Loss of interest in appeal against suspension of proceedings following expiration of underlying annulment complaint
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal for lack of interest, leaving the lower court's decision in force. The dispute arose from a labor law case where an employee challenged a decision by the Court of Appeal regarding the dismissal of a late-filed appeal against a first-instance ruling that had dismissed his claims for employment regularization and payment. The Court of Appeal subsequently suspended the proceedings on the annulment complaint due to the parties' unjustified absence, and the appellant filed an appeal against this suspension order. The decisive legal basis was Article 493(5) of the Civil Procedure Code, interpreted alongside Articles 411, 414, and 458; the court held that because the underlying proceedings were resumed and resulted in a final judgment declaring the annulment complaint time-barred (perimată), the appellant no longer had a current, determined, and legitimate legal interest in challenging the interim suspension order, as the situation that prompted the appeal had ceased to exist and the final outcome remained unchallenged.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 493 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 458 C. proc. civ; Loss of interest in appeal against suspension of proceedings following expiration of underlying annulment complaint: În temeiul art. 493 C. proc. civ. a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 21 ianuarie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 05 mai 2020
Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu la 23 februarie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta B. S.R.L, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, s-o oblige pe pârâtă:
1. la recunoaşterea şi radierea menţiunilor referitoare la concediile fără plată;
2. să înregistreze în mod corect contractul de muncă semnat;
3. la plata către stat a sumelor datorate conform contractului de muncă;
4. să restituie garanţiile reţinute de angajator pentru folosirea utilajelor;
5. la modificarea adeverinţei de vechime.
Prin sentinţa civilă nr. 244 din 23 mai 2017, Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., prin administrator judiciar C..
Împotriva sentinţei primei instanţe, reclamantul A. a declarat apel, prin care a formulat critici de netemeinicie şi nelegalitate.
Prin decizia nr. 680 din 14 februarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a anulat ca tardiv apelul declarat de apelantul A. împotriva sentinţei civile nr. 244 din 23 mai 2017, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2017.
Împotriva sentinţei civile nr. 244 din 23 mai 2017 şi a deciziei nr. 680 din 14 februarie 2018, reclamantul A. a formulat contestaţie în anulare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, secţia Civilă la 22 august 2018, sub nr. x/2018.
Prin decizia nr. 373 din 24 octombrie 2018, Tribunalul Giurgiu a respins contestaţia în anulare formulată împotriva sentinţei civile nr. 244/23.05.2017 pronunţată de Tribunalul Giurgiu şi a disjuns contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei nr. 680 din 14 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti. A dispus formarea unui nou dosar având acest obiect, repartizat aceluiaşi complet de judecată - CFL 5, pentru respectarea principiului continuităţii. A fixat termen de judecată în dosarul nou ce se va forma la data de 21 noiembrie 2018, pentru când se vor cita părţile.
Dosarul astfel disjuns a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Giurgiu, secţia Civilă la 25 octombrie 2018, sub nr. x/2018.
Prin decizia nr. 436/2018 LM/AS din 21 noiembrie 2018, Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Giurgiu şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare formulate împotriva deciziei nr. 680 din 14 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, privind pe reclamantul A. şi S.C. B. S.R.L. prin administrator judiciar, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale la 25 februarie 2019, sub acelaşi număr de dosar (1377/122/2018).
Prin încheierea din 12 martie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a suspendat judecata pentru lipsa nejustificată a părţilor, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., încheierea fiind atacabilă cu recurs pe toată durata suspendării.
Împotriva încheierii de suspendare a judecăţii, contestatorul A. a declarat în termen legal recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac şi repunerea cauzei pe rol.
În motivarea recursului, recurentul a susţinut, în esenţă, că a solicitat judecata în lipsă prin cererea de chemare în judecată.
Totodată, aceeaşi parte a arătat că solicitarea de judecată în lipsă s-a menţinut la curtea de apel, în urma soluţiei de declinare a cauzei.
În drept, nu au fost indicate motivele de casare pe care se întemeiază recursul.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă în data de 08 aprilie 2019, sub nr. x/2018/a1.
Intimata B. S.R.L. nu a depus întâmpinare.
În temeiul art. 493 C. proc. civ. a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 21 ianuarie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.
Părţile nu au depus punct de vedere la raport.
Examinând cu prioritate excepţia lipsei de interes invocată din oficiu, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Recursul are ca obiect încheierea din 12 martie 2019, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a dispus suspendarea judecăţii contestaţiei în anulare, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părţilor.
Potrivit dispoziţiilor art. 414 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.:
(1) Asupra suspendării judecării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanţa ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă.
(2) Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului."
În speţă, potrivit verificărilor efectuate, recursul a fost formulat la 25 martie 2019, dată la care judecata contestaţiei în anulare formulate împotriva deciziei nr. 680 din 14 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, era suspendată.
Totodată, procedând, din oficiu, la verificarea stadiului soluţionării cauzei astfel suspendate, Înalta Curte constată că, în dosarul în care a fost pronunţată încheierea recurată, a fost reluată judecata, fiind constatată perimarea contestaţiei în anulare, prin decizia nr. 4402/2019 din 10 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, rămasă definitivă prin nerecurare, conform evidenţelor din sistemul informatizat al instanţelor judecătoreşti (Ecris).
Potrivit art. 458 C. proc. civ. "Căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au şi alte organe sau persoane."
Aşadar, una dintre condiţiile de exercitare a acţiunii civile în vederea protecţiei dreptului subiectiv este şi aceea ca titularul ei să justifice, printre altele, un interes actual, determinat şi legitim, condiţie ce subzistă şi în cazul exercitării căilor de atac.
Întrucât recursul a vizat nemulţumirea recurentului-contestator A. legată de măsura instanţei de suspendare a judecăţii, iar cauza a fost repusă pe rol şi soluţionată la 10 octombrie 2019, recurentul nu mai justifică interes în judecarea căii extraordinare de atac exercitate împotriva încheierii de suspendare a judecăţii contestaţiei în anulare formulate împotriva deciziei nr. 680 din 14 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a, conform dispoziţiilor legale menţionate, câtă vreme situaţia care a determinat formularea ei (suspendarea judecăţii) a încetat, iar soluţia de constatare a perimării ca urmare a efectelor suspendării nu a fost atacată de recurent, devenind definitivă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva încheierii din 12 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2018, ca lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de A. împotriva încheierii din 12 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2018.
Fără cale de atac.
Dată în camera de consiliu, azi, 5 mai 2020 şi pronunţată prin punerea la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.