Recusability of a Court of Appeal decision declaring an appeal null: inapplicability of appeal against an appeal and finality of interlocutory decisions.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appeal as inadmissible, rendering the Court of Appeal’s prior ruling final and without further appeal. The dispute originated from a labor and social insurance conflict where the first-instance court declared the claimer’s action perished due to procedural inactivity; the claimer’s subsequent appeal against that decision was declared null by the Court of Appeal, which prompted the present second-level appeal. The decisive legal basis for the dismissal is the principle of the legality of appeals (art. 457 of the Civil Procedure Code) and art. 634(1)(5) of the same code, which establish that a decision by a court of appeal concluding the nullity of a lower-court appeal is final and not subject to a further appeal to the Supreme Court, as the law explicitly excludes the possibility of an "appeal against an appeal."
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (2) din C. proc. civ, art. 494 alin. (4) C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 457 C. proc. civ; Recusability of a Court of Appeal decision declaring an appeal null: inapplicability of appeal against an appeal and finality of interlocutory decisions: Decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în legislaţia noastră fiind exclusă posibilitatea legală a declarării recursului la recurs.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 14 mai 2020
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.R.L. Craiova, să dispună anularea deciziei nr. 114/2017, emisă de intimată, precum şi anularea tuturor deciziilor abuzive ce vor urma după aceasta.
Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale prin sentinţa civilă nr. 5189 din 06 decembrie 2018 a admis excepţia perimării şi a constatat perimată acţiunea privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. Craiova.
Împotriva acestei decizii reclamantul A. a declarat recurs ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Prin decizia nr. 466/2019 din 22 aprilie 2019 Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a constatat nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 5189 din 6 decembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Împotriva deciziei nr. 466/2019 din 22 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă reclamantul A. a declarat recurs fără a indica temeiul de drept pe care se întemeiază.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. (fostă C.) prin administrator judiciar D.. a invocat inadmisibilitatea recursului solicitând respingerea recursului ca inadmisibil.
Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.
Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 13 februarie 2020, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 20 februarie 2020.
Analizând recursul formulat Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în legislaţia noastră fiind exclusă posibilitatea legală a declarării recursului la recurs.
Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a constatat nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 5189 din 6 decembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, astfel că decizia recurată conform art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. este definitivă, fiind pronunţată într-o altă cale de atac a recursului.
Caracterul definitiv conferit acestei decizii, prin reglementarea legală, exclude posibilitatea declarării căii de atac a recursului.
În consecinţă, decizia pronunţată de instanţa de recurs fiind definitivă, ea nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.
Conform art. 457 C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.
Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.
Este ştiut că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 466 din 22 aprilie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 466 din 22 aprilie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată astăzi, 14 mai 2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.