Tardiness of cassation appeal against peremption ruling: strict application of the five-day deadline for credit contract disputes

Şedinţa publică din data de 05 mai 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamţ la 15 iulie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. a chemat-o în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa:

1. să constate caracterul abuziv al clauzelor stipulate art. 1.2, art. 1.3 lit. a)-c) şi art. 8.2 din contractul de credit nr. x din 19 octombrie 2007;

2. să constate că dobânda este formată din marja fixă de 4,3 puncte procentuale pe an, în urma constatării caracterului abuziv al clauzei referitoare la dobândă variabilă;

3. să dispună stabilizarea cursului de schimb CHF/LEU la cursul de la momentul semnării contractului, care să fie valabil pe toată perioada contractuală şi denominarea creditului în moneda naţională;

4. să o oblige pe pârâtă la emiterea unui nou grafic de rambursare, sub sancţiunea de daune cominatorii în cuantum de 50 RON pe zi de întârziere;

5. să o oblige pe pârâtă la restituirea sumelor percepute în temeiul clauzelor contestate;

6. să o oblige pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 193/2000.

Prin sentinţa civilă nr. 1304 din 15 martie 2016, Judecătoria Piatra-Neamţ a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 26 aprilie 2016, sub nr. x/2015.

Prin sentinţa civilă nr. 359/C din 28 februarie 2017, Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A.; a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzelor stipulate la art. 1.2, art. 1.3 lit. a)-b) şi art. 8.2 din contractul de credit nr. x din 19 octombrie 2007; a obligat-o pe pârâtă să restituie reclamantei sumele percepute în baza clauzelor constatate abuzive; a obligat-o pe pârâtă să emită un nou grafic de rambursare după eliminarea clauzei stipulate la art. 1.2 cu privire la marja variabilă a băncii şi în funcţie de marja fixă de 4,3 puncte procentuale pe an; a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor stipulate la art. 1.2 cu privire la dobânda calculată în funcţie de indicele de referinţă şi la art. 1.3 lit. c) cu privire la comisionul de reconversie şi cererea privind stabilizarea cursului de schimb; a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 RON.

Împotriva sentinţei primei instanţe, B. S.A. a declarat apel, prin care a formulat critici de netemeinicie şi nelegalitate.

Prin încheierea din 13 decembrie 2017, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a suspendat judecata apelului, în temeiul art. 242 C. proc. civ. coroborat cu art. 482 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 160/2019 din 13 februarie 2019, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a constatat perimat apelul declarat de apelanta-pârâtă B. S.A. împotriva sentinţei primei instanţe.

Prin decizia civilă nr. 301/2019 din 20 martie 2019, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a admis cererea formulată de intimata-reclamantă A. privind completarea dispozitivului deciziei instanţei de apel, în sensul că a obligat-o pe apelanta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva deciziei nr. 160/2019 din 13 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, C. S.A. (fostă B. S.A.) a declarat recurs, fără să indice în drept motivele de casare pe care îşi întemeiază recursul.

În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a susţinut, în esenţă, că s-a conformat dispoziţiilor instanţei de apel, în sensul că a depus înscrisurile solicitate în apel, însă, cu toate acestea, la data de 13 decembrie 2017, Curtea de Apel Bacău a suspendat judecata apelului, în temeiul art. 242 C. proc. civ. coroborat cu art. 482 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte soluţia prin care a fost constatată perimarea apelului formulat, recurenta susţine că hotărârea este dată cu încălcarea dispoziţiilor legale, întrucât a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei pentru continuarea judecăţii, fiind ataşate acesteia înscrisuri noi.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă în data de 02 mai 2019, sub nr. x/2015.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare la 31 mai 2019, cu respectarea termenului legal, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, precum şi obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 de RON, cu privire la care a depus dovezi .

Recurenta-pârâtă nu a depus răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 21 ianuarie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţia tardivităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul are ca obiect decizia nr. 160/2019 din 13 februarie 2019, prin care Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a constatat perimat apelul declarat împotriva sentinţei primei instanţe.

Potrivit art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare".

Textul de lege anterior evocat stabileşte că durata termenului de recurs este de 5 zile şi că momentul de la care începe să curgă coincide cu data pronunţării hotărârii.

Potrivit art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel".

Aşadar, nerespectarea termenului pentru exercitarea căii de atac atrage decăderea părţii din exerciţiul acestui drept.

Pornind de la aceste texte de lege, instanţa supremă constată că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 13 februarie 2019.

Cum termenul de recurs de 5 zile, prevăzut de art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., curge de la data pronunţării hotărârii, rezultă că acest termen a început să curgă la 13 februarie 2019.

Fiind un termen stabilit pe zile, devin incidente dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care prevăd că atunci când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte.

În condiţiile în care termenul de recurs de 5 zile a început să curgă la 13 februarie 2019, rezultă că acest termen s-a împlinit la 19 februarie 2019.

Cu privire la data declarării recursului, instanţa supremă constată că recurenta-pârâtă a depus cererea de recurs la 04 martie 2019, prin poştă (conform datei poştei aplicată pe plicul aflat la dosar recurs), fiind înregistrată la 05 martie 2019 .

Având în vedere că recursul a fost declarat cu depăşirea termenului imperativ de 5 zile, prevăzut de art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., devin incidente dispoziţiile art. 185 alin. (1) din acelaşi act normativ, care sancţionează cu decăderea dreptul procesual neexercitat într-un anumit termen şi cu nulitatea actul procedural îndeplinit peste termenul legal.

Ca urmare a declarării recursului cu nerespectarea termenului imperativ stabilit de legea procesual civilă, instanţa supremă constată că a intervenit decăderea din dreptul de a exercita această cale de atac, cu consecinţa pierderii de către recurenta-pârâtă a dreptului de a-i fi examinată cererea de recurs.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 185 alin. (1) şi 421 alin. (2) teza I, raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. (fostă B. S.A.) împotriva deciziei nr. 160/2019 din 13 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Cu privire la cererea intimatei-reclamante de obligare a recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, Înalta Curte constată că înscrisul aflat la dosarul de recurs atestă efectuarea de către intimata-reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON.

Faţă de soluţia de respingere, ca tardiv, a recursului, în temeiul art. 494 C. proc. civ., raportat la art. 453 alin. (1) din acelaşi act normativ, Înalta Curte va obliga recurenta-pârâtă C. S.A. (fostă B. S.A.) la plata către intimata-reclamantă A. a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în sumă de 500 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. (fostă B. S.A.) împotriva deciziei nr. 160/2019 din 13 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Obligă pe recurenta - pârâtă C. S.A. (fostă B. S.A.) la plata către intimata - reclamantă A. a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în sumă de 500 RON.

Fără cale de atac.

Dată în camera de consiliu, azi, 5 mai 2020 şi pronunţată prin punerea la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.