Failure to pay judicial fee for loan contract nullity claim voids cassation appeal

Şedinţa publică din data de 05 mai 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 13 octombrie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. S.R.L. i-a chemat în judecată pe pârâţii B., C. şi D., solicitând instanţei să constate nulitatea absolută a contractului de împrumut încheiat sub semnătură privată la 24 aprilie 2008 şi a actelor adiţionale încheiate la 24 aprilie 2008 şi 19 februarie 2009, a contractului de ipotecă autentificat sub nr. x din 19 mai 2008 şi, în subsidiar, a acordului de mediere întocmit la 5 august 2011 de către D..

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 948, art. 966-968 C. civ. 1864, respectiv pe dispoziţiile art. 1775 C. civ. 1864 în ceea ce priveşte nulitatea contractului de ipotecă.

Prin cererea modificatoare depusă la 17 iunie 2016, reclamanta şi-a restrâns acţiunea faţă de pârâta D., în considerarea lipsei calităţii procesuale a acesteia.

Prin întâmpinările depuse, pârâţii D. şi C. au invocat fiecare excepţia lipsei propriei calităţi procesuale pasive şi au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

Prin încheierea din 17 iunie 2016, tribunalul a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului C..

Prin sentinţa civilă nr. 1412 din 24 aprilie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a luat act de renunţarea reclamantei la judecata cererii formulate în contradictoriu cu pârâta D. şi a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâţii B. şi C..

Împotriva sentinţei civile nr. 1412 din 24 aprilie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Civilă, reclamanta A. S.R.L. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 521A din 15 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins apelul ca nefondat.

Împotriva deciziei mai sus evocate, reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

În partea introductivă a memoriului de recurs, recurenta a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă în data de 07 septembrie 2018, sub nr. x/2015.

Intimatul-pârât B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, solicitând în principal, anularea căii de atac, ca nemotivată, iar, în subsidiar, respingerea acesteia ca nefondată.

Recurenta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiei nulităţii, afirmând că a invocat motivele de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. şi a dezvoltat criticile formulate, subsumate acestora.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 10 martie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

La 31 martie 2020, recurenta A. S.R.L. a transmis punctul de vedere faţă de raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului formulat, prin care a susţinut admisibilitatea recursului formulat, solicitând, totodată, completarea raportului întocmit în sensul analizării şi pe fond a recursului.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţia netimbrării recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ..", iar conform art. 24 alin. (2) teza I din acelaşi act normativ, "în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON".

Totodată, conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege".

De asemenea, art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) teza I al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

În aplicarea acestor texte de lege, instanţa supremă constată că, în procedura de filtrare a recursurilor, prin adresa emisă la 20 septembrie 2018, comunicată la 24 septembrie 2018, Înalta Curte i-a pus în vedere recurentei-reclamante, să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 19.162,61 RON, sub sancţiunea anulării recursului .

La 27 septembrie 2018, recurenta a formulat cerere de acordare de facilităţi la plata taxei judiciare de timbru, sub forma scutirii, în temeiul dispoziţiilor art. 6 lit. d) din O.U.G. nr. 51/2008, cerere care a fost respinsă prin încheierea din 11 decembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2015.

Împotriva acestei hotărâri, recurenta A. S.R.L. a formulat cerere de reexaminare, care, prin încheierea din 21 februarie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2015.1, a fost respinsă ca tardiv introdusă.

Totodată, în cuprinsul raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, s-a consemnat că recursul este netimbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 19.162,61 RON, calculată conform art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013, reprezentantul recurentei-reclamante primind raportul la 24 martie 2020, faţă de care a formulat, de altfel, şi punct de vedere în care a specificat că urmează a plăti taxa judiciară de timbru până la următorul termen de judecată ce va fi fixat de instanţă.

Prin urmare, recurenta-reclamantă a luat cunoştinţă de obligaţia de a depune la dosar dovada plăţii taxei judiciare de timbru în cuantumul legal datorat, sub sancţiunea anulării recursului.

Având în vedere că recurenta-reclamantă nu şi-a îndeplinit obligaţia de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, datorată conform art. 24 alin. (1) şi (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (5) teza I din acelaşi act normativ, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., împotriva deciziei civile nr. 521A din 15 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., împotriva deciziei civile nr. 521A din 15 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără cale de atac.

Dată în camera de consiliu, azi, 5 mai 2020 şi pronunţată prin punerea la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.