Recourse annulled for nullity: contesting moral damages quantum constitutes an issue of merit, not a valid cassation ground.

Şedinţa publică din data de 05 mai 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 03 martie 2017, sub nr. x/2017, reclamanţii A., B., C. şi D. au chemat în judecată pe pârâta S.C. E. S.A., solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata daunelor materiale şi morale, pentru prejudiciul încercat prin decesul lui F., astfel:

- pentru A., mama victimei decedate, suma de 750.000 RON, cu titlu de daune morale şi suma de 2.739 RON, cu titlu de daune materiale;

- pentru B., tatăl victimei decedate, suma de 750.000 RON, cu titlu de daune morale;

- pentru C., fratele victimei decedate, suma de 350.000 RON, cu titlu de daune morale;

- pentru D., fiica victimei decedate, suma de 1.000.000 RON, cu titlu de daune morale şi suma de 81.332,31 RON, cu titlu de daune materiale (prestaţie periodică, începând cu data producerii accidentului, până la împlinirea vârstei de 18 ani).

S-a solicitat, totodată, obligarea pârâtei la plata daunelor morale pentru prejudiciul încercat de persoana vătămată reclamantă D., în sumă de 500.000 RON, cu titlu de daune morale, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1381 C. civ., art. 1390 C. civ., art. 1391 C. civ. şi art. 1392 C. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 49, art. 50, art. 54 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 republicată, prin raportare la dispoziţiile art. 24 şi art. 26 din Norma nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară, dar şi prevederile Deciziei Comisiei Europene privind aplicarea Directivei 103/2009 a Consiliului privind controlul asigurărilor de răspundere civilă auto.

Prin sentinţa civilă nr. 869 din 23 martie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte cererea, fiind obligată pârâta la plata către reclamanta A. a sumei de 2.739 RON, cu titlu de daune materiale şi a sumei de 250.000 RON, cu titlu de daune morale, către reclamantul B. a sumei de 46.000 RON, cu titlu de daune morale, către reclamantul C. a sumei de 46.000 RON, cu titlu de daune morale şi către reclamanta D. a sumei de 460.000 RON, cu titlu de daune morale şi a unei sume globale, reprezentând 1/4 din salariul minim net pe economie, calculat potrivit actelor normative în vigoare pentru perioada 20.02.2016 şi până la data de 28.02.2018, precum şi a unei prestaţii periodice lunare în cuantum de 1/4 din salariul minim net pe economie, începând cu data de 01.03.2018 şi până la împlinirea de către reclamantă a vârstei de 18 ani. S-a luat act că reclamanţii vor solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei decizii au declarat apel reclamanţii B. şi C. şi pârâta S.C. E. S.A.

Prin apelul declarat, reclamanţii B. şi C. au solicitat, în principal, schimbarea în tot a hotărârii apelate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum aceasta a fost formulată, iar în subsidiar, schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul majorării cuantumului daunelor solicitate.

Prin apelul declarat, pârâta S.C. E. S.A. a solicitat schimbarea în parte a sentinţei apelate în sensul diminuării daunelor morale acordate reclamanţilor A. şi D. prin reprezentant legal A. până la nivelul unor sume rezonabile şi proporţionale cu prejudiciul efectiv produs.

Prin decizia civilă nr. 2478/2018 din 29 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins apelul formulat de pârâta S.C. E. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 869 din 23 martie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatele-reclamante A. şi D. prin reprezentant legal A., ca nefondat.

A admis apelul formulat de reclamanţii B. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 869 din 23 martie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2017; a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a fost obligată pârâta la plata către reclamantul B. a sumei de 100.000 RON cu titlu de daune morale şi la plata către reclamantul C. a sumei de 75.000 RON cu titlu de daune morale; a menţinut în rest dispoziţiile sentinţei apelate; a luat act că apelanţii-reclamanţi şi-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva deciziei civile nr. 2478/2018 din 29 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, recurenta-pârâtă S.C. E. S.A. a declarat în termen legal recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea în parte a deciziei atacate, trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel şi, în consecinţă, reducerea cuantumului daunelor morale acordate în sumă de 885.000 RON, acestea fiind doar în parte întemeiate.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susţinând că instanţa de apel a procedat la o greşită aplicare a normelor de drept material incidente, respectiv a dispoziţiilor art. 50 pct. 1 lit. d) din Norma nr. 23/2014, potrivit cărora, daunele morale se stabilesc în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România.

Recurenta solicită reducerea daunelor morale în cuantum de 885.000 RON, raportat la faptul că despăgubirea morală trebuie să aibă efecte compensatorii, fără, însă, ca suma acordată să se transforme într-o amendă pentru asigurător sau o sursă de venituri nejustificate pentru victimele indirecte, sens în care invocă considerentele reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în decizia nr. 5567 din 29 mai 2011.

Susţine că nivelul daunelor morale trebuie să fie rezonabil, în concordanţă cu jurisprudenţa din România.

Astfel, consideră că sumele acordate intimaţilor-reclamanţi, majorate de instanţa de apel duc la o îmbogăţire a acestora pentru simplul fapt că persoanele dragi au fost victimele unei tragedii.

Menţionând faptul că, la nivel naţional, este constantă practica instanţelor de a acorda daune morale în funcţie de gravitatea evenimentului şi de gradul de apropiere dintre victimele directe şi cele indirecte, autoarea recursului susţine că acordarea de daune morale se justifică, dar, într-o limită rezonabilă, nu într-un cuantum care să conducă la îmbogăţirea persoanelor de pe urma unui eveniment nefericit.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă în data de 08 februarie 2019, sub nr. x/2017.

Intimaţii-reclamanţi nu au depus întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 21 ianuarie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi, în vederea formulării unui punct de vedere.

Părţile nu au depus punct de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Alin. (3) al aceluiaşi articol stipulează că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune formularea unor critici de nelegalitate care să fie îndreptate împotriva considerentelor deciziei recurate, precum şi încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Având în vedere că recursul este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs verificând dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, spre deosebire de calea ordinară de atac a apelului, recursul este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă, în care instanţa de recurs examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ., fiind obligatoriu ca autorul acestuia să îşi exprime nemulţumirea în condiţiile stabilite de lege.

În speţă, prin criticile formulate, recurenta-pârâtă contestă exclusiv cuantumul daunelor morale acordate reclamanţilor, susţinând că acesta este excesiv de mare în raport de criteriile aplicabile conform jurisprudenţei în materie.

Aşadar, recurenta-pârâtă a înţeles să conteste atât cuantumul daunelor morale acordate la fond şi menţinute în apel cu privire la reclamantele A. şi D. prin reprezentant legal A. (mama şi, respectiv fiica defunctei F., victimă a accidentului rutier), cât şi cuantumul daunelor morale majorat în apel pentru reclamanţii B. şi C. (tatăl şi, respectiv fratele defunctei F., victimă a accidentului rutier).

Cu toate că recurenta-pârâtă tinde să demonstreze încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute de art. 50 pct. 1 lit. d) din Norma nr. 23/2014, susţinerile acesteia relevă, de fapt, nemulţumirea exprimată cu privire evaluarea cuantumului daunelor morale, considerat a fi excesiv de mare şi fără a fi stabilit conform criteriilor aplicabile în materie.

În speţă, recurenta susţine, în esenţă, că despăgubirea acordată trebuie să îşi păstreze caracterul strict compensatoriu, fără a deveni un mijloc de îmbogăţire fără justă cauză a terţelor persoane păgubite, însă nu indică ce criterii legale au fost interpretate şi aplicate greşit. De altfel, aprecierea instanţei asupra evaluării cuantumului despăgubirilor morale nu poate face obiect de analiză în recurs, fiind un aspect de temeinicie, iar nu de legalitate.

În speţă, reţinând că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că argumentele recurentei vizează aspecte de netemeinicie, ce nu pot fi examinate prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.. Nefiind motivat în raport cu cerinţele art. 488 C. proc. civ., devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, constatând că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nici nu au fost identificate motive de ordine publică care ar putea fi invocate, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (5) din acelaşi act normativ, va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă E. S.A. împotriva deciziei civile nr. 2478/2018 din 29 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă E. S.A. împotriva deciziei civile nr. 2478/2018 din 29 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Fără cale de atac.

Dată în camera de consiliu, azi, 5 mai 2020 şi pronunţată prin punerea la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.