Nullity of cassation appeal for lack of statutory grounds: illegality critique omitted in labor dismissal contest

Şedinţa publică din data de 05 mai 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 28 septembrie 2016 pe rolul Judecătoriei Constanţa sub nr. x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL ORAŞULUI TECHIRGHIOL a contestat decizia de desfacere a contractului individual de muncă, solicitând instanţei să dispună anularea dispoziţiei nr. 459 din 12 septembrie 2016, emisă de Primarul Oraşului Techirghiol şi reîncadrarea sa în funcţia avută anterior.

Prin sentinţa civilă nr. 1824/2017 din 22.02.2017, pronunţată de Judecătoria Constanţa, secţia Civilă s-a admis excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia I civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 1754 din 29 august 2017, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a respins ca nefondată contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Oraşului Techirghiol.

Împotriva sentinţei civile nr. 1754 din 29 august 2017, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, reclamantul A. a formulat apel ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, sub nr. x/2018.

Prin încheierea din 9 ianuarie 2019, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a suspendat, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., judecata cauzei privind apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1754 din 29 august 2017, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă.

Împotriva încheierii din 9 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, reclamantul A. a declarat în termen legal recurs, prin care se referă la chestiuni litigioase tranşate prin decizia civilă nr. 51/CM din 20 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I Civilă în dosarul nr. x/2016.

Mai mult, prin corespondenţa înregistrată la Înalta Curte în data de 04 martie 2019, recurentul precizează că îşi menţine recursul privind contestaţia la referatul din 17 iulie 2018. Totodată, autorul recursului face vorbire de o a doua concediere a sa, în condiţiile în care, prin decizia civilă nr. 51/CM din 20 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I Civilă în dosarul nr. x/2016, i-a fost admis apelul şi anulată dispoziţia primarului nr. 459 din 12 septembrie 2016, prin care a fost aplicată sancţiunea disciplinară a încetării contractului individual de muncă al reclamantului A., ca urmare a concedierii pentru motive care ţin de persoana salariatului, pentru săvârşirea abaterilor repetate de la regulile de disciplina muncii.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă în data de 15 februarie 2019, sub nr. x/2018.

Intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 21 ianuarie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Părţile nu au depus punct de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", art. 489 alin. (2) din acelaşi Cod prevăzând sancţiunea nulităţii şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Fiind o cale extraordinară de atac prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, iar criticile formulate împotriva considerentelor hotărârii recurate să vizeze exclusiv chestiuni de nelegalitate şi să se subsumeze, totodată, cel puţin unuia din aceleaşi motive prevăzute expres şi limitativ de lege.

Având în vedere că recursul este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs verificând dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, spre deosebire de calea ordinară de atac a apelului, recursul este o cale extraordinară de atac nedevolutivă, în care instanţa de recurs examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ., fiind obligatoriu ca autorul acestuia să îşi exprime nemulţumirea în condiţiile stabilite de lege.

Obiectul prezentului recurs este reprezentat de o încheiere pronunţată de Curtea de Apel Constanţa cu privire la un incident procedural ivit pe parcursul soluţionării apelului declarat de reclamantul A. împotriva unei hotărâri prin care s-a respins ca nefondată contestaţia acestuia.

Reţinând că nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului, Înalta Curte constată că susţinerile recurentului nu vizează considerentele reţinute de curtea de apel în motivarea încheierii recurate. Nefiind motivat în raport cu cerinţele art. 488 C. proc. civ., devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului, în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, constatând că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nici nu au fost identificate motive de ordine publică care ar putea fi invocate, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 489 alin. (2) şi raportat la art. 493 alin. (5) din acelaşi act normativ, va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 9 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 9 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât PRIMARUL ORAŞULUI TECHIRGHIOL.

Fără cale de atac.

Dată în camera de consiliu, azi, 5 mai 2020 şi pronunţată prin punerea la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.