Insufficiency of illegality grounds in civil appeal: failure to distinguish factual re-evaluation from incorrect application of material law

Şedinţa publică din data de 6 mai 2020

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 12.01.2017 pe rolul Tribunalului Argeş, secţia Civilă, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 5.000 RON, reprezentând daune materiale rezultate din venitul nerealizat, cheltuieli de spitalizare, tratament şi transport; la plata unei prestaţii periodice lunare, în cuantum de 2.500 RON, până la recuperarea în totalitate a capacităţii de muncă, precum şi la plata sumei de 337.500 RON, cu titlu de daune morale.

Prin încheierea din 9.05.2017, Tribunalul Argeş, secţia Civilă a introdus în cauză, în calitate de intervenient-forţat, pe C..

Prin sentinţa civilă nr. 148/2018/17.04.2018, Tribunalul Argeş, secţia Civilă a admis, în parte, acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta să plătească reclamantei sumele de 8.508 RON, reprezentând daune materiale, de 50.000 RON, cu titlu de daune morale şi de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată; a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata unei prestaţii periodice lunare.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel pârâta B. S.A., care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă sub nr. x/2017.

Prin încheierea din 06.03.2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale funcţionale şi a înaintat cauza spre soluţionare secţiei a II-a a aceleiaşi instanţe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017*.

Prin decizia civilă nr. 225/A-C/15.05.2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis apelul şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 22.500 RON, cu titlu de daune morale. A menţinut în rest sentinţa apelată.

Împotriva deciziei din apel, reclamanta A. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia.

Prima critică formulată în motivarea căii de atac vizează aplicarea eronată a prevederilor art. 1371 C. civ., recurenta susţinând că instanţa de apel în mod greşit a reţinut culpa sa în întinderea prejudiciului suferit.

Sub acest aspect, recurenta a redat fragmente din hotărârea atacată cu privire la constatările instanţei referitor la întinderea prejudiciului şi cuantumul daunelor morale solicitate, şi, totodată, a prezentat situaţia de fapt prin raportare la textul legal invocat.

Astfel, a relatat împrejurările producerii accidentului şi urmările acestuia, subliniind că instanţa de apel a reţinut greşit o culpă în creşterea numărului de zile de îngrijiri medicale, din moment ce aceasta a făcut o alegere, care la acel moment i s-a părut a fi cea mai puţin păgubitoare pentru ea, refuzând intervenţia chirurgicală.

Recurenta a solicitat instanţei de recurs să dispună calcularea prejudiciului la numărul efectiv de zile de îngrijiri medicale necesar recuperării, prin excluderea culpei sale în cauzarea "extinderii prejudiciului".

Cea de-a doua critică formulată de recurentă vizează stabilirea greşită a valorii despăgubirilor, din punct de vedere al algoritmului de calcul care a condus la stabilirea sumei de 500 RON/zi de spitalizare.

În susţinerea acestei critici, recurenta a precizat că instanţa de apel a înlăturat apărările sale cu privire la consecinţele accidentului asupra meseriei practicate de aceasta - bonă, dar şi la consecinţele asupra stării sale psihice.

Raportându-se la probatoriile administrate, recurenta a arătat că, pentru cuantificarea corectă a prejudiciului moral pentru fiecare zi de îngrijiri medicale, trebuie luate în considerare toate aspectele, inclusiv afectarea traiului familial zilnic şi producerea unor prejudicii de ordin estetic, moral şi de agrement.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă B. S.A. a invocat excepţia nulităţii recursului, în raport cu art. 493 alin. (5), coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Cu privire la excepţia nulităţii recursului, intimata a susţinut că argumentele recurentei reprezintă simple alegaţii fără suport probator şi o înşiruire de afirmaţii fără fundament legal, ce nu pot fi analizate în recurs, întrucât vizează aspecte de netemeinicie şi nu de nelegalitate, motiv pentru care criticile invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, intimata-pârâtă a relevat faptul că instanţa de apel a avut în vedere o analiză detaliată a cauzei, a particularităţilor acesteia, a împrejurărilor concrete ale săvârşirii faptei ilicite cauzatoare de prejudicii, a urmărilor produse, precum şi contribuţia fiecărei părţi implicate la producerea rezultatului şi a prejudiciului. Prin urmare, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 1371 C. civ., din perspectiva culpei recurentei-reclamante în extinderea prejudiciului şi stabilirea cuantumului daunelor morale.

Intimata a mai susţinut că nu poate fi reţinută nici cea de a doua critică referitoare la cuantumul despăgubirilor acordat de instanţa de apel, având în vedere că pentru reaprecierea sumei acordate cu acest titlu este necesară reevaluarea situaţiei de fapt prin prisma probatoriului, împrejurare ce excede limitelor recursului.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului, deoarece criticile dezvoltate prin cererea de recurs pot fi analizate prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor, iar, cu privire la acesta părţile nu au depus puncte de vedere.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., condiţia legală fiind aceea că dezvoltarea motivelor trebuie să facă posibilă încadrarea lor în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speţă, autoarea căii de atac a indicat în mod expres motivul de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Analiza motivelor de recurs relevă însă că nu au fost formulate critici concrete de nelegalitate împotriva deciziei din apel, ci doar motive de netemeinicie.

Sub aparenţa aplicării eronate a prevederilor art. 1371 C. civ., recurenta a invocat greşita situaţie de fapt reţinută de instanţa de apel cu privire la traumele fizice şi psihice suferite, care ar fi stat la baza diminuării daunelor morale acordate în primă instanţă, de la 50.000 RON 25.000 RON, reclamând greşita evaluare a probatoriului administrat, cu referire la culpa sa în întinderea prejudiciului şi criteriile în baza cărora a fost stabilită suma ce i-a fost acordată cu titlu de despăgubire.

Toate argumentele expuse în cadrul acestui motiv de nelegalitate urmăresc, în realitate, doar o reevaluare a materialului probator şi a situaţiei de fapt, fără a argumenta în mod concret de ce stabilirea stării de fapt în faţa instanţei de fond este rezultatul greşitei aplicări a legii.

Astfel, criticile privind modul în care instanţa de apel a apreciat consecinţele conduitei reclamantei, ulterior producerii accidentului şi a circumstanţiat culpa acesteia în extinderea prejudiciului, precum şi aserţiunile referitoare la algoritmul de calcul al despăgubirilor vizează eventuala netemeinicie, dar nu nelegalitatea deciziei recurate.

În esenţă, invocând art. 1371 C. civ., recurenta nu a argumentat aplicarea greşită a acestei norme de drept, fiind, în realitate, nemulţumită de modul în care, statuând asupra faptelor, instanţa a stabilit că există o culpă concurentă a victimei. Aşa fiind, instanţa supremă apreciază că prin criticile pe care le circumscrie art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta urmăreşte să obţină o nouă evaluare a fondului pretenţiilor şi a materialului probator.

Or, examinarea instanţei de recurs este limitată, de însuşi conţinutul introductiv al art. 488 C. proc. civ., doar la criticile de nelegalitate, nu şi la cele de eventuală netemeinicie.

De aceea, examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare, în sens procedural, a recursului. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă din moment ce, aşa cum s-a arătat, analiza memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică aptă să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar ipotezele reglementate de art. 488 in. (1) pct. 8 C. proc. civ. au fost invocate doar formal.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 225/A-C/15.04.2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată astăzi, 6 mai 2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.