Real estate revendication for public property: specialized civil court jurisdiction over imprescriptible claims and nullity of administrative transfers

Şedinţa publică din data de 05 mai 2020

Asupra recursurilor de faţă, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 6 mai 2015 pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă, sub nr. x/2015, reclamantul Municipiul Braşov, prin Primar, i-a chemat în judecată pe pârâţii A. S.A., Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (în calitate de succesor al Ministerului Turismului), solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa:

- să constate că imobilul denumit "Complex Cetate", în suprafaţă de 5.002 mp, este proprietatea sa, fiind bun de interes şi de uz public;

- să constate nulitatea absolută a Ordinului Ministrului de Interne nr. 470 din 4 iulie 1974, având ca obiect trecerea imobilului descris ca "Cetăţuie şi Casa de Pulbere", în administrarea operativă a Ministerului Turismului;

- să constate nulitatea absolută parţială a Ordinului Ministrului Turismului nr. 154 din 26 aprilie 1991, respectiv a poziţiei nr. 10 din Lista anexă cuprinzând imobilele ce fac parte din patrimoniul POSTĂVARUL S.A., cu referire la "Complexul Cetate, strada x nr. 5";

- să constate nulitatea absolută parţială a Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor seria x nr. x din 15 noiembrie 1994, emis de Ministerul Turismului pentru suprafaţa de 50.002 mp, aferentă "Complexului Cetate Braşov";

- să dispună radierea dreptului de proprietate al pârâtei A. S.A. asupra imobilului mai sus identificat, concomitent cu înscrierea dreptului său de proprietate asupra acestui imobil;

- să oblige pârâta A. S.A. să-i lase în deplină proprietate şi posesie imobilul, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 554, art. 563, art. 858, art. 861 şi art. 865 din C. civ. de la 1864, art. 135 din Constitute, art. 5 din Legea nr. 18/1991 şi cele ale art. 80-82 din Legea nr. 69/1991.

La 15 iulie 2015, reclamantul a depus la dosar cerere completatoare, prin care a arătat că înţelege să cheme în judecată, în calitate de pârât, şi Autoritatea Naţională pentru Turism, ca succesor în drepturi al Ministerului Turismului.

De asemenea, la 12 august 2015, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, a formulat cerere de intervenţie principală, prin care a solicitat să se constate că bunul imobil în litigiu aparţine domeniului public al Statului, să fie obligată pârâta A. S.A. să-i lase în deplină proprietate şi posesie imobilul menţionat şi să fie efectuate cuvenitele rectificări în evidenţele de carte funciară.

Prin sentinţa civilă nr. 169/S/2016 din 3 octombrie 2016, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a respins excepţia de nelegalitate, invocată de intervenientul Statul Român, în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004, referitor la Ordinul Ministrului de Interne nr. 470 din 4 iulie 1974.

A admis în parte acţiunea completată, formulată de reclamantul Municipiul Braşov, prin Primar, în contradictoriu cu pârâţii A. S.A., Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Autoritatea Naţională pentru Turism şi Ministerul Economiei, Comerţului şi Turismului.

A admis cererea de intervenţie în interes propriu, formulată de intervenientul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov.

A constatat că imobilul denumit "Complex Cetate", înscris în cartea funciară nr. x Braşov, în suprafaţă de 5.002 mp, constituie obiectul dreptului de proprietate publică al intervenientului Statul Român, fiind monument de interes public naţional.

A constatat nulitatea absolută a Ordinului Ministrului de Interne nr. 470 din 4 iulie 1974.

A constatat nulitatea absolută parţială a Ordinului Ministrului Turismului nr. 154 din 26 aprilie 1991, în ceea ce priveste poziţia nr. 10 din Lista anexă la acesta, cuprinzând imobilele ce fac parte din patrimoniul POSTĂVARUL S.A., referitoare la "Complexul Cetate".

A constatat nulitatea absolută parţială a Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor seria x nr. x, emis de Ministerul Turismului la 15 noiembrie 1994, pentru suprafaţa de 5.002 mp, aferentă imobilului "Complex Cetate".

A dispus radierea din evidenţa de carte funciară a dreptului de proprietate al pârâtei A. S.A. asupra imobilului denumit "Complex Cetate", înscris în prezent în cartea funciară nr. x Braşov, în suprafaţă de 5.002 mp, şi intabularea dreptului de proprietate publică al intervenientului Statul Român asupra acestui imobil.

A obligat-o pe pârâta A. S.A. să lase intervenientului Statul Român în deplină proprietate şi posesie imobilul mai sus identificat.

A respins pretenţiile vizând constatarea dreptului de proprietate publică al reclamantului Municipiul Braşov asupra imobilului mai sus identificat, intabularea în favoarea acestuia a dreptului de proprietate asupra acestui imobil, şi revendicarea lui.

A obligat pârâţii să achite, în solidar, reclamantului Municipiul Braşov suma de 29.973 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru şi onorariu avocaţial.

Împotriva sentinţei sus-menţionate au declarat apel pârâţii A. S.A., Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Au formulat apeluri incidente reclamantul Municipiul Braşov, prin Primar, pârâtul Ministerul Afacerilor Interne şi intervenientul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de A.J.F.P Braşov.

Prin apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 169/S/2016 din 3 octombrie 2016 şi a încheierii din 21 martie 2016, pronunţate de Tribunalul Braşov, secţia I civilă în dosarul nr. x/2015, pârâta A. S.A. a solicitat, în principal, admiterea excepţiei necompetenţei materiale a Tribunalului Braşov în soluţionarea cauzei în primă instanţă, cu consecinţa anulării sentinţei şi încheierii atacate şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare către Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, iar, în subsidiar, a cerut schimbarea în parte a hotărârilor apelate, în sensul admiterii celorlalte excepţii invocate şi respingerii în tot a acţiunii principale pentru aceste considerente.

Subsecvent, în eventualitatea înlăturării susţinerilor formulate în cadrul primului punct subsidiar, a solicitat respingerea acţiunii introductive şi cererii de intervenţie principală în interes propriu, formulată de intervenientul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de A.J.F.P. Braşov, ca neîntemeiate.

Pârâtul Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri a solicitat schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul admiterii excepţiilor invocate, respingerii cererii de constatare a nulităţii absolute parţiale a Ordinului Ministrului Turismului nr. 154 din 26 aprilie 1991, ca neîntemeiată, şi ca tardivă a celei privind Certificatul de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor seria x nr. x din 15 noiembrie 1994, emis de Ministerul Turismului, iar pe fond, respingerea acţiunii introductive, ca neîntemeiată.

Pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a cerut schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, cu consecinţa respingerii acţiunii formulate de reclamant împotriva sa ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin apelul incident promovat, reclamantul Municipiul Braşov, prin Primar, a cerut schimbarea, în parte, a sentinţei atacate, în sensul admiterii acţiunii introductive completate şi, admiterea, în parte, a cererii de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul Statul Român, cu cheltuieli de judecată.

Prin apelul incident promovat, Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de A.J.F.P. Braşov, a solicitat schimbarea sentinţei, în sensul admiterii excepţiilor de nelegalitate a Ordinului Ministrului de Interne nr. 470/1974, a pct. 10 din Anexa la Ordinul Ministrului Turismului nr. 154 din 26 aprilie 1991 şi a Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor seria x nr. x din 15 noiembrie 1994, emis de Ministerul Turismului, cu păstrarea restului dispoziţiilor sentinţei apelate.

Intervenientul în interes propriu, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de A.J.F.P. Braşov, a solicitat schimbarea sentinţei, în sensul admiterii excepţiilor de nelegalitate a Ordinului Ministrului de Interne nr. 470 din 4 iulie 1974, a pct. 10 din Anexa la Ordinul Ministrului Turismului nr. 154 din 26 aprilie 1991 şi a Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor seria x nr. x din 15 noiembrie 1994, emis de Ministerul Turismului, cu păstrarea restului dispoziţiilor sentinţei apelate.

Ministerul Afacerilor Interne a solicitat schimbarea hotărârii apelate, în sensul respingerii capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.

La termenul din 27 aprilie 2017, Societatea de Investiţii Financiare Muntenia S.A., în continuare S.I.F. Muntenia S.A., a formulat cerere de intervenţie voluntară accesorie în interesul apelantei-pârâte A. S.A., cerere care a fost admisă în pricipiu prin încheierea din 18 mai 2017, pronunţată în dosaul nr. 1886/82/2015.

Prin decizia civilă nr. 1067/Ap din 14 iunie 2017, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a admis apelurile formulate de pârâţii A. S.A. şi Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene împotriva sentinţei civile nr. 169/S din 3 octombrie 2016 a Tribunalului Braşov.

A admis cererea de intervenţie voluntară accesorie în interesul apelantei-pârâte A. S.A., formulată de intervenienta S.I.F. Muntenia S.A.

A admis apelul incident formulat împotriva aceleiaşi sentinţe de apelantul-intervenient Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de A.J.F.P. Braşov şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că:

A respins în tot cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată, formulată de reclamantul Municipiul Braşov, în contradictoriu cu pârâţii A. S.A., Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Turismului, Ministerul Economiei şi Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene şi a respins cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A respins excepţia inadmisibilităţii invocării excepţiilor de nelegalitate şi a admis excepţiile de nelegalitate a Ordinului Ministrului de Interne nr. 470 din 4 iulie 1974, a pct. 10 din Anexa la Ordinul Ministrului Turismului nr. 154 din 26 aprilie 1991 şi a Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor seria x nr. x din 15 noiembrie 1994, emis de Ministerul Turismului, în ce priveşte suprafaţa de 5.002 mp, aferentă imobilului "Complex Cetate".

A constatat nelegalitatea Ordinului Ministrului de Interne nr. 470 din 4 iulie 1974, a pct. 10 din Anexa la Ordinul Ministrului Turismului nr. 154 din 26 aprilie 1991 şi a Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor seria x nr. x din 15 noiembrie 1994, emis de Ministerul Turismului, în ce priveşte suprafaţa de 5.002 mp, aferentă imobilului "Complex Cetate".

A dispus rectificarea CF x Braşov, în sensul intabulării dreptului de proprietate al Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, asupra imobilului înscris sub nr. top x, în suprafaţă de 5.002 mp.

A înlăturat dispoziţiile privind constatarea faptului că imobilul denumit "Complex Cetate" constitute obiectul dreptului de proprietate publică al intervenientului Statul Român, fiind monument de interes public naţional, cele privind constatarea nulităţii absolute a Ordinului Ministrului de Interne nr. 470/1974, a nulităţii absolute parţiale a Ordinului Ministrului Turismului nr. 154 din 26 aprilie 1991, respectiv a poziţiei nr. 10 din Lista anexă a imobilelor ce fac parte din patrimoniul POSTĂVARUL S.A., cu privire la "Complexul Cetate" şi a nulităţii absolute parţiale a Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor seria x nr. x din 15 noiembrie 1994, emis de Ministerul Turismului pentru suprafaţa de 5.002 mp, aferentă imobilului şi cele privind obligarea pârâţilor la plata sumei de 29.973 RON, în solidar, către reclamantul Municipiul Braşov, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru şi onorariu avocaţial.

A păstrat dispoziţiile sentinţei apelate referitoare la admiterea cererii de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul Statul Român, reprezentat legal de Ministerul Finanţelor Publice şi la obligarea pârâtei A. S.A. să lase intervenientului Statul Român în deplină proprietate şi posesie imobilul mai sus identificat.

A respins apelul formulat de pârâta A. S.A. împotriva încheierii din 21 martie 2016, pronunţată în dosarul cu nr. x/2015

A respins apelul formulat de Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri, continuat de Ministerul Turismului, Ministerul Economiei şi de Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat, precum şi apelul incident formulat de reclamantul Municipiul Braşov, prin Primar, împotriva aceleiaşi sentinţe pronunţate de Tribunalul Braşov, secţia I civilă.

A anulat apelul incident introdus de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne împotriva aceleiaşi sentinţe şi 1-a obligat pe apelantul-reclamant Municipiul Braşov, prin Primar, la plata către Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii au declarat recursuri reclamantul Municipiul Braşov, prin Primar, pârâta A. S.A. şi intervenienta accesorie în interesul acesteia, S.I.F. Muntenia S.A.

I. Referitor la recursul formulat de reclamantul Municipiul Braşov, prin Primar, se constată următoarele:

Recurentul a subliniat că înţelege să critice dispozitivul hotărârii recurate sub aspectul admiterii apelurilor formulate de pârâtele A. S.A. şi Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, precum şi cererii de intervenţie voluntară accesorie, formulată de S.I.F. Muntenia S.A. în interesul apelantei-pârâte A. S.A.

De asemenea, a menţionat că, prin criticile sale, sunt vizate dispoziţiile prin care curtea de apel a schimbat sentinţa primei instanţe, în sensul:

- respingerii în tot a acţiunii introductive completate, în contradictoriu cu pârâţii A. S.A., Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Turismului, Ministerul Economiei şi Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat;

- rectificării Cărţii Funciare nr. x Braşov, în sensul intabulării dreptului de proprietate al Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, asupra imobilului înscris sub nr. top x, în suprafaţă de 5.002 mp,

- înlăturării constatărilor referitoare la: faptul că imobilul denumit generic "Complex Cetate" constituie obiectul dreptului de proprietate publică al intervenientului Statul Român, fiind un monument de interes public naţional; la nulitatea absolută a Ordinului Ministrului de Interne nr. 470/1974; la nulitatea absolută parţială a Ordinului Ministrului Turismului nr. 154 din 26 aprilie 1991, în ceea ce priveşte poziţia nr. 10 din Lista anexă a imobilelor ce fac parte din patrimoniul POSTĂVARUL S.A. şi la nulitatea absolută parţială a Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor seria x nr. x din 15 noiembrie 1994, emis de Ministerul Turismului, pentru suprafaţa de 5.002 mp, aferentă imobilului "Complex Cetate" şi obligării pârâţilor, în solidar, la achitarea sumei de 29.973 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu avocaţial.

A mai arătat că decizia recurată este nelegală şi din perspectiva păstrării dispoziţiilor sentinţei apelate referitoare la admiterea cererii de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, şi a obligării pârâtei A. S.A. la a-i lăsa acestuia în deplină proprietate şi posesie imobilul în litigiu.

Totodată, recurentul a precizat că nu critică decizia instanţei de apel cu privire la modul de soluţionare a excepţiei lipsei competenţei materiale a Tribunalului Braşov, a excepţiei inadmisibilităţii, a excepţiei autorităţii de lucru judecat şi a excepţiei tardivităţii, invocate de pârâţi.

De asemenea, a precizat că nu critică admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene şi respingerea acţiunii în contradictoriu cu acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Autorul acestui demers procesual a mai precizat că nu formează obiectul recursului său acordarea cheltuielilor de judecată şi nici admiterea de către instanţa de prim control judiciar a excepţiei tardivităţii introducerii apelului incident de către pârâtul Ministerul Afacerilor Interne.

II. Referitor la recursul declarat de pârâta A. S.A., se constată următoarele:

Recurenta a arătat că înţelege să critice dispozitivul hotărârii recurate sub aspectul respingerii apelului propriu împotriva încheierii din 21 martie 2016 a Tribunalului Braşov, secţia I civilă, dată în dosarul nr. x/2015 şi admiterii apelului incident formulat de intervenientul în interes propriu, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de A.J.F.P. Braşov. De asemenea, a notat că, prin criticile sale, au fost vizate dispoziţiile prin care curtea de apel a schimbat sentinţa primei instanţe, în sensul:

- respingerii excepţiei inadmisibilităţii invocării excepţiilor de nelegalitate şi constatării nelegalităţii Ordinului Ministrului de Interne nr. 470 din 4 iulie 1974, punctului 10 din Anexa la Ordinul Ministrului Turismului nr. 154 din 26 aprilie 1991 şi Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor seria x nr. x din 15 noiembrie 1994, emis de Ministerul Turismului, în ce priveşte suprafaţa de 5.002 mp, aferentă imobilului "Complex Cetate" şi

- rectificării Carţii Funciare x Braşov, în sensul intabulării dreptului de proprietate al Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, asupra imobilului înscris sub nr. top x, în suprafaţă de 5.002 mp.

A mai arătat că decizia recurată este nelegală şi din perspectiva păstrării dispoziţiilor sentinţei apelate referitoare la admiterea cererii de intervenţie în interes propriu, formulată de intervenientul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, şi a obligării sale, A. S.A., la a-i lăsa acestuia în deplină proprietate şi posesie imobilul în litigiu.

Chiar în debutul memoriului depus, a arătat că, deşi potrivit dispozitivului deciziei recurate, curtea a admis apelul său împotriva sentinţei civile nr. 169/S din 3 octombrie 2016 a Tribunalului Braşov şi i-a respins doar apelul formulat împotriva încheierii din 21 martie 2016, prin admiterea apelului incident declarat de Statul Român şi păstrarea dispoziţiilor sentinţei favorabile acestuia, respectiv, admiterea cererii de intervenţie în interes propriu şi obligarea sa la a-i lăsa intervenientului principal în deplină proprietate şi posesie imobilul în litigiu, rezultă, în opinia sa, că, în realitate, apelul său a fost admis doar în parte, întrucât prin calea ordinară de atac exercitată, a solicitat atât respingerea acţiunii reclamantului Municipiul Braşov, cât şi respingerea în tot a cererii de intervenţie în interes propriu, formulată de Statul Român.

Referitor la cererea de intervenţie în interes propriu formulată de Statul Român, recurenta-pârâtă a susţinut că sunt netemeinice şi nelegale soluţiile ambelor instanţe de fond, aceeaşi opinie exprimând şi cu privire la soluţia dată excepţiei de nelegalitate a actelor administrative.

Totodată, recurenta a precizat că nu înţelege să critice soluţia de respingere pe fond a acţiunii formulate de reclamantul Municipiul Braşov, prin primar, dar că nu împărtăşeşte soluţiile date excepţiilor invocate, pronunţate de Tribunalul Braşov prin încheierea din 21 martie 2016 şi păstrate de Curtea de Apel Braşov.

III. Referitor la recursul intervenientei accesorii S.I.F. Muntenia S.A., în favoarea pârâtei A. S.A., autoarea demersului judiciar evocat a dezvoltat critici similare recurentei pârâte.

Dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, fiind înregistrat pe rolul instanţei supreme la 24 august 2017.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 132 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei a II-a Civile în soluţionarea recursurilor declarate în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

În baza art. 224 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., prin Hotărârea nr. 10/22.09.2011 a Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, modificată prin Hotărârea nr. 8/05.04.2012, au fost aprobate propunerile formulate de secţia civilă şi de proprietate intelectuală (în prezent secţia I Civilă) şi de secţia Comercială (în prezent, secţia a II-a civilă) privind organizarea celor două secţii civile, începând cu data de 01.10.2011.

Din Anexa nr. 1 la Hotărârea nr. 8/05.04.2012 care cuprinde regulile de înregistrare şi repartizare a dosarelor între cele două secţii civile, rezultă că, în materiile în care există complete specializate, dosarele se repartizează secţiei în cadrul căreia funcţionează respectivele complete, iar, potrivit punctului 1 din Anexă, în cadrul secţiei I Civile funcţionează complete specializate în soluţionarea dosarelor având ca obiect cererile formulate în materia revendicării imobiliare.

Analizând atât cererea de chemare în judecată, cât şi aspectele reţinute de prima instanţă de fond şi de cea de prim control judiciar, Înalta Curte constată că decizia atacată a fost pronunţată într-un litigiu ce vizează, în esenţă, o revendicare imobiliară, respectiv restituirea în natură a unui imobil, relevante în acest sens fiind mai multe paragrafe aflate la paginile 5, 6, 7, 8 din decizia recurată, în cuprinsul cărora instanţa a reţinut că:

"...scopul cu care părţile ...au sesizat instanţele judecătoreşti a fost acela de a obţine o statuare asupra nevalabilităţii actelor juridice ce au avut ca efect anihilarea dreptului de proprietate publică al statului asupra acestui bun şi constituirea asupra acestuia a dreptului de proprietate privată al pârâtei S.C. A. S.A., cu toate consecinţele juridice ce decurg dintr-o astfel de statuare.

Prin urmare, ceea ce aceste părţi au invocat nu a fost inexistenţa unui titlu al lor de proprietate asupra bunului în litigiu, ci inexistenţa unui titlu de proprietate valabil al părţii pârâte arătate asupra acestui imobil, împrejurare ce este de natură să ateste că acest bun nu a ieşit niciodată din patrimoniul autorului său iniţial."

"Ca urmare, acţiunea în revendicare întemeiată pe dreptul de proprietate publică este imprescriptibilă, putând fi introdusă oricând, indiferent de perioada de timp care a trecut de la deposedarea titularului dreptului."; "...instanţa de fond a subliniat,..., că esenţial în economia speţei este aspectul referitor la apartenenţa bunului imobil...la domeniul public…. Astfel, acest bun nu poate rămâne în patrimoniul unei persoane de drept privat, întrucât, prin destinaţia sa şi prin dispoziţia legii, este un monument istoric şi de arhitectură de interes naţional, făcând parte din Patrimoniul Cultural Naţional al României, iar acţiunea în revendicarea acestuia este,..., imprescriptibilă, putând fi promovată indiferent de data şi de circumstanţele în care acest bun a fost scos din domeniul public şi trecut în proprietatea privată a unei persoane juridice de drept privat".

"Date fiind caracteristicile acţiunii în revendicarea unui bun proprietate publică, caracteristici pe care instanţa de fond le-a expus anterior, nu se poate admite că există vreo împrejurare de natură să conducă la anihilarea ei sau să determine respingerea ei în baza argumentelor pe care părţile pârâte le-au invocat.

Ca urmare a promovării de către Statul Român, în cauza civilă de faţă, a cererii de intervenţie principală, s-a constatat că între acesta şi reclamantul Municipiul Braşov s-a născut un conflict ce vizează strict aspectul de drept al titularului dreptului de proprietate publică asupra imobilului denumit generic Complex Cetate Braşov. În soluţionarea acestui conflict, instanţa de fond a avut în vedere că,…, acest bun imobil a format, până la data la care a fost constituit dreptul de proprietate al pârâtei S.C. A. S.A., obiectul dreptului de proprietate publică al Statului Român, fiind, prin destinaţia sa şi în temeiul unor acte normative adoptate de-a lungul vremii, un bun de uz şi de interes naţional."

"În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate pe care intervenientul Statul Român a invocat-o ..., tribunalul a apreciat că acesta se impune a fi respinsă, întrucât, …sesizarea prezentei instanţe nu s-a realizat pe temeiul contenciosului administrativ, aspectele de drept invocate nefiind specifice contenciosului administrativ, ci pe temeiul dreptului civil, chestiunile de drept ce au fost deduse spre soluţionare instanţei circumscriindu-se acestei ramuri a dreptului."

"Tribunalul a admis cererea..., reţinând în acest sens că finalitatea demersului juridic al părţii reclamante este aceea pe care a expus-o anterior, anume stabilirea regimului juridic al bunului denumit în mod generic Complex Cetate Braşov, ca fiind un bun de uz şi de inters public cu toate consecinţele juridice ce decurg dintr-o astfel de statuare,..., chestiunea de drept a titularului dreptului de proprietate publică fiind una subsidiară, pe care,...atât partea reclamantă, cât şi intervenientul au lăsat-o la aprecierea instanţei."

În continuare, analizând sentinţa apelată în raport de probele administrate în cauză şi dispoziţiile legale incidente, instanţa de apel reţine la pagina 15 din decizia recurată că, deşi prin încheierea de şedinţă din data de 21 martie 2016, tribunalul dă eficienţă principiului disponibilităţii şi stabileşte cu caracter interlocutoriu că petitul principal al cererii de chemare în judecată îl reprezintă solicitarea de constatare a faptului că imobilul denumit generic "Complex Cetate" este proprietatea Municipiului Braşov, în domeniul public, iar restul petitelor ce au fost formulate în cauză au caracter accesoriu, cu toate acestea, nu analizează în mod prioritar petitul principal referitor la constatarea dreptului de proprietate publică al Municipiului Braşov asupra imobilului în litigiu.

Totodată, constatând nelegalitatea Ordinului Ministrului de Interne nr. 470/1974, a pct. 10 din anexa la Ordinul Ministrului Turismului nr. 154 din 26 aprilie 1991 şi a Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor seria x nr. x, emis de Ministerul Turismului în data de 15 noiembrie 1994, în ce priveşte suprafaţa de 5.002 mp aferentă imobilului "Complex Cetate", instanţa de apel, la antepenultimul paragraf de la pagina 21 a deciziei recurate, reţine că, pe cale de consecinţă, se impune şi admiterea cererii în revendicare formulată de către intervenientul principal Statul Român, întrucât admiterea excepţiei de nelegalitate determină înlăturarea acestor acte administrative din prezentul litigiu, iar pârâta S.C. A. S.A. nu mai poate prezenta un titlu de proprietate cu privire la imobilul în litigiu.

Aşadar, Înalta Curte reţine că instanţa de apel a considerat că se impune păstrarea dispoziţiilor sentinţei apelate referitoare la admiterea cererii de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul Statul Român şi obligarea pârâtei S.C. A. S.A. să lase intervenientului Statul Român în deplină proprietate şi posesie imobilul în litigiu.

Având în vedere că, atât reclamantul Municipiul Braşov, cât şi intervenientul principal Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice au solicitat instanţei, fiecare pentru sine, să dispună obligarea pârâtei S.C. A. S.A. la a lăsa, în deplină proprietate şi posesie, imobilul în litigiu, faţă de obiectul litigiului şi raportat la funcţionarea în cadrul secţiei I Civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a completelor specializate în soluţionarea cererilor în materia revendicării imobiliare, recursurile sunt de competenţa secţiei I Civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În acest sens, trebuie remarcat, că în cauză, calificarea petitelor cererii de chemare în judecată în raport de prevederile art. 30 din C. proc. civ. este contestată şi face, în parte, obiectul criticilor din recurs. Cu toate acestea, competenţa specializată a instanţei de recurs trebuie stabilită prin raportare la calificarea dată deja de instanţa de apel, conform căreia apare ca fiind principal capătul având ca obiect acţiunea în revendicare imobiliară întemeiată pe dreptul de proprietate publică, iar excepţiile de nelegalitate invocate în susţinerea acţiunii în revendicare reprezintă chestiuni prejudiciale, ce urmează regimul prevăzut de art. 124 alin. (1) din C. proc. civ. raportat la art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, respectiv prorogarea legală de competenţă în favoarea aceloraşi complete specializate.

Având în vedere şi faptul că necompetenţa materială procesuală a secţiei/completului specializat este de ordine publică, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3), art. 136 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, raportat la prevederile pct. 1 din Anexa nr. 1 a Hotărârii nr. 8/05.04.2012 a Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei a II-a Civile şi va declina competenţa de soluţionare a recursurilor în favoarea secţiei I Civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei a II-a Civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursurilor declarate de recurentul-reclamant Municipiul Braşov, de recurenta-pârâtă A. S.A. şi de recurenta-intervenientă accesorie S.I.F. MUNTENIA S.A. împotriva deciziei civile nr. 1067/Ap din 14 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, în favoarea secţiei I Civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Fără cale de atac.

Dată în camera de consiliu, azi, 5 mai 2020 şi pronunţată prin punerea la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.