Jurisdiction fixed by claimant's choice at supplier's seat; negative conflict resolved in favor of Târgu Mureș Court.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict in favor of the Târgu Mureș Court, ruling that this court is competent to hear the case and ordering the file remitted to it for continuation; the decision is final. The dispute arose from a claim by a supplier against a purchaser for 3,900 RON in damages and daily penalties for late payment, allegedly caused by improper performance of an electricity supply contract; the Târgu Mureș Court had declined jurisdiction sua sponte, treating the contract as a sectoral procurement contract under Law No. 99/2016 and applying the exclusive territorial rule of Article 53(11) of Law No. 101/2016, while the Reșița Court declined on the ground that the claim was an ordinary patrimonial action. Applying Articles 107, 113(1)(3), and 116 of the Civil Procedure Code, the High Court held that territorial jurisdiction was alternative—both the court at the defendant's seat (Târgu Mureș) and the court at the contractual place of performance were competent—and that the claimant's choice to sue at the defendant's seat validly and definitively fixed jurisdiction, so the Târgu Mureș Court could not decline it.
Legislator headnote
AI generatedart. 3 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 99/2016, art. 7 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 99/2016, art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, art. 136 alin. (4) din C. proc. civ, art. 107 C. proc. civ, art. 116 C. proc. civ; Jurisdiction fixed by claimant's choice at supplier's seat; negative conflict resolved in favor of Târgu Mureș Court: The dispute arose from a claim by a supplier against a purchaser for 3,900 RON in damages and daily penalties for late payment, allegedly caused by improper performance of an electricity supply contract; the Târgu Mureș Court had declined jurisdiction sua sponte, treating the contract as a sectoral procurement contract under Law No. 99/2016 and applying the exclusive territorial rule of Article 53(11) of Law No. 101/2016, while the Reșița Court declined on the ground that the claim was an ordinary patrimonial action. Applying Articles 107, 113(1)(3), and 116 of the Civil Procedure Code, the High Court held that territorial jurisdiction was alternative—both the court at the defendant's seat (Târgu Mureș) and the court at the contractual place of performance were competent—and that the claimant's choice to sue at the defendant's seat validly and definitively fixed jurisdiction, so the Târgu Mureș Court could not decline it.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedUsed to resolve the negative competence conflict by designating the competent court.
Full text
Şedinţa publică din data de 14 mai 2020
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21.01.2019 pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş, reclamanta S.C. A. S.A a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.A la plata sumei de 3900 RON reprezentând prejudiciu cauzat ca urmare a executării necorespunzătoare de către pârâtă a obligaţiilor asumate prin Contratul de Furnizare a energiei electrice nr. x/18.05.2018; obligarea pârâtei la plata penalităţilor pentru fiecare zi de întârziere până la plata efectivă, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Judecătoria Târgu Mureş prin sentinţa civilă nr. 4123 din 25 octombrie 2019 a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Târgu-Mureş, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea judecătoriei Reşiţa.
În argumentarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, că între părţi s-a încheiat un contract administrativ, respectiv un contract sectorial în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 99/2016, iar reclamanta are calitatea de entitate contractantă în sensul definit de art. 4 alin. (1) lit. c) coroborat cu art. 7 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale.
Prin urmare, instanţa a reţinut că având în vedere caracterul absolut al competenţei teritoriale prevăzute de art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, precum şi faptul că cererea de chemare în judecată decurge din executarea unui contract administrativ, sediul entităţii contractante fiind în municipiul Reşiţa, competenţa de soluţionare revine Judecătoriei Reşiţa.
Judecătoria Reşiţa, prin sentinţa civilă nr. 505 din 01.04.2020 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
În susţinerea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, că obiectul cererii este o acţiune patrimonială în pretenţii de drept comun, iar competenţa pentru soluţionarea acesteia este reglementată de dispoziţiile art. 94 alin. (1) lit. k) coroborat cu art. 113 şi 107 din C. proc. civ. şi că reclamantul a înţeles să sesizeze Judecătoria Târgu Mureş.
Cu privire la calificarea contractului încheiat între părţi, instanţa a apreciat că din actele dosarului nu rezultă elemente care să permită calificarea Contractului de furnizare a energiei electrice la consumatorii eligibili cu nr. x.18.05.2018 ca fiind un contract sectorial.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Judecătoria Târgu Mureş şi Judecătoria Reşiţa, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 136 alin. (4) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş, competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată care formează obiectul prezentei cauze s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 3900 RON reprezentând prejudiciu cauzat ca urmare a executării necorespunzătoare de către pârâtă a obligaţiilor asumate prin contratul de furnizare a energiei electrice nr. x/18.05.2018, precum şi la plata penalităţilor pentru fiecare zi de întârziere până la plata efectivă.
Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în prezentul litigiu, sunt aplicabile dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., art. 113 alin. (1) pct. 3 C. C. proc. civ. şi art. 116 C. proc. civ.
Art. 107 C. proc. civ. instituie regula generală de stabilire a competenţei teritoriale, prevederile alin. (1) statuând în sensul introducerii cererii de chemare în judecată la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
Potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract.
Aceste ultime dispoziţii reprezintă norma ce reglementează competenţa teritorială în materia executării contractului, fiind aplicabile în mod alternativ cu prevederile art. 107 C. proc. civ., în funcţie de opţiunea reclamantului, exprimată prin introducerea cererii de chemare în judecată la una dintre instanţele competente teritorial.
Înalta Curte constată că, în cauză, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată care vizează executarea contractului, competenţa teritorială este alternativă fiind deopotrivă competente să soluţioneze cauza instanţa de la locul prevăzut în contract pentru executarea contractului şi instanţa de la domiciliul pârâtului.
Conform art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.
În speţă, reclamanta a ales să sesizeze instanţa în a cărei circumscripţie îşi are sediul pârâta şi, în consecinţă, prin alegerea făcută de aceasta, în considerarea dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ. care dau posibilitatea reclamantului să aleagă între mai multe instanţe, însă cu condiţia ca acestea să fie deopotrivă competente, a învestit în mod legal Judecătoria Târgu Mureş cu soluţionarea cauzei, stabilind în mod definitiv competenţa teritorială în favoarea acesteia.
Prin urmare, această instanţă nu mai putea să dispună, nici din oficiu şi nici la solicitarea pârâtei, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei competente alternativ, respectiv cea de la locul executării contractului, fără a încălca voinţa reclamantei.
Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 mai 2020.