Contractual liability for defective wheat seeds: appeal annulled as inadmissible due to lack of legal grounds

Şedinţa publică din data de 29 aprilie 2020

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomiţa, secţia Civilă la 14 octombrie 2016 sub nr. x/2016, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 306.570 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin vânzarea unei cantităţi de seminţe de grâu de proastă calitate, care a generat lipsa unei producţii corespunzătoare şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 649 F din 5 mai 2017, Tribunalul Ialomiţa, secţia Civilă a admis în parte cererea formulată de reclamantă, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 152.2371,13 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciu şi la plata sumei de 5.150 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta B. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 2486 A din 7 decembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis apelul formulat, a schimbat sentinţa, în sensul că a respins acţiunea ca nefondată şi a obligat intimata să plătească apelantei cheltuieli de judecată în suma de 6.556 RON.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., solicitând modificarea deciziei atacate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenta-reclamantă invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv dispoziţiile art. 1350 şi urm. C. civ., deoarece a instanţa de apel a considerat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile contractuale şi a reţinut în mod greşit o altă situaţie de fapt. În continuare, recurenta-reclamantă prezintă situaţia de fapt din perspectiva sa, arătând că între părţi s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect furnizarea de către intimată a unei cantităţi de seminţe de grâu şi plata de către recurentă a contravalorii acestor produse, că în urma însămânţării, s-a constatat că seminţele nu au fost de o calitate corespunzătoare determinând o producţie scăzută, iar această producţie scăzută a produs un prejudiciu în patrimoniul recurentei-reclamante.

Se critică concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, prin care s-ar fi reţinut că de fapt terenul a avut o problemă şi că nu exista posibilitatea transmiterii ciupercii care a afectat produsele prin sămânţă. Recurenta-reclamantă detaliază lucrările pe care le-a realizat pentru pregătirea terenului şi însămânţare şi afirmă că expertiza este subiectivă şi nesustenabilă, făcând referire la conţinutul raportului de expertiză şi la alte înscrisuri administrate în cauză (buletin de analiză, fişă de inspecţie monitorizare, document de calitate şi conformitate, aviz de însoţire a mărfii).

Apreciază recurenta-reclamantă că livrarea unor produse care nu îndeplineau condiţiile din punct de vedere fizic şi care au generat îmbolnăvirea plantei este o cauză de răspundere civilă contractuală şi redă în continuare argumentele pentru care consideră că sunt îndeplinite condiţiile pentru a fi angajat acest tip de răspundere.

În drept, recurenta a invocat motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare.

Pe baza cererii de recurs, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reţinut că recursul este nul deoarece susţinerile recurentei nu pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin încheierea din 15 ianuarie 2020, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Intimata a depus punct de vedere cu privire la raport, arătând că este de acord cu concluziile magistratului-asistent raportor.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în complet de filtru, reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate şi, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula cererea de recurs, pentru următoarele argumente:

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textelor legale, condiţia dezvoltării motivelor de nelegalitate implicând obligaţia de a arăta argumentele prin care se tinde a se demonstra pentru care motive este eronat şi nelegal raţionamentul instanţei care a pronunţat hotărârea atacată.

Se constată că recurenta nu a indicat în concret normele materiale a căror aplicare greşită sau încălcare ar atrage casarea sentinţei atacate. Invocarea generică a prevederilor art. 1350 C. civ., text de lege care reglementează condiţiile generale ale răspunderii civile contractuale, nu este suficientă pentru a încadra aceste critici în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. În fapt, recurenta este nemulţumită de rezultatul probatoriului administrat în cauză şi critică concluziile raportului de expertiză, făcând trimitere la o serie de înscrisuri care au fost aduse în discuţie în etapele devolutive ale procesului (buletin de analiză, fişă de inspecţie monitorizare, document de calitate şi conformitate, aviz de însoţire a mărfii). Deşi în finalul memoriului de recurs, indică prevederile art. 1166 şi urm. C. civ., ca temei de drept, recurenta-reclamantă nu formulează critici subsumate acestor texte de lege.

De asemenea, astfel cum însăşi recurenta afirmă în motivele de recurs, se critică greşita reţinere a situaţiei de fapt de către instanţa de apel. Mai mult decât atât, din modul în care recurenta-reclamantă a înţeles să motiveze calea de atac, se observă că aceasta critică soluţia instanţei de apel pe aspecte de netemeinicie, şi nu de nelegalitate, ignorând astfel caracterul de cale extraordinară de atac a recursului şi faptul că în acest stadiu procesual nu mai pot fi reanalizate probele şi nici nu mai pot fi readuse în discuţie aspecte de fapt.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod va anula recursul declarat de recurenta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 2486 A din 7 decembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată astăzi, 29 aprilie 2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.