Pension increase suit assigned to tribunal as social insurance dispute

Şedinţa publică din data de 6 mai 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 09.07.2019 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. şi P. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, Casa Naţională de Pensii Publice şi Guvernul României, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâţii la majorarea valorii punctului de pensie cu 100% din rata inflaţiei, la care se adaugă 50% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut, realizat pe anul precedent, pentru anul 2019, precum şi la plata prejudiciilor create şi a celor care se vor crea pe parcursul anului în curs, ca urmare a neaplicării majorării valorii punctului de pensie conform legii.

În drept, au invocat art. 102 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004.

La 20.08.2019, reclamanţii A., B., E., I. şi L. au formulat o cerere de introducere în cauză a Casei Judeţene de Pensii Publice Olt.

Prin încheierea din data de 05.09.2019, curtea a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Casei Judeţene de Pensii Publice Olt.

Prin sentinţa nr. 397/31.10.2019, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, secţia I civilă.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a precizat că la stabilirea competenţei în soluţionarea litigiului vor fi avute în vedere temeiul juridic şi obiectul acţiunii, dar şi un alt criteriu esenţial în delimitarea domeniului contenciosului administrativ de cel al litigiilor de muncă, respectiv interesul urmărit de reclamanţi atunci când au formulat cererea de chemare în judecată, aşa cum este acesta definit de art. 33 C. proc. civ.

Examinând interesul reclamanţilor, a reţinut că, indiferent de modul de formulare a celor două capete de cerere şi de temeiul juridic invocat (art. 102 din Legea nr. 263/2010 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004), ceea ce se solicită instanţei este acordarea unor pensii în plată mai mari decât cele pe care le primeau la data introducerii acţiunii şi, corelativ, plata retroactivă şi în viitor a diferenţelor de pensii pentru anul 2019, solicitări ce nu pot fi examinate sub aspectul legalităţii şi temeiniciei în cadrul procesual reglementat de dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, întrucât nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele acestui text de lege, în condiţiile în care reclamanţii au decizii de pensionare în plată, iar acordarea unei pensii mai mari nu se poate realiza decât prin modificarea acestor acte în cadrul procedurii legale prevăzute de actul normativ în vigoare la data introducerii acţiunii, respectiv dispoziţiile art. 152 şi art. 153 lit. g) din Legea nr. 263/2010.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secţia I civilă la data de 16.12.2019.

Prin sentinţa nr. 253/27.02.2020, Tribunalul Olt, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecăţii cauzei şi înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, a invocat dispoziţiile art. 152 şi 153 din Legea nr. 263/2010 şi a subliniat că, în speţă, reclamanţii critică neacordarea majorării prevăzute de art. 102 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 actualizată, potrivit căruia "valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata inflaţiei, la care se adaugă 50% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut, realizat pe anul precedent".

Prin urmare, reclamanţii pretind faptul că valoarea de 1.265 RON este stabilită arbitrar, nu este fundamentată pe niciun indicator specificat în art. 102 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 şi apreciază că art. 31 din O.U.G. nr. 114/2018 încalcă prevederile art. 115 alin. (1) din Constituţia României, conform cărora "Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice".

Raportat la aceste considerente, tribunalul a apreciat că reclamanţii contestă modul în care au fost elaborate dispoziţiile art. 31 din O.U.G. nr. 114/2018, astfel încât competenţa de soluţionare a cauzei aparţine, în raport cu dispoziţiile art. 9 şi 10 din Legea nr. 554/2004, instanţei iniţial învestite.

În aceeaşi ordine de idei, a reţinut că sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 126 alin. (6) teza a II-a din Constituţie, potrivit cărora "instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale".

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cauzei, Înalta Curte reţine următoarele:

Normele de competenţă materială sunt stabilite în funcţie de obiectul, valoarea sau natura cererii, determinând astfel categoria de pricini ce pot fi rezolvate, în concret, de o anumită categorie de instanţe judecătoreşti.

În speţă, reclamanţii au învestit Curtea de Apel Craiova cu o cerere prin care au solicitat majorarea valorii punctului de pensie cu 100% din rata inflaţiei, la care se adaugă 50% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut, realizat pe anul precedent, pentru anul 2019, conform art. 102 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, actualizată, dar şi plata prejudiciilor create şi a celor ce se vor crea pe parcursul anului în curs, ca urmare a neaplicării majorării valorii punctului de pensie conform legii.

Conflictul negativ de competenţă ivit între Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Olt, secţia I civilă a fost generat de temeiurile juridice invocate de reclamanţi - art. 102 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Instanţa judecătorească a fost învestită cu o acţiune prin care reclamanţii solicită majorarea valorii punctului de pensie cu 100% din rata inflaţiei, la care se adaugă 50% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut, realizat pe anul precedent, pentru anul 2019, conform art. 102 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, actualizată, precum şi plata prejudiciilor create ca urmare a neaplicării majorării valorii punctului de pensie conform legii.

Aşadar, autorii demersului judiciar urmăresc obţinerea unei pensii mai mari decât cea acordată prin deciziile de pensionare aflate în plată.

Prin urmare, litigiul dedus judecăţii are natura unui conflict de asigurări sociale, motiv pentru care competenţa materială trebuie stabilită prin raportare la dispoziţiile art. 153 şi 154 din Legea nr. 263/2010, potrivit cărora tribunalul soluţionează în primă instanţă cererile vizând drepturile şi obligaţiile născute în temeiul acestei legi, iar cererile îndreptate împotriva Casei Naţionale de Pensii Publice sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizaţii şi pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Olt.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 6 mai 2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.