among contradictory decisions rather than the most recent one: The case involved a commercial dispute where a shareholder sought the revision of final civil judgments that had excluded them from a limited liability company, arguing that subsequent German criminal and civil judgments established a contradictory finding that the company had four associates rather than two, thereby violating the authority of res judicata. The Court held that revision based on contradictory judgments is admissible only when the judgment under attack is the most recent one and violates the res judicata effect of a prior final judgment; since the petitioner sought to annul the earlier 2015 and 2016 decisions against later 2018 foreign judgments, the essential condition of attacking the last judgment in the chain of contradictory decisions was not met, rendering the extraordinary remedy inadmissible under Article 322(1)(7) and Article 327 of the Code of Civil Procedure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe main ground for dismissing the revision petitions as inadmissible due to the failure to meet cumulative admissibility conditions.
The procedural basis for imposing court costs and attorney fees on the petitioner.
Full text
Şedinţa publică din data de 15 mai 2020
Deliberând asupra cererilor de revizuire conexate, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 29 noiembrie 2011 pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei să dispună, în baza art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea 31/1990, excluderea asociatului pârât din societatea S.C. NEG TEREN S.R.L., cu stabilirea structurii participării la capitalul social al societăţii ca urmare a excluderii şi, de asemenea, să dispună cu privire la suma care i se cuvine asociatului exclus care să reprezinte valoarea părţii proporţionale din patrimoniul societăţii, în cazul în care părţile nu pot stabili de comun acord această sumă. Totodată, reclamantul a solicitat şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 80-82 şi 222 alin. (1) lit. d) din Legea 31/1990.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca nefondată, iar pe calea cererii reconvenţionale a solicitat excluderea reclamantului A. din societatea Neg Teren S.R.L., iar, în subsidiar, dizolvarea societăţii în temeiul art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990.
Prin sentinţa civilă nr. 116 din 21 ianuarie 2015, Tribunalul Constanţa a admis în parte cererea principală având ca obiect excludere asociat formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi S.C. NEG TEREN S.R.L., a dispus excluderea pârâtului B. din cadrul societăţii S.C. NEG TEREN S.R.L.., părţile sociale aparţinând pârâtului B. vor reveni celuilalt asociat - A.; a respins ca prematur capătul de cerere privind stabilirea contravalorii părţilor sociale cuvenite pârâtului B.; a respins ca nefondată cererea reconvenţională formulată de pârâtul reconvenient B.; a admis cererea formulată de d-na expert C. şi a dispus majorarea onorariului cuvenit d-nei expert cu suma de 7.650 RON, plata onorariului fiind în sarcina reclamantului; a obligat pârâtul B. la plata către reclamant a sumei de 8690,30 RON - cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe, pârâtul B. a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 2 din 11 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2011, a fost respins ca nefondat.
Prin cererea înregistrată la 16 ianuarie 2019 pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub număr de dosar x/2019, B. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii A. şi societatea Neg Teren S.R.L. Constanţa, revizuirea deciziei civile nr. 2/11.01.2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în dosarul x/2011, şi a sentinţei civile nr. 116/21.01.2015 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în acelaşi dosar, solicitând să se dispună anularea hotărârilor sus-menţionate şi, rejudecând fondul, în forma în care a rămas valabil, prin pronunţarea apelului să se dispună admiterea acestuia cu consecinţa respingerii acţiunii formulate de către intimat ca nefondată.
În motivarea cererii, se arată, în esenţă, că în cauză este incident motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, dat fiind faptul că există hotărâri potrivnice, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Se învederează că la data de 10.02.2018 a avut loc pe rolul Judecătoriei Pankow Weisensee judecata dosarului civil nr. x 187/18 a domnului B. senior-asociat la societatea Neg Teren S.R.L., împotriva revizuentului B. jr.. S-a constatat dreptul de proprietate la părţile sociale ale domnului B. senior şi s-a dispus obligarea sa la predarea părţilor sociale pe care le deţinea fiduciar pentru acesta.
Ţinând cont că decizia de excludere prevedea expres doar părţile sociale care îi aparţineau - care aşa cum însuşi A., prin declaraţia sa de inculpat, în dosarul penal a precizat că sunt doar 25% - doar acestea puteau fi predate către ceilalţi asociaţi.
În cadrul procesului penal aflat pe rolul Judecătoriei Neuruppin, atât instanţa penală cât şi inculpatul A. precizează că societatea avea 4 asociaţi şi că fiecare deţinea 25% din părţile sociale.
Instanţa civilă în dosarul sus menţionat decide prin dispozitiv că:
"Pârâtul, - adică revizuentul din prezenta cauză -, este obligat să acorde reclamantului 25% din acţiunile societăţii române înscrise în Registrul Comerţului".
Iar în considerente, instanţa civilă constată, cum unanim toţi asociaţii au confirmat şi însăşi instanţa penală a constat că:
"pârâtul deţine fiduciar în favoarea reclamantului 25% din acţiunile societăţii menţionate în dispozitiv. Reclamantul a solicitat ca pârâtul să îi returneze părţile sociale ale societăţii comerciale".
Atât timp cât deţinea doar 25% din părţile sociale, celelalte aparţinând în baza contractului de fiducie şi de cesiune a domnului D., respectiv B. senior, doar acestea puteau fi transferate către ceilalţi asociaţi.
Astfel, susţine revizuentul, o decizie prin care acordă părţile sale sociale în volum de 25% doar către un singur asociat, nu poate fi reţinută, atât timp cât mai multe instanţe civile şi instanţe penale au constatat că societatea avea 4 asociaţi şi că domnul B. senior este asociatul societăţii şi îi revin cele 25% din părţile sociale.
Prin hotărârea potrivnică menţionată, instanţa civilă a constatat că reclamantul societăţii obligă partea la cedarea a 25% din acţiunile societăţii româneşti pe care aceasta le deţinea fiduciar pentru reclamant.
Aduce în vedere instanţei de judecată decizia penală din data de 31.08.2018, judecată de judecătoria Neuruppin în dosarul penal 80 BS 1/15, care l-a condamnat pe administratorul societăţii NEG TEREN, domnul A., stabilind cu autoritate de lucru judecat că societatea avea 4 asociaţi şi nu 2, aşa cum pretinde acesta în România.
Astfel, atât instanţa penală, cât şi asociatul societăţii A., personal, confirmă faptul că societatea are 4 asociaţi.
Prin decizia civilă din dosarul civil nr. 4 C 187/18, decizie rămasă definitivă prin nerecurare, instanţa civilă constată că domnul B. senior deţinea 25% din părţile sociale ale societăţii Neg Teren, care erau deţinute fiduciar de către revizuent. Iar prin decizia precizată, instanţa civilă constată definitiv că B. este asociatul societăţii şi că are un drept de a i se restitui părţile lui sociale ţinute fiduciar. Astfel, se recunoaşte şi calitatea lui de asociat. Şi contractul de fiducie şi cel de cesiune produce efecte, iar decizia de excludere nu afectează aceste drepturi.
Conform art. 28 C. proc. pen. constatările instanţei penale au autoritate de lucru judecat în ceea ce priveşte fapta şi persoana.
Astfel, se constată atât de către instanţa penală, cât şi de către instanţa civilă, că societatea avea 4 asociaţi, şi după excluderea sa au mai rămas doar 3, dintre care unul este tatăl său, care la rândul-i, în baza acestor decizii şi a constărilor Curţii de Apel Constanţa, a solicitat în instanţă cesionarea părţilor sociale deţinute de către fiul său B. în sistem fiduciar pentru el.
La termenul de judecată din 13 mai 2019, revizuentul a precizat că revizuirea este întemeiată numai pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, întrucât a invocat contrarietate între hotărâri judecătoreşti.
În raport de motivul de revizuire indicat - art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865 - şi de dispoziţiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865, instanţa a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa în soluţionarea cererii de revizuire.
Prin decizia civilă nr. 237/CA din 13 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa şi a fost declinată soluţionarea cererii de revizuire formulată de revizuentul B. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cererea de revizuire a fost înregistrată la 12 iunie 2019 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub număr de dosar x/2019
Prin cererea înregistrată la 31 ianuarie 2019 pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub număr de dosar x/2019, B. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii A. şi NEG TEREN S.R.L. CONSTANŢA, revizuirea deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanta în dosarul x/2011 şi a sentinţei civile nr. 116 din 21 ianuarie 2015 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în acelaşi dosar, în temeiul art. 322 pct. 5 ş 7 C. proc. civ., motivat de faptul că există hotărâri potrivnice, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
În motivarea cererii se arată că la data de 20.12.2018 a fost pronunţată încheierea penală din dosarul penal nr. x/2018 care este definitivă şi care constată că A., prin decontarea biletelor la ordin pe care şi le-a însuşit, a "creat evident un prejudiciu societăţii". Dosarul penal a avut ca părţi pe B. şi intimat A..
Instanţa penală a constatat ca fiind adevărate argumentele sale din decizia de excludere, A. însuşindu-şi biletele la ordin ale societăţii, aducând-o într-o situaţie financiară dificilă.
Instanţa a constatat expres că "primirea biletelor la ordin şi nedecontarea acestora în favoarea societăţii producând în mod evident un prejudiciu societăţii".
Decizia penală sus-precizată trebuie văzută şi sub aspectul deciziei penale din dosarul 80 BS 1/15, în care A. a depus biletele la ordin în original, arătând astfel că şi le-a însuşit şi nu le-a decontat în favoarea societăţii, aducând-o într-o stare financiară dificilă, situaţie de fapt stabilită, de altfel, şi de către instanţa penală germană care arata că, întrucât A. şi-a însuşit biletele la ordin, societatea nu a mai putut să îşi plătească datoriile către terţi.
Faptele care apar în decizia penală precizată şi în baza căreia solicită revizuirea deciziei precizate, sunt în totală contradicţie cu decizia civilă, lăsând această decizie civilă (nr. 2 din 11.01.2016) a cărei revizuire se cere, fără suport probatoriu.
Mai arată că prin decizia civilă s-a constatat, printre altele, că din cauza lui societatea a fost adusă într-o stare financiară dificilă, fiind o eroare de fapt care necesită restabilirea adevărului prin admiterea cererii de revizuire.
Acesta a fost unul din motivele de excludere.
În realitate, aşa cum mai multe instanţe penale deja au constatat, A. şi-a însuşit biletele la ordin, aducând prejudicii societăţii, şi nu revizuentul din prezenta cauză, cum pretind instanţele civile prin deciziile civile pronunţate.
Conform art. 28 din C. proc. pen., constatările instanţei penale au autoritate de lucru judecat în ceea ce priveşte fapta şi persoana, iar conform deciziei CCR nr. 866/2015, care este obligatorie, revizuirea este o cale de atac promovată pentru îndreptarea erorilor de fapt, ce are ca scop restabilirea adevărului în cauză, ceea ce este în deplină concordanţă cu prevederile art. 124 din Constituţie privind înfăptuirea justiţiei.
Astfel, se constată de către instanţa penală, în contradicţie cu constatările instanţei civile, că nedecontarea biletelor la ordin pe care A. şi le-a însuşit şi nu le-a decontat, a adus evident prejudicii societăţii (şi nu comportamentul revizuentului din prezenta cauză), aceasta fiind executată de fisc, fiind amendată pentru neplata impozitelor şi a taxelor, precum şi executată de către terţi.
Mai arată revizuentul că documentele noi pe care le depune la dosar infirmă afirmaţiile instanţei de judecată civile:
- că a adus societatea într-o situaţie financiară dificilă (faptic imposibil cât timp finanţa societatea şi era singurul care muncea pentru societate, iar A. şi-a însuşit veniturile societăţii din 2014, producând în mod evident un prejudiciu acesteia);
- că a cumpărat terenuri de la tatăl său ca să fraudeze societatea, fapt infirmat prin rechizitoriul de trimitere în judecată care arată că însuşi avocata reclamantului A. a primit banii, şi că alţi bani au fost predaţi autorităţilor locale de către tatăl său pentru reclamant cu titlu de mită. Tatăl său nu a primit nici un ban pentru aceste terenuri, pierzând astfel terenurile, pierzând veniturile din acestea, şi revizuentul a mai şi fost exclus din societate pentru faptul că tatăl său i-a ajutat să plătească mită prin terenurile acestea;
- documentele noi care erau în posesia numitului A. arată că nu a folosit banii în folosul societăţii, neplătind taxele şi impozitele datorate statului (biletele la ordin) în baza cărora şi instanţa penală a pronunţat încheierea penală precizată.
Iar în contrapunct, a trebuit să se judece cu banca pentru că acesta a interzis băncii să opereze biletele la ordin pentru plata taxelor şi impozitelor, aşa cum rezultă din sentinţa civilă nr. 12225/11.07.2012 din dosarul x/2012
Faptul că în momentul de faţă există în paralel constatările instanţei penale şi constatările instanţei civile care se exclud reciproc, arată necesitatea retractării şi revizuirii deciziei civile în baza constatărilor deciziei penale care arată că din cauza însuşirii biletelor la ordin societatea nu şi-a mai îndeplinit obligaţiile de plată şi că acestea "au produs în mod evident un prejudiciu societăţii", prejudiciu care nu a fost cauzat de revizuent.
Din aceasta perspectivă, solicită admiterea revizuirii astfel cum a fost formulată, cu consecinţa anulării deciziei civile nr. 2 din 11.01.2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanta, şi a sentinţei civile 116/21.01.2015 pronunţată de Tribunalul Constanta, în dosarul x/2011
Coroborarea celor 2 decizii penale ale instanţelor române şi germane, ambele definitive, conduc la retractarea hotărârii civile de excludere, deoarece aceasta a rămas fără suport probatoriu.
Nu este admisibil să fie în vigoare hotărâri contradictorii cu constatări contradictorii asupra aceleaşi situaţii de fapt. Astfel, se impune îndreptarea erorilor de fapt care au fost menţionate în decizia a cărei revizuire se solicită.
În subsidiar, în cazul în care se constată că decizia atacată nu evocă fondul, solicită disjungerea şi trimitea cauzei instanţei competente.
La termenul de judecată din 11 martie 2019, apărătorul revizuentului a precizat că motivul de revizuire a fost întemeiat pe art. 322 pct. 5 şi 7 C. proc. civ., însă, în opinia sa, rămâne pct. 7, întrucât s-au invocat contradicţii între hotărâri pronunţate de către instanţe, contradictorialitatea fiind între încheierea penală definitivă nr. 1977/20.12.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018 şi decizia nr. 2/11.01.2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în dosarul x/2011
În raport de motivul de revizuire indicat - art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instanţa a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa în soluţionarea cererii.
Prin decizia civilă nr. 124 din 11 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa şi a fost declinată soluţionarea cererii de revizuire formulată de revizuentul B. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cererea de revizuire a fost înregistrată la 21 mai 2019 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub număr de dosar x/2019
Prin încheierea pronunţată la 8 noiembrie 2019 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, în temeiul prevederilor art. 94 alin. (3) din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanţelor Judecătoreşti aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015, s-a dispus reunirea dosarului nr. x/2019 la cauza nr. 78/36/2019.
La termenul de judecată din 15 mai 2020 acordat pentru soluţionarea cererilor de revizuire conexate, Înalta Curte, cu prioritate, a pus în discuţie condiţia de admisibilitate a revizuirii privitoare la decizia care se atacă, respectiv dacă se poate solicita anularea deciziei nr. 2 din 11 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Constanţa şi a sentinţei nr. 116 din 21 ianuarie 2015 a Tribunalului Constanţa, pronunţate anterior hotărârilor despre care se susţine că le-ar contrazice, şi a reţinut cauza în pronunţare asupra acestui aspect.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată inadmisibilitatea cererii de revizuire, pentru următoarele considerente:
Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.
Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.
Motivul de revizuire invocat şi precizat de revizuent în susţinerea cererilor conexate vizează dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.
Conform acestor prevederi, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere:
"dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 327 alin. (1) din C. proc. civ., dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre.
Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă atunci când hotărârea a cărei anulare se solicită a nesocotit puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri, ceea ce presupune ca hotărârea care se solicită a fi anulată, să fie ulterioară celei a cărei putere de lucru judecat se pretinde că o încalcă.
Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării principiului autorităţii de lucru judecat şi conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunţate cu încălcarea acestui principiu.
Se impune precizarea faptului că instanţa competentă să se pronunţe asupra cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat, şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri pronunţate.
De altfel, unul din elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluţie definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată (Cauza Brumărescu contra României, paragraful 61).
În speţă, revizuentul a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., anularea deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2011, şi sentinţei civile nr. 116 din 21 ianuarie 2015 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul nr. x/2011 (hotărâri pronunţate în cadrul aceluiaşi proces, în stadii procesuale diferite ale acestuia), situaţie în care cererile de revizuire conexate sunt inadmisibile, având în vedere că hotărârile pretins potrivnice celor atacate au fost pronunţată ulterior acestora, neputând fi astfel îndeplinită condiţia încălcării principiului puterii de lucru judecat de către hotărârile atacate, câtă vreme hotărârile pretins potrivnice acestora nici nu existau.
O cerere de revizuire, care tinde la anularea primei hotărâri (cum este situaţie de faţă), iar nu a celei de a doua, este inadmisibilă.
Sub acest aspect, este lipsită de relevanţă data pornirii proceselor în care s-au pronunţat hotărârile ulterioare, ceea ce are relevanţă fiind data rămânerii definitive, căci numai prin raportare la această dată se pune problema încălcării autorităţii de lucru judecat.
Pentru raţiunile înfăţişate, în temeiul art. 322 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge cererile de revizuire conexate, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., ca inadmisibile.
Având în vedere că în cauză nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate vizând atacarea ultimei hotărâri pronunţate, dintre cele pretins contradictorii, iar revizuentul solicită anularea unor hotărâri în privinţa cărora nu se poate pune problema că ar încălca autoritatea de lucru judecat a altor hotărâri pronunţate ulterior, instanţa a apreciat că nu se mai impune discutarea şi soluţionarea celorlalte condiţii de admisibilitate a revizuirii, şi nici analizarea incidentelor procedurale invocare de revizuent cu privire la acestea, respectiv excepţiile de neconstituţionalitate şi cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, câtă vreme toate condiţiile de admisibilitate ale revizuirii trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea oricăreia dintre acestea face inutilă cercetarea celorlalte şi duce la soluţia inadmisibilităţii căii extraordinare de atac.
Constatând culpa procesuală a revizuentului în promovarea cererilor de revizuire de faţă şi în raport de solicitarea intimatei S.C. NEG TEREN S.R.L. privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmează ca, în temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., să oblige pe revizuentul B. la plata sumei de 5000 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocaţial redus, către intimata S.C. NEG TEREN S.R.L..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibile cererile de revizuire conexate, formulate de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2011 şi împotriva sentinţei nr. 116 din 21 ianuarie 2015 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul nr. x/2011.
Obligă pe revizuentul B. la plata sumei de 5000 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocaţial redus, către intimata S.C. NEG TEREN S.R.L..
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2020.