Contractual liability for unearned transit fee discounts: exclusion of appeal right for civil navigation disputes under transitional legislation

Şedinţa publică din data de 05 mai 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, la 5 martie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAŢIA FLUVIALĂ A DUNĂRII DE JOS Galaţi a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A. S.R.L. Constanţa şi B. S.A., obligarea acestora la plata sumei de 2.500.479,19 RON, reprezentând debit în valoare de 1.186.303,61 RON provenind din facilitate acordată necuvenit la taxele percepute pentru tranzitarea Canalului Sulina, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile aferente în cuantum de 1.314.175,58 RON, calculate potrivit dispoziţiile art. 731 din Legea 500/2002, din care dobânzi în cuantum de 849.662,48 RON şi penalităţi în cuantum de 464.513,10 RON, sume ce urmează să fie actualizate până la data recuperării integrale a debitului urmărit, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 6, art. 107 şi art. 112 C. proc. civ., art. 969, art. 1073, art. 1039, art. 1041, art. 1042 C. civ. de la 1864, Legea nr. 509/2009, Legea nr. 500/2002, art. 7 din Decretul nr. 167/1958, dispoziţiile art. 2517 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 959 din 12 iunie 2018, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâtele SOCIETATEA A. S.R.L. Constanţa şi B. S.A.; a respins acţiunea formulată de reclamanta

REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAŢIA FLUVIALĂ A DUNĂRII DE JOS Galaţi, în contradictoriu cu pârâtele SOCIETATEA A. S.R.L. Constanţa şi B. S.A., ca fiind prescrisă; a obligat reclamanta REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAŢIA FLUVIALĂ A DUNĂRII DE JOS Galaţi la plata cheltuielilor de judecată către pârâta SOCIETATEA A. S.R.L. Constanţa în sumă de 17.850 RON reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva sentinţei primei instanţe a declarat apel reclamanta REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAŢIA FLUVIALĂ A DUNĂRII DE JOS Galaţi.

Prin decizia civilă nr. 641/2018 din 10 decembrie 2018, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins apelul declarat de reclamanta REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAŢIA FLUVIALĂ A DUNĂRII DE JOS Galaţi, împotriva sentinţei civile nr. 959 din 12 iunie 2018 a Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, ca nefondat şi a obligat apelanta la plata către intimata B. S.A. a sumei de 11.610,24 RON şi la plata către intimata A. S.R.L. a sumei de 11.900 RON, cheltuieli de judecată (onorariu avocat).

Împotriva deciziei instanţei de apel, reclamanta REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAŢIA FLUVIALĂ A DUNĂRII DE JOS Galaţi a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea în tot a deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Intimata A. S.R.L. a depus întâmpinare la 16 aprilie 2019, cu respectarea termenului legal, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului în conformitate cu art. 482 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora recurenta nu are deschisă calea recursului în materia litigiilor "privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi". În subsidiar, intimata solicită respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii recursului, având în vedere că relaţia comercială generatoare a prejudiciului urmărit - contractul de asigurare nave, este reglementat de dispoziţiile Legii nr. 509/2002 - privind agenţii comerciali permanenţi, fiind o acţiune de sine stătătoare şi nu una care face parte sau care trebuie asimilată cu activităţile reglementate de dispoziţiile O.G. nr. 42/1997 privind transportul maritim şi pe căile navigabile interioare şi nici din categoria celor reglementate de dispoziţiile O.G. nr. 22/1999.

Totodată, solicită să fie respinse apărările invocate ca nefondate şi, în considerarea faptului că, ulterior formulării recursului, intimata-pârâtă A. S.R.L. a solicitat plata cheltuielilor de judecată la care Regia a fost obligată prin hotărârile judecătoreşti pronunţate pe fond şi în apel, în dosarul nr. x/2018, în cazul admiterii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 723 C. proc. civ., solicită instanţei de recurs să dispună întoarcerea executării, în sensul obligării intimatei-pârâte la restituirea sumelor încasate cu titlu de cheltuieli de judecată.

Intimata B. S.A. a depus întâmpinare la 02 mai 2019, cu respectarea termenului legal, prin care a solicitat, în principal, respingerea ca nefondat a recursului şi, în subsidiar, în ipoteza admiterii recursului şi casării deciziei din apel şi a sentinţei, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, precum şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor invocate şi a reiterat concluziile de admitere a recursului.

În temeiul art. 493 C. proc. civ. a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 10 martie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

La 16 aprilie 2020, intimata B. S.A. a depus punct de vedere la raport, prin care a achiesat la concluziile magistratului-asistent raportor, solicitând respingerea recursului, ca inadmisibil, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei faze procesuale, conform dovezilor depuse la dosar.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Pretenţiile recurentei-reclamante derivă din angajamentul încheiat cu intimatele-pârâte privind tranzitarea Canalului Sulina, acestea din urmă, obligându-se faţă de recurentă ca, în schimbul acordării facilităţilor, operatorii cu care intimatele-pârâte încheiau contracte de navlosire pentru tranzitarea Canalului Sulina, să realizeze un tranzit minim de 1.000.000 tone marfă.

Aşadar, fără a avea importanţă că facilităţile acordate sunt guvernate de Legea nr. 509/2002 şi având în vedere că relaţiile contractuale dintre părţi vizează tranzitarea Canalului Sulina, prestaţie specifică activităţilor de navigaţie, instanţa supremă reţine că acţiunea având ca obiect răspunderea civilă contractuală pentru facilităţi acordate necuvenit la taxele percepute pentru tranzitarea Canalului Sulina se circumscrie sferei litigiilor privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, având legătură cu activităţile prevăzute de O.G. nr. 22/1999.

Întrucât acţiunea are ca obiect răspunderea civilă contractuală pentru facilităţi acordate necuvenit la taxele percepute pentru tranzitarea Canalului Sulina, fiind dedus judecăţii un litigiu privind navigaţia civilă, instanţa supremă constată că, potrivit art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, în forma modificată prin art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2016, în procesele pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privind "navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare".

Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în litigiile privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, rezultă că decizia civilă nr. 641/2018 din 10 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Menţiunea din dispozitivul deciziei recurate, "cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare" nu poate conduce la deschiderea căii de atac a recursului, întrucât, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă, ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac.

Relevant în acest sens este art. 457 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Pentru aceste motive, în temeiul XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, în forma modificată prin O.U.G. nr. 95/2016, raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă REGIA AUTONOMĂ "ADMINISTRAŢIA FLUVIALĂ A DUNĂRII DE JOS" - Galaţi împotriva deciziei instanţei de apel.

Referitor la cererea intimatei-pârâte A. S.R.L. privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

Conform art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la acest text de lege, aplicabil şi în recurs conform art. 494 C. proc. civ., instanţa supremă constată că intimata nu a depus la dosarul cauzei dovezi care să ateste efectuarea cheltuielilor de judecată solicitate prin întâmpinarea la recurs.

Nefiind făcută dovada efectuării acestor cheltuieli, astfel cum impune art. 452 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea formulată de intimata-pârâtă A. S.R.L. privind obligarea recurentei-reclamante REGIA AUTONOMĂ "ADMINISTRAŢIA FLUVIALĂ A DUNĂRII DE JOS" - Galaţi la plata cheltuielilor de judecată.

Cu privire la cererea intimatei-pârâte C. S.A. (fostă B. S.A.) de obligare a recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, Înalta Curte constată că înscrisurile aflate la dosarul de recurs atestă efectuarea de către intimata-pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 17.700,83 RON.

Faţă de soluţia de respingere, ca inadmisibil, a recursului, în temeiul art. 494, raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-reclamantă REGIA AUTONOMĂ "ADMINISTRAŢIA FLUVIALĂ A DUNĂRII DE JOS" - Galaţi la plata către intimata-pârâtă C. S.A. (fostă B. S.A.) a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în sumă de 17.700,83 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimata-pârâtă S.C. A. S.R.L., prin întâmpinare.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă REGIA AUTONOMĂ "ADMINISTRAŢIA FLUVIALĂ A DUNĂRII DE JOS" - Galaţi împotriva deciziei civile nr. 641/2018 din 10 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Respinge cererea intimatei-pârâte SOCIETATEA A. S.R.L. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Obligă pe recurenta - reclamantă REGIA AUTONOMĂ "ADMINISTRAŢIA FLUVIALĂ A DUNĂRII DE JOS" - Galaţi la plata către intimata - pârâtă C. S.A. (fostă B. S.A.) a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în sumă de 17.700,83 RON.

Fără cale de atac.

Dată în camera de consiliu, azi, 5 mai 2020 şi pronunţată prin punerea la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.