Appeal against rejection of arbitral award annulment held inadmissible; arbitral award remains final.

Şedinţa publică din data de 05 mai 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României la 6 noiembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. (a cărei succesoare este Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A.) la plata sumei de 24.040.016,09 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate şi a sumei de 5.769.603,86 RON, reprezentând TVA, cu cheltuieli de arbitrare.

Prin sentinţa arbitrală nr. 11 din 18 ianuarie 2018, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a admis în parte acţiunea arbitrală şi a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 22.229.698,49 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate şi a cheltuielilor de arbitrare în cuantum de 362.347,27 RON.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la 7 martie 2018, sub nr. x/2018, Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. a solicitat anularea în parte a sentinţei arbitrale şi trimiterea cauzei spre rejudecare curţii de arbitraj.

În drept, acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. h) şi art. 613 alin. (3) C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 63/F din 15 mai 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a aceleiaşi curţi de apel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti la 31 mai 2018, sub nr. x/2018*.

Prin sentinţa civilă nr. 3014 din 25 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a V-a Civile a aceleiaşi curţi de apel; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competenţă între cele două secţii şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Prin decizia nr. 3496 din 23 octombrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a V-a Civile a Curţii de Apel Bucureşti.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul secţiei a V-a Civile a Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2018.

Prin sentinţa civilă nr. 12 din 19 februarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii în anulare, ca neîntemeiată; a respins ca neîntemeiată acţiunea în anulare formulată de Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. împotriva sentinţei arbitrale.

Împotriva sentinţei civile nr. 12 din 19 februarie 2019, Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. a declarat recurs, prin care a solicitat casarea în tot a sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

În motivare, recurenta a susţinut, în esenţă, că prima instanţă nu a analizat motivele invocate prin cererea în anulare, fiind astfel incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

După prezentarea în detaliu a raporturilor contractuale deduse judecăţii, autoarea recursului a subliniat că a operat compensaţia legală între părţile în litigiu.

În aceste condiţii, recurenta a conchis că acţiunea în anularea sentinţei arbitrale trebuia admisă.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă în data de 05 aprilie 2019, sub nr. x/2018.

Intimata a depus întâmpinare la 10 mai 2019, cu respectarea termenului legal, prin care a invocat excepţiile netimbrării, inadmisibilităţii şi nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de lege, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta a depus răspuns la întâmpinare, cu nerespectarea termenului legal, prin care a solicitat respingerea excepţiilor/apărărilor invocate de intimată.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 21 ianuarie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Intimata A. a depus la 10 februarie 2020 punct de vedere la raport, prin care a achiesat la concluziile magistratului-asistent raportor, solicitând respingerea recursului ca inadmisibil.

La 12 februarie 2020, recurenta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. a depus punct de vedere la raport, solicitând a se constata admisibilitatea recursului şi judecarea recursului pe fond.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţiile netimbrării, inadmisibilităţii şi nulităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu privire la excepţia netimbării recursului, Înalta Curte reţine că cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge excepţia netimbrării recursului.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Conform art. 27 C. proc. civ., "hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

În temeiul acestui text de lege, regimul juridic al căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data începerii procesului.

Având în vedere că acţiunea în anularea hotărârii arbitrale este o cale de atac specială, reglementată de legea procesual civilă, rezultă că data începerii procesului nu este determinată de data declarării acestei căi de atac, ci de data introducerii acţiunii arbitrale.

În aceste condiţii, introducerea acţiunii arbitrale la 06 noiembrie 2015 relevă că nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma modificată prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 17/2017.

Potrivit art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma în vigoare la data introducerii acţiunii arbitrale, "hotărârile curţii de apel, pronunţate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului", iar conform art. 613 alin. (3) din acelaşi act normativ, "admiţând acţiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală şi (...)".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că sunt supuse recursului numai hotărârile curţii de apel prin care a fost admisă acţiunea în anularea unei hotărâri arbitrale.

"Per a contrario", hotărârile curţii de apel prin care a fost respinsă acţiunea în anularea unei hotărâri arbitrale nu sunt supuse recursului, fiind definitive de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".

În aplicarea acestor texte de lege, instanţa supremă constată că recursul are ca obiect sentinţa civilă nr. 12 din 19 februarie 2019, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins ca neîntemeiată acţiunea în anulare formulată de Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. împotriva sentinţei arbitrale.

Aşadar, sentinţa primei instanţe nu face parte din categoria hotărârilor enunţate limitativ la art. 613 alin. (3) C. proc. civ., în forma în vigoare la data intentării acţiunii arbitrale, în aplicarea art. 27 din acelaşi act normativ.

Fiind o hotărâre judecătorească prin care a fost respinsă acţiunea în anularea unei hotărâri arbitrale, rezultă că sentinţa civilă nr. 12 din 19 februarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Menţiunea din dispozitivul sentinţei recurate, "cu recurs în 30 de zile de la comunicare (...)" nu poate conduce la deschiderea căii de atac a recursului, întrucât recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac.

Relevant în acest sens este art. 457 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Pentru aceste motive, în temeiul art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma în vigoare la data introducerii acţiunii arbitrale, raportat la art. 493 alin. (5) teza I din acelaşi act normativ, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. împotriva sentinţei arbitrale.

Cu privire la excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte reţine că, dată fiind admiterea excepţiei inadmisibilităţii, care vizează inexistenţa căii de atac, nu se mai impune analiza excepţiei nulităţii ce vizează modul (condiţiile procedurale) în care trebuie să se exercite calea de atac.

Referitor la cererea intimatei A. privind obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

Conform art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la acest text de lege, aplicabil şi în recurs conform art. 494 C. proc. civ., instanţa supremă constată că intimata nu a depus la dosarul cauzei dovezi care să ateste efectuarea cheltuielilor de judecată solicitate prin întâmpinarea la recurs.

Nefiind făcută dovada efectuării acestor cheltuieli, astfel cum impune art. 452 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea formulată de intimata A. privind obligarea recurentei Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia de netimbrare invocată de intimată prin întâmpinare.

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimată prin întâmpinare.

Respinge recursul declarat de recurenta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., împotriva sentinţei civile nr. 12 din 19 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca inadmisibil.

Respinge cererea intimatei A. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Fără cale de atac.

Dată în camera de consiliu, azi, 5 mai 2020 şi pronunţată prin punerea la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.