Nullity of cassation appeal for failure to articulate legal grounds against procedural suspension order

Şedinţa publică din data de 14 mai 2020

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Împotriva încheierii din 30 ianuarie 2018, pronunţate în dosarul nr. x/2014 de Tribunalul Argeş, a declarat recurs reclamantul A..

Prin încheierea din 14 mai 2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata recursului, până la o nouă stăruinţă a părţilor.

Împotriva încheierii din 14 mai 2019, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a declarat recurs reclamantul A..

În susţinerea cererii de recurs, recurentul-reclamant a arătat, în esenţă, că înţelege să formuleze recurs împotriva încheierii din 14 mai 2019, deoarece nu este mulţumit de soluţia dată.

Totodată, recurentul-reclamant a susţinut că a lucrat şi efectuat serviciu ca agent de pază la B. S.R.L. Bucureşti o perioadă de 18 luni cu program prelungit, cu ore de noapte, în condiţii foarte grele fără ca această societate să-i mai plătească această perioadă de muncă şi fără să îi fie confirmată vechimea în muncă.

Recurentul-reclamant a susţinut că s-a adresat instanţei teritoriale din sectorul 3 Bucureşti, dar ca urmare a ierarhiei legislative dosarul a ajuns pe rolul instanţei superioare, subliniind, totodată, că din motive de sănătate nu a mai putut sta la proces şi a înmânat tatălui său să depună unele precizări scrise.

Recurentul-reclamant a mai arătat că după primirea încheierii recurate a colaborat cu societatea pârâtă care i-a promis că se vor rezolva datoriile financiare faţă de acesta, or nici până în prezent pârâta nu i-a plătit nici un fel de datorie reprezentând parţial sau total vreo sumă ce ar confirma remunerarea salarială a celor 18 luni de zile prestate ca agent de pază faţă de pârâta societate.

Recurentul-reclamant a solicitat să fie obligată pârâta la plata sumelor de bani solicitate, astfel cum au fost menţionate în cuprinsul cererii, precum şi să îi fie confirmată vechimea în muncă pentru cele 18 luni de zile lucrate.

Nu a fost depusă întâmpinare.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 30 ianuarie 2020, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 12 februarie 2020 şi nu au fost depuse puncte de vedere.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 (1) lit. d) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) noul C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Aşa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerinţă care consacră legislativ o practică îndelungată şi stabilă a instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care şi sub imperiul vechii legi de procedură sancţiunea nulităţii exista şi era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Aşadar, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţa nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

În speţă, recurentul-reclamant, nu formulează critici de nelegalitate, care să poată fi examinate din perspectiva vreunui caz de casare prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar şi care să poată constitui obiect de analiză în recurs.

Astfel, în cuprinsul cererii de recurs, nu se regăsesc critici la adresa încheierii pronunţate, recurentul-reclamant făcând, în esenţă, referiri la neplata de către societatea pârâtă a drepturilor salariale. Or, aceste aspecte ţin de fondul cauzei şi nu pot fi analizate într-o cale de atac declarată împotriva unei încheieri prin care s-a dispus suspendarea cauzei pentru lipsa părţilor.

Recurentul-reclamant nu a arătat în ce constă nelegalitatea încheierii atacate, prin raportare la soluţia pronunţată de curtea de apel, ori la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea hotărârii.

Simpla nemulţumire a părţii faţă de soluţia pronunţată, fără a se dezvolta şi arăta, în concret, în ce constau greşelile săvârşite de instanţă şi legea încălcată, pentru a se putea, astfel, verifica încadrarea acestora în cazurile limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., nu este suficientă pentru a justifica admiterea recursului, lipsa acestora fiind sancţionată de textul de lege invocat cu nulitatea cererii.

Astfel, în calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel.

În alţi termeni faţă de considerentele precedente, se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

În consecinţă, se constată că recurentul-reclamant nu indică în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva art. 488 şi ce dispoziţii legale au fost încălcate de către instanţă prin pronunţarea încheierii recurate.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea nulităţii cererii de recurs în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva încheierii din 14 mai 2019, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată astăzi, 14 mai 2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.